9,447 matches
-
floare nu-i ca tine, Dulce, gingașă, frumoasă, Tu ești floarea mea aleasă! Când ai ochii plini de vrere Și mă mângâi în tăcere, Peste sufletul meu floare, Tu ești stea strălucitoare! Draga mea cu păr de aur, Dulce și amar tezaur, Tandră, dulce și suavă, Ești icoana mea în slavă! Prințesă caldă și suavă FREAMĂTUL CODRULUI De nu-i ascultă vânt bătând, De ce vor codrul să doboare? Ce glas am să aud cântând, Atunci când codrul moare? Apele ce curg
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
biciuit de acest gând. De cum atinse pământul, începu să alerge. Ieși din desiș într-o zonă deschisă de pajiște, văzu jeepul huruind către el; și se opri instantaneu, se întoarse și o luă la goană spre gard. Prostule! gândi el amar. Trebuia să fi sărit gardul de la început. Cine vrea să-și salveze soția trebuie să folosească o metodă care chiar salvează, nu să cedeze primului impuls emoțional necontrolat de a se arunca în ajutor. Acum era prea târziu. Jeepurile îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă simt liber. După atâta amar de vreme... Ce coșmar!... Urmărit... Păzit... Supravegheat... Spionat... Vânat. Nu ni s a dat șansa de a decide asupra nașterii noastre. Nimeni nu ne întreabă dacă vrem sau nu să ne naștem... Și dacă da, când și unde anume. Nici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una, în funcție de mișcarea soarelui. Castelul părea că viețuiește, ca o dihanie la poalele dealului, permițându-și răgaz doar în nopțile fără lună. Conform legendelor din ținut, castelul rezistase atâta amar de vreme împrumutând magic puterea și eternitatea soarelui. Ogiva intrării se termina într-un blazon închipuind o mână armurată strângând o sabie, pe care se încolăcea un șarpe cu o floare de crin în gură. Familia era sub semnul planetei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vîrstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de ființe care au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea rămase în concret: - Comparația nu e bună, fiindcă după aceea au venit altezile frumoase... Și... (Am așteptat urmarea lui " Și"... în zadar.) - Vremea stă la pândă și nu pierde niciodată. Zilele bune seisprăvesc și melancolia e cu atât mai amară cu cât zilele vor fi fost mai frumoase. Vremea nu obișnuiește să fie mistificată. Adela grefă pe generalitățile mele problema specială cu care începuse vorba: - Dar în viață lucrurile nu se isprăvesc întotdeauna ca în Război și pace. Uneori se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară și tulburare În suflet. Poate că ar fi trebuit să nu fie atât de aprigă cu el În vis. Poate că omul, care se purtase cu ea așa cum se purtase, se căise Între timp și avea nevoie de ajutor. Altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le ofereau o supremă delectare. Faptul că fostu-i soț Îi apărea mereu În vis cerșind apă nu cumva era un semn că ar fi trebuit să se păstreze mai curat!? E drept că nu se atinsese nimeni de atâta amar de timp de trupul ei, dar În minte și În suflet i se Învălmășeau tot felul de gânduri păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați-vă“, Îl povățuise cu o voce blândă Mașa. „Mă duc În curte și mă culc... Sigur că pot face și pe câinele. Cum trece unul pe stradă, cum latru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale ei. Trecuse atâta amar de timp de când se Întorsese din Țara Sfântă, Însă chipul fardat puternic al nonagenarei Îi bântuia și acum prin amintiri. Tot gândindu-se la Țara Sfântă și la Bertha, abandonase mulsul și se uita pierdută-n gol. Abia behăitul nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
haturi, dincolo erau colhozurile, foametea, tătucul Stalin, Siberia, deșertul Gobi, stepa, tătarii, picenegii și cumanii, dincolo era și marele popor galben, care, după cum Îi citise babulea Tatiana din Cartea sfântă, urma să stăpânească lumea. Atunci avea să fie vai și-amar. Atunci toți cei vii se vor târî În genunchi prin cimitire, implorând morții să iasă din morminte, ca ei să intre În locul lor... De graniță nu te puteai atinge. Era ca și cum ai fi băgat două degete În priză. Luai foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a sa. Glasul din cer Îl trimisese la Ninive să-i vestească pieirea, dar Iona s-a suit pe o corabie și s-a Îmbătat. Îmbătându-se, l-au apucat mustrările de cuget. Nu era, desigur, simplu să stai, atâta amar de timp, fără mâncare și fără băutură În pântecele unei viziuni! Halucinația l-a urmărit și mult timp după ce s-a trezit din mahmureală. Altfel cum s-ar explica faptul că oamenii și vitele nu au mâncat și nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
teamă, punând o firească Întrebare. „La ce folosesc...!?” Doctorul, permanent cu zâmbetul lui caracteristic, nejustificat În asemenea momente, Îl informă. „Mai mult ca sigur, nu vor fi Întrebuințate...Totuși, dacă cineva ar avea curajul să „trișeze”, va fi vai și amar de pielea lui. Cei păgubiți au dreptul să decidă: viața ori moartea nemernicului...!!” Balaurul avu deschiderea. „25oo...” - juma-juma. Cap de mort contră. „32oo...” - așa și așa. Doctorul cu fler de cunoscător, cumpăni situația. „54oo...” - para’ndărăt. Gică picior de lemn
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Carla Încă dormind după o noapte de supraveghere, mai ales de Îngrijire În care luase parte la suferințele bolnavului! O strigă gândind, poate fi În bucătărie ori pe balcon, ducându-se chiar să verifice fără a o afla Însă. Gustul amar al nepăsării, al indiferenței de care dădea dovadă Carla, Îi Întări convingerea singurătății, fiind un produs al nimănui! Necăjit, ridică receptorul telefonului formându-i numărul dela birou dar, În momentul când Îi auzi vocea, puse receptorul Înapoi În furcă. „La
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai mult de patru-cinci dollars. Pentru a nu crea de la bun Început fetei o proastă impresie, se hotărî să păstreze tăcere. Se consolă, În definitiv nu poți judeca o societate după manierele nu prea elegante ale primului om Întâlnit. Gustul amar al precedentei zile se strădui să-l dea uitării, contribuind alături de Atena la aerisirea camerelor precum și la despachetatul valizelor. Aproape de ora prânzului, simți o foame, teribilă. Se adresă fetei. „Noi nu mai mâncăm nimic astăzi...?” „Chiar ți-e foame...?” „Evident
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pășit În lume cu iluzii, având speranțe nemărginite ca după o viață Întreagă de muncă, de suferințe, să constat cu deziluzie cât de zadarnică a fost alergătura! Întreaga noastră viață, a oamenilor nu-i decât un amăgitor vis. Vai și amar de acei ce cred În himere...!!” Frumoasa picoliță dispăruse. De acea Tony Pavone făcu plinul paharelor, toastând. „Beau În sănătatea dumitale Șefule, având o speranță de colaborare profesională la cel mai Înalt nivel de Înțelegere, de omenie!!” „Cu o singură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai fericit noroc.Tony Pavone realiză la adevărata valoare În ce complicații majore intrase cu bună știință dar la ora actuală nu mai era drum de Întoarcere.Mai târziu totuși, va trebui să mediteze, luând o decizie. VI TATIANA Gustul amar al imposibilei aventuri avea să-l dea uitării În ziua când Gică Popescu Îl anunță să aducă restul banilor deoarece barăcile pot fi ridicate În oricare din zilele următoare. Este adevărat, oftase din adâncul sufletului În momentul când trebuia să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
executând toate poruncile unei presupuse puteri Divine, să comită acte teroriste și să asculte fără comentarii toate poruncile lui Dumnezeu ce sunt transmise prin tiranii de la putere deoarece În caz contrar acelaș Dumnezeu urmărește, pe fiecare separat și, vai și amar de cel ce cade În disgrația Lui...! Tony Pavone fu de acord. „La drept vorbind nici la ora actuală nu se cunoaște prea bine fenomenul cu toate cercetările mai ales prezumțiile, unor seismologi cari au studiat la suprafața mișcarile scoarței
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viguroasă anchetă penală, iar oamenii miliției for face noi evaluări a lucrului executat.. Te asigur eu, diferența va fi de ordinul milioanelor, numai la cele două lucrări. Dar dacă vom lua la purificat toate lucrările tale, va fi vai și amar de capul tău...!” Uneori răbdarea se află Încadrată Între anumite limite a suportării, Tony Pavone făcând un mare efort de voință pentru a se stăpâni Însă, ultimele cuvinte ale ofițerului declamate În batjocură, fu picătura care umplu paharul. În linii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe forțele noastre de-a menține ordinea, nimeni nu va da crezare unui nimeni...!! Țopârlanilor de locuitori ai acestui pământ al țării noastre va trebui să le intre bine În cap acest adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gardienilor, aplică lovituri rățoindu-se la arestați de o așa manieră să fie auzit de cine trebuia să audă. „Bă țopârlanilor, asta-i pușcarie nu-i iarmaroc...! Să nu mai aud o vorbă, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea voastră, ticăloșilor...!” Așa zisa baie fiind repede terminată, arestații fură Încolonați În pielea goală de-a lungul unui coridor la capătul căruia În spatele unei tejghele improvizate doi Liberi distribuia echipamentul de Închisoare , gratificând pe fiecare cu Înjurături care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de aerisire. Câteva momente un gardian Îi atenționă, să fie cuviincioși În fața judecătorului, să nu comenteze acceptând pedeapsa meritată, să nu Întoarcă capul către asistența din sala de judecată ori să facă semne În caz contrar va fi vai și amar de pielea lor la Înapoierea În penetenciar. Terminând pledoria, gardianul aprinse prin vizetă ușii de intrare În arestul preventiv o țigară ca În secundele următoare sute de țigări să fie aprinse dela prima, arestații fumând cu așa o pasiune Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cald În același timp. Pe loc realiză Înserarea iar el trebuia să prezinte raportul de lucru zilnic. Hotărât să lupte, să zdrobească mârșăvia comisă, În pas alergător coborî scările... Câteva zile Încă, sub influența nedreptății făcute,Tony Pavone vărsă lacrimi amare de suferință. Își reveni treptat, ajutat de Maistrul de șantier, de scrisorile pline cu afecțiune primite dela Atena, dela Șeful Șantierului. Un rol important l-a mai jucat și confesiunile unor colegi de suferință, ce trecură prin multe instanțe de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]