5,855 matches
-
dinăuntru și dau peste o grămadă de copilași indigeni aproape goi, țipând și jucându-se cu aparatură sub ochii semivigilenți ai unui soldat înarmat. În interior, elicopterul arăta de-a dreptul antic și, surpriză, toată aparatura este rusească. Noii mei amici îmi confirmă că elicopterul ar cam trebui schimbat și îmi explică că a fost cumpărat în perioada de după războiul al doilea mondial când elicopterele rusești aveau prețul cel mai bun. Regret că nu am camera fotografică cu mine (am lăsat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea, văd o siluetă mare, neagră, trecând tacticos pe lângă gard în direcția porții de la intrarea în fermă. Cuget pasager: „Rodrigo, ăsta trebuie să fie Rodrigo.” Amicul meu, gringo, care mi-a dat detaliile fermei, mi-a povestit că singura potențială problemă este reprezentată de Rodrigo, un taur mare și negru, care se plimbă liber dar îl apucă pandaliile din când în când și vrea să atace
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și adăuga că plantele dintotdeauna au avut grijă de noi și ne-au protejat; sunt aliații noștri neștiuți și fideli. Un gând pasager îmi trece rapid prin minte și mă amuză: conversăm normal despre ceva ce pare anormal. Oricare dintre amicii mei din Anglia ar fi convinși că mi-am pierdut „uzul rațiunii” dacă ar auzi un fragmențel din discuție și ar suspecta că vorbesc serios. Cum ar veni, un nebun e nebun în funcție de cei din jur. Dacă e înconjurat de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să ne acceptăm cu mîndrie izolarea, să nu ne îndoim de măreția ei, să nu ne gîndim că e ceva foarte în neregulă cu izolarea și cu măreția asta, a noastră, a lui un film important din 1974, care (vorba amicului care mi-a ținut companie cînd l-am revăzut și fără de care poate că n-aș fi trăit să-mi spun povestea) arată ca un film destul de decent de pe la 1774. în schimb, nici un motiv de tristețe la numărul 9 : șapte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că numai literatura poate face asta, dar Muntean, Rădulescu și Baciu (ca și Puiu și Mungiu) pot face același lucru cu instrumentele cinemaului acțiunea și dialogul. E ceea ce fac în secvența cerții dintre Smaranda și Bogdan (Boogie, cum îi spun amicii). Mulți dramaturgi pot să scrie o scenă de ceartă în care să arate că fiecare parte are dreptatea ei, dar acești dramaturgi sondează atît de adînc, iar actorii lor sînt atît de preciși, încît fac vizibil fiecare nerv zbîrlit, fiecare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tensionată de nemulțumirea surdă a Smarandei (jucată fără vanitate de o Marinca perfect dispusă să pară antipatică) și de neastîmpărul lui Boogie (delicat transmis de Bucur). Toate tensiunile explodează în cearta aceea, în urma căreia Boogie pleacă de acasă, își regăsește amicii într-o discotecă și pleacă de-acolo cu o prostituată. în esență, suspansul părții a doua e foarte clasicul o-va-face-n-o-va-face. și aici, Muntean lucrează cu o imensă finețe. Dacă prostituata ar fi prea uzată, dacă Penescu și Iordache ar fi
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
film despre un tip de sînge rece propriu scriitorului despre maladia pe care și-o diagnostica idolul lui Capote, Flaubert, atunci cînd spunea că un lucru citit într-o carte îl mișcă mai tare decît o nenorocire adevărată, despre ceea ce amicul lui Capote, Graham Greene, numea așchia de gheață din inima scriitorului. La rîndul lui, regizorul Bennett Miller lucrează cu sînge rece : fără retorică vizuală, fără sentimentalism cel puțin pînă în final, cînd sugerează că Truman a devenit un alcoolic din cauza
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fidel vechilor lui obiceiuri, încearcă s-o dea aventurii : inserturile aproape subliminale cu fețe neidentificabile ce rînjesc hidos (cel puțin așa mi s-a părut mie ; poate că ele, de fapt, trimiteau bezele) sînt ieftine, dar eficiente, însă întîlnirea cu amicul lui Dumnezeu e o dezamăgire, iar climaxul incandescent e confuz. De fapt, toate filmele lui Boyle de după Trainspotting (1996) tind să cadă în haos ; spre deosebire de cei care au așteptat de la el filme mari și, prin urmare, nu au nici un cuvînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
era alarmă de exercițiu (alarmele de exercițiu erau doar pe unitate sau subunitate), ci una ce privea cel puțin microgarnizoana. Erau trei semnale lungi și trei scurte, parcă. M. M.: Da, da. Șuierau prin cazarmă. S. B.: În acel caz, amicul Jorj a trebuit să fugă în PC, la post, iar eu în Baterie, unde aveam misiune la alarmă. În momentul acela, ofițer de serviciu era locotenentul major Ilie Roșu, pare-mi-se. M. M.: Îl știu. S. B.: Alarma l-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îngroșat, după niște șabloane, cu dermatograf. Urmau apoi cifrele de la carourile mici. Când trebuia să le schimbi, aveai de șters acolo o grămadă, iar apoi să le rescrii tot îngroșat. Era ceva de lucru, mai era și presiunea momentului și amicul meu era singur. M-a chemat imediat: "Vino și dictează-mi codurile!" Dar eu aveam treabă și în Baterie. Am avut câteva trasee Baterie-PC. După ce i le-am dictat, l-am lăsat să le mai picteze el. Apoi au venit
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ca al bugetelor vecinic soldate cu deficit, osândite a se echilibra vecinic cu împru- muturi. De unde - firească urmare - criză !” (I) „- Da, adaogă acești savanți ; omul va ajunge cu vremea să aibă ca înfățișare normală înfățișarea caricaturilor mult regre- tatului nostru amic Jiquidi : un cap foarte mare pe un trupușor mai mic decât capul... O domnișoară pudică n-are să-și mai poată acoperi ochii cu mâinile... Așa ochi mari și așa mânu- șițe mititeluțe !” (II) „- Și totuși, cu așa capete colosale, omenirea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scenă ex abrupto ca și cum audiența ar fi familiarizată cu ele. Despre ce este vorba ? Mitică împreună cu amanta lui Cleopatra, cu concursul prietenilor de pahar, își propun să-i facă o farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
diminuează sub toate aspectele validează prin contrast gesticulația eroică a micului func- ționar belicos care scoate ușa din țâțâni pentru a-l elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că Mișu nu mai este capabil să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care se află inversiunea s-a produs, amicii au devenit inamici, pentru ca ulterior aceiași „amici” să speculeze vulnerabilitatea demascată a lui Mișu pentru a juca rolul inamicului potențial, soțul încornorat, într-o afacere
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scoate ușa din țâțâni pentru a-l elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că Mișu nu mai este capabil să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care se află inversiunea s-a produs, amicii au devenit inamici, pentru ca ulterior aceiași „amici” să speculeze vulnerabilitatea demascată a lui Mișu pentru a juca rolul inamicului potențial, soțul încornorat, într-o afacere amoroasă. În acest eveniment se află datele care-i determină pe toți acești convivi la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că Mișu nu mai este capabil să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care se află inversiunea s-a produs, amicii au devenit inamici, pentru ca ulterior aceiași „amici” să speculeze vulnerabilitatea demascată a lui Mișu pentru a juca rolul inamicului potențial, soțul încornorat, într-o afacere amoroasă. În acest eveniment se află datele care-i determină pe toți acești convivi la inițiativa lui Mitică să-i facă o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
din partea lui Mișu care-l lovește pe rival cu bastonul în cap omorându-l. Din relata- rea evenimentului nu se observă niciun moment de ezitare în ceea ce-l privește pe Mișu. Iar acest locutor anonim din seria infinită a interșanjabililor amici comentează admi- rativ : „Auzi putere la Poltronul !”. Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută, prin care lașitatea maximă se transformă în opusul ei, un curaj fără rest. Ascunde Mișu și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ce s-a întâmplat ? Simțim că miezul farsei se află în această inversiune stranie, cu totul neprevăzută, prin care lașitatea maximă se transformă în opusul ei, un curaj fără rest. Ascunde Mișu și o altă personalitate decât cea revelată de amicul său ? Cum este cu putință această inversiune ? Desigur, putem opina asupra resorturilor psihismului abi- sal, însă trebuie să acceptăm că nu avem suficiente date în text pentru a degaja semnificația de zona incertă a spe- culației. Mai observăm un lucru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
psihismului abi- sal, însă trebuie să acceptăm că nu avem suficiente date în text pentru a degaja semnificația de zona incertă a spe- culației. Mai observăm un lucru, farsa s-a deplasat dinspre cea preconizată și pusă în scenă de amici la cea pe care, cu abilitate, o pune în scenă autorul. Asemeni amicilor, am luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne scapă, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
text pentru a degaja semnificația de zona incertă a spe- culației. Mai observăm un lucru, farsa s-a deplasat dinspre cea preconizată și pusă în scenă de amici la cea pe care, cu abilitate, o pune în scenă autorul. Asemeni amicilor, am luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne scapă, iar Caragiale nu lămurește lucrurile în niciun fel. Cum conciliem cele două manifestări aflate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de joc avem doi Mișu, regele și bufonul său, unul de o lașitate covârșitoare și celălalt un bărbat stăpân pe el care acționează prompt. Comentariul referitor la forța implicată în acțiune relevă și el o simetrie. Este nevoie ca acest amic să scoată ușa din țâțâni pentru a-l scoate pe Mișu din ascunzătoarea lui, așa cum se dovedește forța loviturii mortale pe care Mișu o administrează pre- tinsului soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează să joace rolul soțului încornorat, venit să-și ia revanșa pe câmpul de luptă. Într-adevăr, scena pare decupată fidel din commedia dell’arte cu seria de încurcături, travestiuri, farse
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe baza unor rivalități cutumiare, constituie preambulul episodului care prefațează schimbarea la față a lui Mișu. Dramatizarea secundă îl are ca regizor pe Mitică. Fapta este pusă la cale la berărie, locul unde e de presupus că beau și discută amicii lui Mișu. Cum spuneam, spiritul carnavalului și al sărbătorii cu măști se află aici, însă carnavalul are în centrul său două elemente fundamentale : masca și o răsturnare violentă a ierarhiilor. Figurile inversiunii și ale crimei rituale în lapi- darea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau nu, fac parte din recuzita sărbătorii dionisiace. Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele emoțio- nale pe care le interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o vagă asociere de idei, fie pur și simplu de la un cuvânt oarecare, putând funcționa ca declanșator al unei serii total distincte” . Ne vom întoarce la acest punct de inflexiune al dispozitivului hermeneutic. În ce constă discuția dintre cei doi „amici” sau, mai precis, există vreun sens al enormităților pe care le debitează Nae ? Întâlnirea dintre cei doi are loc după miezul nopții într-un București supus unei călduri toride. Căldura mare generează la Caragiale un efect de reducere la absurd
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nivel mondial epitomizată de revolta boxerilor în Extremul Orient, în China. La aceasta se adaugă criza morală, „nu mai e niciun patriotism...”, care pune capăt oricăror speranțe de relansare. Animat de un fatalism deopotrivă cronic și speculativ, Nae își face amicul martor al unui cataclism inevitabil : „S-a isprăvit ...”. Fin de siècle, fin de race, fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus de aceste scurtcircuite care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]