6,377 matches
-
meu cu jumătate de secol în urmă. Un nume ? Poate, dacă mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat pe tata așa cum își dorea el și nu cred să fie vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat al tatălui meu, cu care a păstrat legături de prietenie și a corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dragoș Frunză, fiul mai mare al lui Ovidiu, care s-a prăpădit cu ani în urmă în închisoare, prietenul tatălui dumneavoastră. Coincidență ? Asta este chiar puțin spus. Mai curând miracol. Dar spuneți-mi ce posibilități am să ajung în satul Arbore ? Sau cum aș putea descoperi ce localitate de pe aici se ascunde în spatele literei X ? În părțile locului nu există nici o localitate care să înceapă cu litera X . Trebuia să precizez că numele acestei localități este scris probabil cu litere rusești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca mine faptele mele. Și pe el l-am moștenit de la tata. "Miraculoasă întâlnire !" nu contenește Dora să se mire, ca apoi să insiste : Mă gândesc că obiectivul meu este acest sat sau oraș care începe cu litera X. La Arbore m-am gândit numai ca la un loc unde aș fi putut afla... Nu mă puteți ajuta să ajung direct acolo ? Cu adevărat, nu îmi amintesc de nici o localitate al cărei nume să înceapă cu X. Poate fratele meu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amintesc de nici o localitate al cărei nume să înceapă cu X. Poate fratele meu, el a făcut o pasiune din colectarea de cronici și tradiții ale localităților din partea locului, e profesor de istorie la Solca, la numai câțiva kilometri de Arbore. Fratele dumneavoastră... Ciprian... Cred că nu mă înșeală nici pe mine memoria, am aici scrisoarea, spune Dora încercând să scormonească cu mâinile înțepenite de frig într-un buzunar al genții de voiaj. Nu vă obosiți să căutați, nu vă înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înșelați deloc. Îl cheamă Ciprian. Dar trebuie să privim scrisoarea în liniște, la cald, la lumina zilei. Și trebuie să îl consultăm pe Ciprian și arhivele lui. Oricum, nu se pune probleme să plecați în seara asta altundeva decât la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atingă, fără să își vorbească. Ai zice că sunt sub vraja privirii în abisurile celuilalt și că tremură de teama că ea va rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe care străjuiesc troițe înveșmântate și ele în alb imaculat. Sătenii sunt încă la slujba care se va termina în curând și vom putea intra dar până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atunci merită privit exteriorul. Spre deosebire de toate celelalte mănăstiri din Bucovina, în care predomină culoarea albastră, mica noastră mănăstire a fost pictată în verde. Se spune că această culoare a fost aleasă ca omagiu adus Anei, fiica marelui demnitar, boierul Luca Arbore care a construit această biserică acum aproape cinci sute de ani. Ana avea ochi verzi. Verzi erau și ochii mamei mele care se numea tot Ana. Veneam adeseori cu ea la biserica de care o lega nu numai credința, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul cu țăcălie și mustață de la Poșta din Arbore care vorbea bine rusește și a reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge... Dinții pe care îi scuipa cu durere și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat acelei întâlniri cu "marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de lângă conacul "Racoce". La cerere, îi veți putea recupera rămășițele pământești, dar formalitățile sunt încă foarte greoaie în Ucraina. Atât eu, cât și fratele meu Dragoș ne alăturăm durerii dumneavoastră la această tristă pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză , Arbore, la 10 decembrie 1999, Telefon nr xxxxxxxxx Victor citește, recitește, recitește... Nu poate crede. "Ce putea să caute Dora în Bucovina ? În Ucraina ? În aceste localități de care nu a auzit niciodată : Arbore, Hliboca...? Dar eu am știut oare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pierdere. Cu condoleanțe și stimă, Ciprian Frunză , Arbore, la 10 decembrie 1999, Telefon nr xxxxxxxxx Victor citește, recitește, recitește... Nu poate crede. "Ce putea să caute Dora în Bucovina ? În Ucraina ? În aceste localități de care nu a auzit niciodată : Arbore, Hliboca...? Dar eu am știut oare unde pleacă ? M-am interesat destul ? Am descusut-o să văd ce gânduri, ce intenții are ?" Descifrează numărul de telefon scris mic, abia lizibil în josul paginii. Sună... Sună... În fine, răspunde o femeie: "Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și Învelite Într-un aluat asemănător celui de șnițele. Combinație de murături (varză, castraveți, ardei iute și morcovă Brioșă Băutură tradițională turcească făcută din iaurt, lapte, apă și sare Foi de aluat foarte subțiri, umplute cu brânză, carne sau legume. Arbore originar din Brazilia (Anacardium Occidentaleă ale cărui fructe se folosesc În prepararea băuturilor. Semințele acestora - nucile de anacard - constituie un ingredient important al bucătăriei asiatice. Fel de mâncare specific bucătăriei turcești ce include varietăți precum frunze de viță, ardei verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
siguranță acest fapt ca pe un eșec. alți copii din cartier, mai dibaci decît mine, atunci cînd veneau să se joace în curtea mea, reușeau să urce pînă în vîrful nucului. eu rămîneam însă paralizat în fața imensei coroane a acestui arbore. Cînd venea toamna și trebuia să scuturăm nucile, cel puțin trei sau patru copii din vecini își ofereau serviciile și reușeau să atingă cele mai îndepărtate ramuri ale nucului. eu rămîneam însă jos, admirîndu-i cu invidie pe prietenii mei, dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
abia îl puteau înconjura trei oameni înlănțuiți. acea curte lungă plină cu iarbă era perfectă pentru lansarea mea, și în cursul tuturor acestor tentative eram ajutat în efortul meu de a mă ridica în aer de energia discretă a acelui arbore. nucul mă ajuta să zbor, sunt absolut sigur. nucul îmi dădea un elan enorm, îmi insufla un fel de încredere în mine. am zburat în felul acesta de nenumărate ori deasupra nucului, deasupra curții din fața sa, deasupra celor două case
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
1800. Artistul a renunțat la notele satirice, imprimând tabloului nuanțe extrem de delicate. Fondul Întunecat al uleiului subliniază o Întreagă simfonie de tonuri albe și cenușii, ce pun În relief eleganța și farmecul figurii femenine. Chirimoya. Fructul alb și dulce al arborelui tropical chirimoyo (Anona cherimola). Chiripá. Cuvânt de origina indigenă (< quichua chiri, „rece“) care denumea o bucată dreptunghiulară de pânză groasă purtată de araucani, iar mai târziu de gauchos, pe post de pantaloni, trecută printre picioare și susținută, În față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
desființat abia În 1962. Prin lexicalizare, lacroze, cu sau fără majusculă, a ajuns sinonim cu „tramvai“. În epocă, lacroze mai Însemna și „bancnotă de zece pesos“, căci aceasta era verde ca și tramvaiele companiei Lacroze (numite și bichos verdes). Lata. Arbore (Muyrrhinium loranthoides), care crește În nordul Argentinei. Leche asada. „Lapte fript“, o cremă de casă preparată din lapte, zahăr și ou, bătute și amestecate, fiartă la bain-marie În cuptor. Levene, Ricardo. Istoric și jurist argentinian (1885-1959). Cele mai cunoscute lucrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sunt Introducción a la historia del derecho indiano (Introducere În istoria dreptului amerindian, 1924), Lecciones de historia argentina (Lecții de istorie argentiniană, 1924) și, mai ales, Historia del derecho argentino (Istoria dreptului argentinian, 1945). Lima. Fructul sferic și galben al arborelui tropical limero (Citrus limetta), un soi de lămâie dulce și aromată. López, Vicente. Pictor spaniol (1772-1850) de tradiție academică, discipol al lui Maella, la curtea regelui Fernando al VII-lea. A pictat tavanul salonului Carlos al II-lea din Palatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sinagogile din Catalonia. Face planuri pentru recucerirea Locurilor Sfinte. Lapidat În Tunisia, moare pe nava care Îl readuce acasă. Se păstrează 243 de opere ale sale, scrise În latină și catalană, dintre care cele mai importante sunt: Árbol de la ciencia (Arborele științei), Libro del gentil y de los tres sabios (Cartea păgânului și a celor trei Înțelepți), Libro de contemplación (Cartea Contemplării) etc. Lunfardo. Argoul (probabil < fr. lombard) delincvenților (care și ei se numesc lunfardos), format În Buenos Aires la sfârșitul secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stepelor eurasiene, o formațiune vegetală caracteristică zonelor de câmpie din America de Sud, În care predomină gramineele și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc un latex utilizat la fabricarea gumei de mestecat. Paraná. RÎu sud-american care străbate Brazilia, Paraguayul și Argentina și se varsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și lipsesc aproape total arbuștii și copacii. Papaya. Fructul, de culoare portocalie și de mărimea unui pepene mic, cu un singur sâmbure În centru, al arborelui tropical papayo, Înalt de aproape 8 m. Are miezul galben, cărnos și dulce. Atât arborele, cât și fructul produc un latex utilizat la fabricarea gumei de mestecat. Paraná. RÎu sud-american care străbate Brazilia, Paraguayul și Argentina și se varsă În Río de la Plata. Pardo Bazán, Emilia, contesă de. Scriitoare spaniolă (1851-1921). Atentă la noutățile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
închipuiam că va fi flacăra tinereții mele. Dar tresării ca dintr-un vis: îmi răsărise înaintea ochilor icoana vânătorului, amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de două ori trist, prelung, în nemărginire. Și cele dintăi raze ale răsăritului fulgerară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânii ei se roteau în aer pentru plăcerea celor opt milioane de zei. Pe oamenii morți și murind în chiar această clipă nu îi mai punea nimeni la socoteală. Uitând de sine, Ama-no-Uzume își descoperi, în dansul nebun, coapsele. Sub arborele Sakaki, de care se legănau în vânt, atârnând, oglinda și giuvaerul, coapsele ei se răsuciră. Vuietul zeilor pătrunse până la cea ademenită. De ce hohoteau nemuritorii? De ce străpungea țipătul cocoșilor pereții subțiri ai împărăției sale? De ce scrijelise fratele său, pe șaua calului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zeu ce înseamnă aceste zgomote necunoscute. Avem o nouă zeiță. Cu pieptul străpuns de invidie, neîncrezătoare, sfâșiată de curiozitate, ea vru să știe unde este uzurpatoarea. Degetul zeului se îndreptă spre oglinda sacră, unduind ca o frunză între ramurile marelui arbore Sakaki. Atunci, Cea-Care-Strălucește-pe-Cer își văzu propriul chip. Pentru întâia oară, lumina se descoperi ca lumină, iar frumusețea se cutremură, înspăimântată de propria frumusețe. Strigă Amaterasu. Uitându-și ascunzătoarea, ieși spre nemaivăzutul care o pândea din oglindă, ieși spre ea însăși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trimise nepotul, pe Ninigi, Celestul Orezului, să aducă pacea în Japonia negrelor începuturi, ea îi înmână cele trei daruri: Sabia curajului, primită de la fratele vinovat, care își ceruse astfel iertare, Giuvaerul de jad, și el unealtă a marii ademeniri de sub arborele Sakaki, și Oglinda în care zeița se cunoscuse pe sine. Împărații Japoniei, descendenți din Cea-Care-Strălucește-pe-Cer, le păstrează cu sfințenie până astăzi, chezași ai sângelui divin. Prima parte SABIA La prima vedere. Scurtă radiografie a unei națiuni asistate Mură-n gură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de parcă ar fi fost bătut fibră cu fibră, și asta nu înțelegea. Gândindu-se că este o pătimire meritată din moment ce a ținut totul închis în el, vorbe și simțire, iar un altul a știut să pună frunze și flori unui arbore amenințat sau chiar cuprins de uscăciune. Convins dintr-odată că teama în iubire nu poate fi decât o prostie care trebuie pedepsită, dar gândul acesta nefiindu-i de vreun ajutor, pentru că nici una din desfășurările deja încheiate ori pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de metal. Se uită la tabloul de bord Însemnat cu ideogramele japoneze, la manșele elegante și la pîrghia trenului de aterizare. Sub tabloul de bord putea vedea legăturile mitralierelor montate pe capota parbrizului și reductorul de viteză care mergea spre arborele elicei. O atmosferă de forță plutea deasupra cabinei, singura nostalgie pe care o cunoscuse Jim vreodată fiind amintirea intactă a pilotului aflat la conducerea avionului. Unde era oare pilotul acum? Jim se prefăcu, preț de cîteva clipe că manevrează aparatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]