5,714 matches
-
și tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"); specii protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației naturale se află: ruginare ("Andromeda polifolia"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), o specie rară de viorea ("Viola epipsila"), bozățel ("Veratrum album"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), bumbăcăriță ("Eriophorum vaginatum"), trifoi-de-baltă ("Menyanthes trifoliata"), ferigă de apă ("Nephrodium thelypteris
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]
-
multor specii de păsări migratoare de baltă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivei Consiliului European 147/CE" din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor)) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Printre speciile de păsări semnalate în arealul se află exemplare de: cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), prundaș gulerat mic ("Charadrius dubius"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), erete vânăt
Popasul păsărilor de la Sânpaul () [Corola-website/Science/325434_a_326763]
-
sub nivelul suprafeței freatice locale și, se regăsesc în majoritatea cazurilor sub acviferele libere, fiind despărțite de acestea de un strat impermeabil sau semi-impermeabil numit acoperiș, având la bază un alt strat impermeabil numit culcuș. Alimentarea lor nu corespunde cu arealul pe care-l ocupă stratul ca în cazul celor freatice. Aceste acvifere se mai numesc și straturi de adâncime. Acviferul captiv fără presiune, se formează în cazul în care nu toată grosimea stratului permeabil a fost pe deplin saturată cu
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
durata de strălucire a soarelui, dinamica atmosferică, presiunea parțială a oxigenului Sunt: Permit reliefarea trăsăturilor bioclimatice ale unui anume regim climatic, stabilirea perioadelor favorabile și/sau nefavorabile activităților umane, determinarea topoclimatelor indicate pentru un anumit tip de cură, precum și evidențierea arealelor climatice și a perioadelor care induc efecte negative su pozitive asupra bilanțului termic uman. Indicele de confort termic - cuantifică relația temperatură-umezeală-vânt. Cea mai confortabilă valoare apare în momentul de maximă încălzire al anului (luna iulie) și în climatul de dealuri
Bioclimat () [Corola-website/Science/325447_a_326776]
-
măcăleandru ("Erithacus rubecula"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar negru ("Ficedula hypoleuca"), cinteza ("Fringilla coelebs"); Amfibieni din speciile: ivoraș-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și triton cu creasta ("Triturus cristatus"); În arealul rezervației este semnalată și prezența a două specii de fluturi rări: "Colias myrmidone" și "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu, specie aflată pe lista roșie a IUCN). În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și este inclusă în situl de importanță comunitară - Insulele stepice Șura Mică - Slimnic. reprezintă un areal natural ce adăpostește o gamă vegetală diversă, alcătuită din elemente specifice regiunilor de stepă; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I) din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
Dealul Zackel () [Corola-website/Science/325491_a_326820]
-
umane. Definitorie pentru opera sa este puternica influență a naturalismului german al sfârșitului de secol XIX, precum și al artei maeștrilor școlii muncheneze Leibl și Feuerbach. Activitatea sa nu s-a limitat la pictură sau teoria artei, ci a cuprins și areale colaterale cum ar fi proiecte de mobilier modern, editare de reviste culturale, sistematizare urbană sau grafica de carte. Pe vremea Revoluției franceze, lângă Marsilia, în localitatea Cassis, locuia căpitanul de vas Jean Jacques Coulin. Împreună cu familia sa, Jean Jacques a
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
le usca. Petrece mult timp scufundat în apă în vederea căutării hranei, uneori mai mult de un minut, după care se refugiază pe diferite suporturi (crengi), cu aripile largi deschise pentru a-și usca penajul. Cormoranul mic ocupă în prezent un areal ce cuprinde regiuni din sud-estul Europei (la est de Italia) și sud-vestul Asiei, în Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan . Cea mai largă răspăndire o prezintă în sud-estul Europei, Albania, Grecia, Bulgaria, România, statele balcanice, Turcia, Cipru, Iran, Iraq, Azerbaidjan, Israel, Siria
Cormoran mic () [Corola-website/Science/326006_a_327335]
-
Parcul Național Defileu Jiului este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată în sud-vestul țării, pe teritoriile județelor Gorj și Hunedoara. În arealul parcului se află Mănăstirea Lainici, o mănăstire ortodoxă de călugări construită în anul 1817. Lăcașul de cult poartă hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului". Aria protejată se află în extremitatea sudică a județului Hunedoara (pe teritoriile administrative ale orașelor
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
la est; de-a lungul râului Jiu, între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest și confluența cu valea Sadului și reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști montane și păduri), în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Sfinxul Lainicilor (formațiune geologică megalitică de forma unui sfinx) și Stâncile Rafailă (arie protejată de interes geologic și peisagistic, pe al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni stâncoase alcătuite din roci metamorfice de structură
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
Rhysodes sulcatus"), rădașca (" Lucanus cervus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus"), croitorul alpin ("Rosalia alpina"), gândacul roșu ("Cucujus cinnaberinus") și racul de ponoare ("Austropotamobius torrentium"). Alte specii faunistice (mamifere, reptile și amfibieni) semnalate în arealul sitului: capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), pârșul comun ("Myoxus glis"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârlă
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
prin urmare, are în vedere o gamă largă de activități de promovare a valorilor universale, a drepturilor omului, a cunoașterii privită ca un drept fundamental al omului, al apropierii și cunoașterii mai bune între națiunile europene din zona Mării Negre și arealul Mării Baltice.
Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice () [Corola-website/Science/324871_a_326200]
-
unde vegetează rarități floristice protejate prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care specii de: anemone ("Anemone narcissiflora") și carlina ("Carlina acanthifolia"). Arealul rezervației asigură condiții prielnice de viețuire unei reptile din familia "Colubridae" - năpârca ("Natrix natrix"); specie faunistică protejată la nivel european prin aceeași directivă a UE.
Ferice Plai și Hoancă () [Corola-website/Science/324918_a_326247]
-
combătută doar de briza mării. Anotimpul călduros ține din noiembrie până în mai, când cad și cele mai multe ploi. Din iunie până în septembrie se mai răcorește puțin cu temperaturi medii diurne de 26ș și nocturne de 20ș. Port Vila se găsește în arealul unde suflă vânturile alizee și de aceea e predispusă la uragane între lunile decembrie și aprilie.
Port Vila () [Corola-website/Science/324416_a_325745]
-
albă ("Parnassia palustris"), broscăriță ("Triglochin palustre"), frigări ("Geranium palustre"), bolonică ("Sium latifolium"), gălbinea ("Rorippa amphibia"), mărăraș ("Oenante aquatica"), ferigă ("Dryopteris thelypteris") sau rogojel ("Carex paniculata"). Fauna este reprezentată de peste 180 specii de păsări migratoare, care cuibăresc sau tranzitează zona. În arealul rezervației este semnalată prezența broaștei-de-mlaștină ("Rana arvalis"), un amfibian protejat, aflat pe lista roșie a IUCN. În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Lacul Fărăgău () [Corola-website/Science/324432_a_325761]
-
ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Tufărișuri cu specii subarctice de "Salix") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. În arealul parcului este întâlnită o gamă diversă plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă. Specii floristice : piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), ochiul-boului ("Leucanthemum waldsteinii"), mierea-ursului ("Pulmonaria rubra"), omag mov ("Aconitum moldavicum"), vulturică ("Hieracium
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
din 12 aprilie 2000, privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate" și are o suprafață de 77,80 hectare. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Călimani - Gurghiu" și reprezintă un areal împădurit cu specii forestiere de molid ("Picea abies") cu o vârstă de peste 170 de ani (90%) și fag ("Fagus sylvatica" 10%). Fauna rezervației este una bogată și variată în specii de mamifere și păsări; dintre care unele protejate prin "Directiva
Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna () [Corola-website/Science/324449_a_325778]
-
cu o suprafață de 1 ha, se află în partea central-sudică a județului Neamț și cea sud-vestică a orașului Piatra Neamț. Este localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al râului Doamna (afluent al râului Bistrița), într-un areal geografic situat în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
taxoni noi aparținând ordinelor "Gadiformes" și "Perciformes". Fosile caracteristice pentru dealul Pietricica, precum mezo-batypelagicele "Sternoptychidae", "Gonostomatidae" și "Myctophidae", nu au fost încă găsite în ansamblul localizat la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
ridicare de la începutul Cuaternarului s-a distrus cuvertura piemontană submontană și au fost dezgropate epigenetic structurile precarpatice însă pietrișurile de Cândești s-au păstrat în Depresiunea Câmpulung. Tot în această perioadă modelarea versanților prin deplasarea materialelor pe pantă este specifică arealului cuprins între Suslănești și Câmpulung. Relieful analizat este cuprins între 420m altitudine minimă în lunca Argeșului, pe teritoriul municipiul Curtea-de-Argeș și 1250m altitudine maximă în șaua Duvalmului la contactul cu Masivul Iezer. Înălțimile cele mai mari din Subcarpații Argeșului sunt
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
se grupează în apropierea cursurilor mari de râuri ceea ce denotă o activitate torențială dezvoltată. Valorile densității fragmentării cuprinse între 1-2km/kmp ocupă peste jumătate din suprafața totală a Subcarpaților Argeșeni și sunt grupate în zonele înalte și în depresiunile interne. Arealele cu altitudini maxime sunt caracterizate, cum era și firesc de de valorile cele mai scăzute ale densității fragmentării, cu valori sub1km/kmp și chiar sub 0,5km/kmp. Media ponderată a densității fragmentării pentru întreaga suprafață este de 1,5km
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
evoluția solurilor, deoarece de pantă depinde eroziunea torențială, deplasările de mase pe versanți, scurgerea apei de suprafață și modul de utilizare al terenurilor. Versanții cu declivități cuprinse între 20% și 50% ocupă cele mai mari suprafețe (peste 40%) din tot arealul și reprezintă toate bazinele depresionare subcarpatice. Pante peste 50% întâlnim pe abrupturile morfostructurale și la obârșiile bazinelor torențiale. Din acțiunea factorilor modelatori externi iese în evidență energia apelor curgătoare care au modelat fiecare bazin hidrografic în funcție de alcătuirea litologică. De-a
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
al cuestei Prislopului domină și aici sudul Depresiunii Schitu Golești, cu peste 230m. Interfluviul Râu Târgului - Argeșel cuprinde o arie foarte largă din Subcarpații Argeșului și reprezintă cel mai complex sector al acestora atât litologic cât și geomorfologic. În acest areal este inclus masivul Mățău pe care s-au păstrat la nivelul culmii de 1017m conglomeratele burdigaliene, denumite „conglomerate de Mățău”, ridicate pe bolta anticlinală a culmii menționate mai sus. Aceasta apare ca o platformă de eroziune, un plai neted și
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
majoritatea terenurilor arabile. Terasele sunt acoperite de proluvii pleistocene iar lunca joasă pe tot parcursul văilor sunt ocupate de depozite holocene de nisipuri grosiere, pietrișuri și bolovănișuri . Solurile formate pe aceste forme de relief nu sunt foarte diferențiate decât în arealele în care râurile și-au modelat și un sistem de terase și au ieșit de sub influența directă a râurilor. În general pentru această zonă subcarpatică, văile mari au profil transversal în forma literei „U” ce se lărgește în areale cu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în arealele în care râurile și-au modelat și un sistem de terase și au ieșit de sub influența directă a râurilor. În general pentru această zonă subcarpatică, văile mari au profil transversal în forma literei „U” ce se lărgește în areale cu roci moi pliocene și se restrânge când traversează zona deluroasă internă. Valea Dâmboviței limitează la est zona subcarpatică argeșană, de la confluența ei cu Valea Piatra, în dreptul localității Stoenești. De aici și până la intrarea în chei, Dâmbovița și-a creat
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]