5,279 matches
-
omului. Cea mai potrivită intitulare a acestui imn este „Înălțarea lui Mardukxe "Marduk"” - principalul zeu al Babiloniei, zeul național al acestei țări Începând cu perioada lui ¾ammurabixe " H~ammurabi" (1 792-1 750 Î.Hr.) -, pentru că acesta oferă motivația teologico-mitologică a ascensiunii lui Marduk În fruntea panteonului (cf. subcapitolul 4.8a). În prima sa parte, En¿ma eliș povestește originea zeilor, descriind-o ca pe o procreare progresivă a cuplurilor divine, după modelul procreării umane din mamă și tată. Totul Își are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să-l scape se catastrofă pe eroul potopului (Ziusudraxe "Ziusudra", Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", Utnapiștimxe "Utnapiștim"). Problema puterii divine este Înfruntată și, parțial, rezolvată În En¿ma eliș, text gândit În Babilon (și adaptat apoi În Asiria) pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" la rangul de divinitate supremă. Fiind fiul lui Ea, care, la rândul său, era fiul lui Anuxe "Anu"(m), Marduk primește de la zei, pentru meritele sale, toate puterile. În acest caz este totuși vorba despre o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nume sumerian antic Amar-utuk, „Tânărul taur al soarelui”. Prin intermediul metaforei forței fizice este exprimată principala caracteristică a zeului: cea a puterii sale incomparabile. Pe această temă se construiește relatarea din En¿ma eliș, poemul compus În Babilon pentru a justifica ascensiunea lui Mardukxe "Marduk" de la o mică divinitate a familiei lui Hammurabi la rangul de divinitate națională. Se povestește că teribila Ti³matxe "Tia>mat", odinioară soție a lui Apsûxe "Apsû" care fusese ucis, bine Înarmată și Înconjurată de o Înfricoșătoare armată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În ciuda afirmării sale repetate În Asiria, mai ales În mileniul I Î.Hr., cultul lui Assurxe "Assur" nu a fost niciodată preluat În Babilon. În schimb, Assur ajunge să fie venerat, mai târziu, la aramei, sub numele de Assirxe "Assir". Ascensiunea lui Assurxe "Assur" merge În tandem cu ascensiunea politică a Asiriei. În secolul al XIII-lea Î.Hr., acesta primește deja atributele lui Enlilxe "Enlil" și este invocat adesea Înaintea lui. În capitală, zeul Assur Înlocuiește cultul lui Enlil luându
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În mileniul I Î.Hr., cultul lui Assurxe "Assur" nu a fost niciodată preluat În Babilon. În schimb, Assur ajunge să fie venerat, mai târziu, la aramei, sub numele de Assirxe "Assir". Ascensiunea lui Assurxe "Assur" merge În tandem cu ascensiunea politică a Asiriei. În secolul al XIII-lea Î.Hr., acesta primește deja atributele lui Enlilxe "Enlil" și este invocat adesea Înaintea lui. În capitală, zeul Assur Înlocuiește cultul lui Enlil luându-i acestuia și soția, Ninlilxe "Ninlil". În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proporțională cu exigențele politice, fiind uneori posibil ca divinități locale să prevaleze asupra marilor zei ai țării (vezi, de exemplu, devoțiunea lui ¾attușili II/III pentru DIȘTAR 3 din Șamu¿a și pentru zeul furtuniixe "zeul furtunii" din Nerikxe "Nerik"). Ascensiunea noilor divinități are loc aproape exclusiv la nivelul capitalei și al familiei regale, având În vedere că regele, simbol al unității țării și mare preot, este reprezentantul zeilor venerați pe teritoriul asupra căruia Își exercită puterea; așadar, lărgirea regatului presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lunii (CTH 630)2. Panteonul din Hattușaș, delimitat astfel, a rămas totuși deschis, cel mai adesea din motive politice, În fața influențelor culturale externe, care au dus la o Îmbogățire mai degrabă În plan formal decât substanțial a compilației listelor canonice. Ascensiunea unui mare număr de divinități ce proveneau din culturi diverse a consemnat pentru Hattușaș rolul de capitală a unui stat Întins și compozit, În continuu contact cu principalele centre politice și religioase din Orientul Mijlociu. În aceeași perioadă, În interiorul Anatxe "Anat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izvorul originar, realitatea divină suprasensibilă, Porphyrios afirmă din nou necesitatea inderogabilă a acestui proces etico-intelectual, dar, În același timp, le recunoaște practicilor teurgice calitatea de a purifica sufletul inferior, irațional, și, prin urmare, capacitatea de a-l pregăti să urmeze ascensiunea către Unu a sufletului inteligent, obținută prin mijloacele purificării etice și ale exercițiului rațional. c) Iamblichos (250cca 325 d.Hr.) Puținele informații biografice despre acest personaj, originar din Chalcis, Siria, Îl Înfățișează ca pe discipolul lui Anatolius, de la care a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care le conține. Ard³ Wșr³z n³mag a fost numită „Divina Comedie iraniană” (cf. Vahman, 1986). Chiar dacă influența directă asupra operei dantești se poate exclude, este posibil totuși ca această lucrare să fi influențat tradițiile islamice ale mi’r³j-ului sau ale ascensiunii lui Mu¡ammad, deci și ale Cărții Scării (cf. Cerulli, 1949 și 1972); iar acestea, la rândul lor, l-au influențat pe Dante (Asín Palacios, 1943; Levi Della Vida, 1949; cf. Boyce, 1968a, p. 48, nota 2; Gignoux, 1984a, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epice, „Paralela 45”, 2003, 3 iunie; Țintă fixă: Mircea Pora, VTRA, 2003, 4-5 (semnează Tudor Crețu, Virgil Podoabă, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Eugen Bunaru ș.a.); Ion Arieșanu, „Ieșind din vis puțin îngândurat”, O, 2003, 8; Alexandru Ruja, Un prozator în ascensiune, O, 2003, 9. D.B.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
pentru slujbele bisericești. Contribuția sa ține mai mult de prezentarea artistică (ilustrarea cu gravuri, realizarea unor frontispicii, de asemenea majusculele, vinietele, executate în xilogravură). În 1708, e înălțat la suprema demnitate ecleziastică a Țării Românești. Dacă activitatea tipografică îi înlesnise ascensiunea, amestecul în politică îi va aduce sfârșitul. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu este cât pe ce să-și piardă scaunul mitropolitan. Iertat, păstorește în tihnă sub Ștefan Cantacuzino. Acum înalță Mănăstirea Tuturor Sfinților (1713), astăzi Antim, unde ar fi dorit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
loc o devenire în spațiul libertății. Numai că în vreme ce acolo unul - cel liber (maestrul) - îl trăgea pe celălalt - pe cel încă-neliber (discipolul) - spre spațiul libertății lui, aici cei doi, încă-neliberi, parcurg împreună treptele eliberării lor și devin la capătul acestei ascensiuni cei mai liberi și cei mai supuși deopotrivă. Ei sunt liberi și eliberați în suprema lor supunere și rămân supuși în chiar eliberarea lor. Rezultă de aici că în iubirea de altul eul meu își capătă identitatea lăsându-se preluat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în "Sămănătorul". Critica și istoria literară a lui Iorga după scrierea acestei opere voluminoase vor fi constituite numai din ironii dictate de opiniile lui sămănătoriste. Gheschichte des Osmanischen Reichs (5 volume, Gotha, 1908-1913) se ocupă de istoria Imperiului otoman de la ascensiunea lui pînă la Războaiele balcanice și la prăbușire. Lucrarea aceasta a fost inspirată de opera fecundă a lui Lamprecht Geschichte der Europäischen Staaten und geschichte der Ausser-europäischen Staaten, alături de alte lucrări germane; unele surse documentare proveneau din cercetările efectuate de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
îndoiască de validitatea surselor sale maghiare. El confirmă totuși participarea lui Cuza și a tînărului Moța, pe baza corespondenței acestuia din urmă117. Toate aceste violențe antisemite au prejudiciat grav imaginea României. La urma urmei, acest lucru se petrecea mult înainte de ascensiunea lui Hitler, dar protestele nu prea erau luate în seamă sau conștientizate de către "Noul naționalism". Nu puteau să le pese mai puțin de reputația țării noastre", scria Iorga 118. Iorga nu a renunțat la a considera relațiile sale cu corpul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1920, s-au intensificat prin 1921, și au devenit ulterior tot mai virulente. Ele păreau să fie axate pe o schemă oarecum monotonă și se încheiau cu "Iorga este finanțat de Blank!"141 Cuza intenționa să realizeze cea mai consistentă ascensiune politică pe baza intensificării mișcării antisemite în rîndul studenților. În cadrul controverselor cu Iorga, Cuza nu a ezitat să lovească sub centură. El l-a numit pe Iorga iepuraș, în sensul unui fel de "traficant de iepuri". Se referea la tatăl
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de anexarea Austriei și distrugerea Cehoslovaciei, după care Hitler va încerca să pună stăpînire pe coridorul polonez. Atunci cînd Hitler a promis "25 de ani de pace", Iorga a replicat: "Nu-l cred pe Hitler, ci în Mein Kampf"111. Ascensiunea și atracția nazismului nu constituiau o problemă numai pentru România. O mare parte a Europei ieșite din Criză era zăpăcită de ademenirea (sau teama) ici a fascismului (de fascism), colo a comunismului (de comunism) și își pierduse răbdarea din cauza încetinelii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să ofere mai multe speranțe. Iorga își dădea seama de ceea ce ar însemna aceasta pentru România Mare pe termen lung; dar dată fiind proporția considerabilă a tineretului care nutrea simpatie față de Legiune, dat fiind faptul că Germania antisemită era în ascensiune, această tînără Germanie autoritară abia înmugurită fiind pusă în contrast cu democrațiile occidentale decadente "dominate de evrei", era limpede unde trebuia căutată opțiunea. Mulți români continuau totuși să creadă în Maniu și Mihalache și să spere într-o democrație țărănească. Ei continuau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mult spațiu de mișcare. Cu trecerea timpului, doi factori au dus la înăsprirea atitudinii românilor (față de evrei și de unguri mai ales): refuzul ungurilor de a accepta statu-quo-ul și speranțele acestora în revizionismul încurajat cu atîta zel de către Ungaria. Odată cu ascensiunea radicalismului de dreapta în interiorul și în afara României, care, în România, a luat și forma unui nemilos "Nou naționalism" gen secolul al XX-lea, susținut de Vaida, de Goga și de Legiune, viața nu devenise mai ușoară pentru unguri. Să nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
maghiar și român devine obligatorie. Iată de ce vizita lui Béla Bartok este atît de importantă pentru noi!"193 Iorga a încercat tot timpul (fără succes) să contracareze politica prorevizionistă a lui Mussolini printr-un fel de "diplomație personală"194. Dar ascensiunea lui Hitler a fost cea care a încurajat exprimarea fățișă a opiniei referitoare la spranțele revizioniste. De la Hitler așteptau acești unguri distrugerea Sistemului de la Versailles; de la Hitler așteptau mult prea mulți unguri anihilarea statu-quo-ului european. Pentru mulți unguri (indiferent de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
faptului că prezența românilor în Transilvania nu este sprijinită de dovezi documentare sigure timp de aproape o mie de ani), cum ar fi Leopold von Ranke și alții. Opiniile lui Hendrik van Loon sînt revelatoare. Iată ce scrie el despre ascensiunea României moderne în istoria sa universală: "(La început a fost) antica provincie romană Dacia, care fusese izolată de Imperiu în secolul al treilea, devenind de atunci un fel de Atlantida, în care oamenii au continuat să vorbească vechea limbă romană
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
români deținînd poziții oficiale făceau parte din această categorie. Un grup numeros de români, mai ales tineri, mult prea mulți studenți semidocți și tineri ofițeri ai Forțelor Armate erau gata să parieze pe fluxul nazist și fascist aflat în plină ascensiune, și nu doar din cauza urii lor față de evrei sau a faptului că erau dezamăgiți de democrație. Ei sperau că România Mare își va găsi locul în noua ordine (nazistă). Exista o posibilitate de acomodare pe termen scurt, mai ales datorită
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
revizioniste ale ungurilor" (citat de profesorul Hillgruber, op. cit., p. 118). Iorga era mai puțin decît entuziast în legătură cu considerarea României drept un Rohstoffszone sau Südostraum: "Noi nu sîntem o piață, ci un popor!"21. Se stîrnise un vîrtej de emoții profasciste, ascensiunea nazismului aducînd în discuție politica externă a României. Plus prezența la Palat a Lupeascăi, care era un fel de bubă plină de puroi. Cum afectau toate acestea una dintre problemele centrale ale României Mari, existența a peste 800.000 de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu și-a achitat datoriile de război după 1919, prețul victoriei pentru Aliați a fost mai mare decât cel al Înfrângerii pentru Germania; ea a ieșit din război relativ mai puternică decât În 1913. „Problema germană” apărută În Europa prin ascensiunea Prusiei cu o generație În urmă a rămas nerezolvată. țărișoarele apărute În 1918 prin prăbușirea vechilor imperii erau sărace, instabile, nesigure și nemulțumite de vecinii lor. Între războaie, Europa era plină de state „revizioniste”: Rusia, Germania, Austria, Ungaria și Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problematică) În exemplu demn de urmat și magnet pentru indivizi și țări Întregi a fost un proces lent și cumulativ. Europa nu era, cum spunea Alexander Wat, parafrazând ironic iluziile oamenilor de stat polonezi din perioada interbelică, „condamnată la măreție”. Ascensiunea ei În această poziție nu putea fi prezisă pe baza contextului din 1945 sau 1975. Această nouă Europă nu era un proiect comun preexistent: nimeni nu și-a propus să-l realizeze. Dar, odată ce a devenit limpede că Europa ocupa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Evident, această viziune le surâdea mai ales socialiștilor, dar convingerea că o economie planificată echivala cu o societate mai prosperă, mai justă și mai echilibrată a fost Îmbrățișată de un spectru politic foarte larg, inclusiv de partidele creștin-democrate aflate În ascensiune În tot vestul Europei. Istoricul englez A.J.P. Taylor spunea ascultătorilor BBC, În noiembrie 1945, că „nimeni În Europa nu crede În traiul american - adică În inițiativa privată; mai bine zis, cei care cred În el reprezintă un partid Învins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]