KorAP: Find »[drukola/base=biet & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...313 >

7,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

capului, lăsând să-i curgă în gură nu prea mult, dar a scuipat numaidecât, a trântit-o strașnic de pământ, încât din ea a sărit un deget, două, de lichid, strigând, mă-sa-n cur de viață, că-i nedreaptă, bietul taică-su era silit să se otrăvească cu spirt verde, pe când el dădea cu litra pe gât cea mai bună pălincă de prune, mai are și acum rucsacul plin de sticle, dar nu-i bai, de-acum o să fie altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
nu îngăduie ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la el, și că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept, ea ar trebui să stea acolo, lângă trupul pângărit al bietului meu bunic, pentru că, dintotdeauna, ea fusese marele lui amor, iar nu bunica, vrăjitoarea aia bătrână și rea. În vreme ce striga, tanti Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

În ajun. Să-și amintească de Gildas, care se făcuse alb la față cînd văzuse pescărușul mort În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe mahalagioaică de braț. - Ce te-a apucat să spui tîmpenii de astea despre fiul meu, gură-spartă? - Toată lumea știe! Dă-mi drumul! Gwen veni În fugă să Îi despartă pe cei doi, pentru ca Loïc să n-o mai scuture pe biata femeie care protesta că nu spune decît adevărul gol-goluț. - Gwen, spune-mi că nu e adevărat! Tăcerea ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Nicolas Kermeur... - L-o fi pierdut cînd a venit să-l vadă pe Ronan, Îl Întrerupse Yvonne, acră. Tinerii nu mai au respect pentru nimic În zilele noastre. Lucas Își permise un scurt zîmbet ironic. - Lăsați-l măcar pe bietul funcționar să-și justifice salariul punîndu-și Întrebările mai Înainte de a răspunde la ele, doamnă Le Bihan. - Doar nu insinuați că Nicolas ar fi agresat-o pe mama și ar fi furat banii? exclamă Gwen. - Îmi spun doar că o evadare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada ochiului la ea. Trebuie spus că Philippe nu-și putuse reține cîteva perfidii la adresa bietului Loïc, nevoit să se pitească Dumnezeu știe pe unde ca să-și Înece amarul În alcool. Rău făcuse, fiul lui, Ronan, Îl luase la rost. - Chiar nu poți vorbi de altceva? Nicolas e prietenul meu, Îmi pare rău pentru tatăl lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o Înduioșa. Îl Însoțiseră pa Ryan pînă la sit și se uitau În urma lui, În timp ce se Îndepărta mergînd spre far. - Treizeci și cinci de ani de Închisoare pentru un pumn dat cu ghinion, a plătit scump. Lucas cătă mirat spre Marie. - Și bietul polițist a plătit scump, nu crezi? Ryan a scăpat totuși cu bine, la vremea aceea mai exista Încă pedeapsa cu moartea. Se Îndreptară spre muzeu. Erau amîndoi de acord Într-o privință, cît se poate de evidentă: legenda jefuitorilor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-mi vine să cred... - Și, evident, Pierric se ținea după ei peste tot, dar era cantitate neglijabilă, după cum ziceau. - Pierric... Nu s-a știut niciodată În ce Împrejurări exacte a rămas mut? - Bătrînul Pérec a vorbit de o congestie cerebrală. Bietul copil rătăcise ceasuri Întregi În landă Într-o noapte de furtună... trebuie să spun că Yvonne n-a făcut niciodată caz de puștiul ăsta. Marie Își ținu răsuflarea. Numai de-ar ști, se rugă ea În gînd uitîndu-se la tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
putea Împărtăși tristețea, dar și gelozia că suferea pentru altul. Tehnicianul, un lungan cu părul căzut pe umeri, Îl toca la cap cu detalii tehnice despre noile camere cu infraroșii pe care tocmai le instalase la sit. Îl bruftui pe bietul băiat și se Îndepărtă ca să răspundă unui apel. - Fersen, ascult... OK... Și În afară de Pérec și Le Bihan, ai făcut cercetări și În legătură cu Jeanne Kermeur?... Se Încruntă brusc. - Ești sigur? N-a cîștigat niciodată nimic la Loto? Mulțumesc, Franck. Nu sufla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
văzu fiica era plin de bunătate. Își simți sufletul cuprins de căldură și Își spuse că avea mult noroc că era tatăl ei. - Am trecut doar ca să te Îmbrățișez, m-am așezat și apoi am adormit. Nu-s decît un biet moș, știi tu mai bine... Marea m-a lăsat să mă Întorc de atîtea ori... CÎnd vorbeai cu el, trebuia ghicești printre Între cuvinte, căci acestea erau rare. Voia să vorbească de Christian, ghicea vîrtejul de simțăminte contradictorii care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Vrei să spui că Arthus știe că sînt fiica lui? exclamă Gwen. - Evident... M-a plătit ca să avortez și ca să-mi țin gura. Se lăsă tăcerea. Cu căștile pe urechi, Lucas, uluit de dezvăluire, stătea la pîndă. - Ce Însemna o biată furnizoare de pîine În fața castelanilor? Erau atotputernici, doar o vorbă de-ar fi spus și nimeni nu-mi mai cumpăra pîinea! - Atunci ai acceptat să te măriți cu Hervé Leguellec pentru respectabilitate, așa e? - Mă durea În cot de reputația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la față dîndu-și seama că ceea ce el luase drept alge erau În realitate niște plete lungi de un blond venețian care se ondulau În ritmul valurilor declanșate de suflul palelor elicopterului. Marie. Zăcea pe burtă, cu brațele agățate de o biată bucată de lemn. Nici un semn de viață. Cu respirația gîtuită, se uită la scafandrul care, ținîndu-și brațele Încrucișate pe piept, se lăsă să cadă drept spre obiectiv, apropiindu-se de tînăra femeie, desprinzînd-o de pe bucata de lemn, trecîndu-i o curea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
viață pe care soțul dumitale n-a Încheiat-o niciodată! Mama lui Gwen ridică din umeri. - E făcută cu truda și cu sudoarea mea. - Firește. Și ai economisit milionul necesar pe vremea aceea făcînd prostituție În portul din Lands’en. - Bietul meu băiat, se mulțumi ea să zică disprețuitoare. - Ai rămas cumva fără argumente? Ne-ai deprins totuși cu ceva mai bun. E adevărat că e greu să recunoști că ți-ai ridicat Întreprinderea cu prada de pe urma unei spargeri... - Nu pricep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să vadă dacă Îl reclamă cineva... Numai că, pe data de 5 iunie, cu tot lestul pus peste trupuri, cel al tinerei femei a fost scos la suprafață de pescari. Am crezut că se va da În vileag totul, dar biata fată n-a fost niciodată identificată. Arthus a decretat că trebuie să lăsăm să treacă un an și o zi Înainte de a Împărți comoara Între noi, dar, după tot acest timp, cum el nu mai spunea nimic, Pérec și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ca să le pregătească o cafea, vorbea de parcă și-ar fi vorbit sieși, fără să țină seama de prezența lor, evitîndu-le privirile. - M-au angajat ca menajeră, stați să vedem, era prin... Era cu cîțiva ani Înainte să se nască PM. Bietul copil, era plăpînd, mereu bolnav... Trebuie să spun că Arthus nu s-a interesat niciodată de el, și maică-sa nici atît. Oricum, În familia asta, totul era doar pentru fiul cel mare, Erwan. E adevărat că avea toate calitățile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Lucas. - De ce bietul PM? - Își adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
am făcut niciodată poze cu Ryan și cu tata... - CÎt timp a rămas goală camera lui? Întrebă Lucas cu duritate. - Tata a coborît la amiază pentru dejun, Îl informă PM venind mai În față. Nu prea avea poftă de mîncare, bietul de el... Aș spune: o jumătate de oră. - Cel care a pus fotografia asta aici a avut poate complici În interiorul castelului, sugeră Marie uitîndu-se cu atenție la Armelle, apoi la soțul acesteia. Unul dintre dumneavoastră a părăsit la un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că era un biet idiot. Și-l imagină pe skipper jucîndu-și rolul de fante și strivi cu furie al nu situ cîtelea chiștoc, fumat doar pe jumătate. Jumătatea care nu dă cancer, zicea el. Se crezu pradă unei iluzii văzîndu-l. Proaspăt ras, cu părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de atunci, În afară de Christian. Poate că bătrînul avea dreptate. Și dacă micul Bréhat găsise copilașul nou-născut? De la postul de pilotaj, PM Își interpelă fratele. - Ei, ce se aude? A mărturisit? Unde a ascuns lingourile? Ryan-Erwan se Întoarse spre fratele lui. Bietul netot, ar fi de ajuns să-i dai ghes un pic și ar fi și el gata de orice pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dată că avea chipul foarte palid, marcat de oboseală, iar glasul lui exprima lehamitea. - Gata cu circul, Pierre-Marie, exagerezi. Dacă aș fi vrut să fug, aș fi acum departe. - Unde sînt lingourile mele? Răspunde! Ryan Își privea fratele cu milă. - Bietul meu PM, doar asta te interesează... Lingourile sînt acolo, privește. Făcu cîțiva pași spre epava vasului Mary Morgan. Marie, care nu-l slăbea din ochi, băgă de seamă că părea să aibă dificultăți de mișcare. Cu toate astea, se aplecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să-și aranjeze cocul, ca-n fiecare dimineață, de ani de zile. Cu părul cenușiu, lung și despletit, parcă nici nu era cu adevărat bunica; era o biată făptură din carne, În același timp foarte tânără și foarte bătrână, lăsată acum În seama medicinei. Michel Îi luă mâna, doar mâna i-o mai putea recunoaște. Obișnuia s-o țină adesea de mână, chiar și recent, la șaptesprezece ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului se concentrează În aceste cornițe, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
reteză Michel, dornic să revină la subiect. — Absolut! La Cap d’Agde e la fel, se pare că au interzis accesul În zona dunelor. Hotărârea s-a luat la presiunile Societății de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții oameni nu făceau nimic rău, doar niște orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină cu bine, cățelul e vesel din nou. Bruno tăcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]