6,712 matches
-
din belșug și o rară dispoziție de a merge și de a cunoaște cât mai mult! În timp ce ghidul meu era ocupat cu munca zilnică, eu pot spune că m-am întrecut pe mine însumi în noile peregrinări pe străzile și bulevardele Parisului. Cu cât se apropia ziua plecării, cu atât mă avântam tot mai mult prin locuri deja cunoscute sau prin alte locuri mai îndepărtate. La începutul lui iunie, cu aceeași mașină a Alietei și în aceeași formație ca în Nordul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că pe 17 noiembrie 2000 am ajuns în gara Paris-Est, de unde am fost condus cu taxiul de fiica mea. După aniversarea din ziua următoare m-am bucurat de încă trei luni de ospeție, cu plimbări în doi pe străzile și bulevardele din jurul Arcului de Triumf, cu accent pe vestitul și mult solicitatul bulevard Champs Elysées și vecinătățile. Totuși, cele mai lungi și mai instructive deplasări au fost acelea când mă aflam singur, încât seara, când spuneam pe unde am fost și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost condus cu taxiul de fiica mea. După aniversarea din ziua următoare m-am bucurat de încă trei luni de ospeție, cu plimbări în doi pe străzile și bulevardele din jurul Arcului de Triumf, cu accent pe vestitul și mult solicitatul bulevard Champs Elysées și vecinătățile. Totuși, cele mai lungi și mai instructive deplasări au fost acelea când mă aflam singur, încât seara, când spuneam pe unde am fost și ce am văzut stârneam mirarea fiicei și a prietenilor care apreciau rezistența
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în mileniul trei l-am făcut într-o familie de români, cu bucate românești, cu program TV din România, încât tot timpul am avut impresia că suntem în țară și nu la Paris. Deși am colindat cu spor străzile și bulevardele Parisului și-mi luam rămas bun de la tot ce vedeam, știind că nu mă voi mai încumeta să mai fac o nouă vizită, nu am întâmplări deosebite, dar știu că am și citit multe cărți valoroase în română și chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
footnote id=”1”> 1. Paul Bourget, Essais de psychologie contemporaine, apud Vincent Noce, Odilon Redon dans l’oeil de Darwin, Paris, Éditions de la Rmn ăRéunion des musées nationauxă-Grand Palais, 2011, p. 95. </footnote> „(...) omul modern, așa cum îl vedem hoinărind pe bulevarde, are membre mai puțin robuste ... și toate semnele unui sânge obosit, a unei energii musculare diminuate și a unei nervozități patolo- gice.” (trad. mea, A.M.) Caragiale pune pe același plan trei termeni care răspund unor domenii diferite, termeni care fixează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca și vagul vastei mări, care sub fața‑i fără creț, ascunde‑n tainicele‑i adâncuri stâncoase cine știe câte corăbii, zdrobite înainte de a fi ajuns la liman
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la Llinars cu mașina. Parcă am ajuns mai devreme ca niciodată. Am coborât în stația din Paseig de Gracia și am ieșit la lumină tot în fața casei lui Gandi, supranumita „Mărul discordiei”. Ne-am rostogolit la vale, înspre mare, pe bulevardul destul de puțin populat, dar și destul de incomod din cauza lucrărilor efectuate pentru schimbarea plăcilor de pe trotuare. Spun „incomod”, când de fapt nu deranja nimic, munca fiind făcută destul de curat și fără zgomotele pe care le-ai putea întâlni la noi într-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un disconfort. căutare, nesiguranță (nu se interzice); nu lăsa regizorul să caute personajul; nu există principal -secundar; sufleurul vine în calitate de spectator la ultimele repetiții (asta nu se interzice); regizorul nu trebuie să fie ca un bucătar; se interzice teatrul de bulevard, teatrul francez; găselnița este admisă; invidia - da; fără alcool și ciupeli. (Ion zice că pe Alexander îl cheamă Haosvater.) Spectatorul nu mai știe ce să creadă și nu mai are o ierarhie a ceea ce se întâmplă pe scenă. Sarcina noastră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ceilalți juni colegi diplomați. Vagonul de tramvai cu care făceam deplasarea, plin la acea oră de "oameni ai muncii", devenise cu noi o seră "sui generis" datorită produselor cosmetice "Miraj" și "Farmec", utilizate generos. Sediul se afla pe atunci pe Bulevardul Republicii, într-o clădire cenușie și prost întreținută. Primele "contacte" le-am avut cu cei de la cadre, pentru completarea de formulare, eliberarea legitimațiilor etc. Am fost întrebat la ce direcție aș dori să lucrez, optând pentru Direcția culturală. Ulterior aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocol prin Alexanderplatz, făcând puțin "marketing" în marele complex comercial din piață, apoi am luat-o spre Unter den Linden, celebra stradă, care din păcate nu mai avea farmecul și strălucirea din vremurile trecute, la data respectivă jumătate din faimosul bulevard fiind ocupat de masiva clădire a ambasadei URSS. De a doua zi mi-am început misiunea de "atașat cultural". Am debutat "în forță", cu o vizita împreună cu ambasadorul la MAE, pentru a fi prezentat autorităților. Sediul ministerului era în centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ani să-și regăsească strălucirea de altădată, ne mai aduce aminte de vestiții negustori de la Lipsca. Ca june atașat cultural bătusem drumul de doar 145 kilometri de nenumărate ori, cu mașina (Dacia 1100 CD) sau cu trenul. Dacă celebrul bulevard berlinez Unter den Linden s-ar putea traduce "pe sub tei", se pare că și numele orașului Leipzig (în formulări mai vechi Lipsk sau Lipska) ar fi legat tot de acest nobil și parfumat vlăstar al naturii, numele străvechi fiind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se consuma pe loc se punea, la dispoziția tuturor, în lada frigorifică. Vara, din când în când mai trăgeam câte o fugă la Ocean. Nu era departe, doar 120 de kilometri. Șoseaua 68 dinspre Santiago intră în Valparaiso în capătul bulevardului "Argentina", care în zilele de miercuri și sâmbătă se transforma într-o uriașă piață de fructe, legume, pește și fructe de mare, iar duminica într-un pitoresc talcioc (feria persa) cu de toate. Localitatea a fost întemeiată la 1536 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe axa longitudinală fiind proiectate principalele instituții și pe aripi zonele de locuit și servicii. Eixo Monumental axa monumentală este zona ministerelor, Esplanada dos Ministerios, 16 construcții identice de culoare verde-pal, aflate de o parte și de alta a enormului bulevard. La capătul axei, două construcții superbe Ministerul Justiției, cu șase perdele de apă în exterior, și Itamaraty, Ministerul Relatiilor Externe, pe care l-am vizitat, impresionant prin senzația ce ți-o dă de insulă care plutește în mijlocul unui lac. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prezentat expoziția de covoare la Sao Paulo. Fusesem de două ori prin New York și știam cum arată o "megalopolis". Fusesem în Sao Paulo în 1991, cu prilejul Bienalei, privisem orașul la televizor, sau cel puțin o parte reprezentativă, în telenovela "Bulevardul Paulista", iar în drum spre Parana petrecusem o noapte în oraș. Dar un oraș de 1500 de kilometri pătrați și 11 milioane de locuitori (area metropolitană, O Grande Sao Paulo, are 20 de milioane!) nu ți se dezvăluie atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diferite ocazii la Sao Paulo și să-l cunosc mai "pe îndelete". M-au impresionat senzația de bogăție bazată pe decenii de efort continuu, de muncă asiduă, pe care ți-o dau sediile băncilor și marilor companii de pe Avenida Paulista, bulevardele largi, parcurile enorme, casele bine rostuite. Dar nu puteam să nu observ la intrarea în oraș cartierele mizere, coșmeliile din tablă și carton, oameni maturi și copii subnutriți și prost îmbrăcați. Ca atare, nu m-am simțit în largul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
meu de a fi, înțelegător și cooperant, eram capabil precum Don Quijote să fac față oricăror "mori de vânt". Din deplasările anterioare cunoșteam ambasada de pe Avenida Alfonso XIII nr. 157, o stradă liniștită dintr-un cartier liniștit, ferit de aglomerația marilor bulevarde. Era un edificiu fără personalitate, de 4 etaje, care suferise mai multe "șantiere", oferind suficient spațiu pentru birouri și locuințe. Chiar locuisem în iulie, la întoarcerea de la Rio, în apartamentul rezervat primului-colaborator, de la etajul 1, compus din trei camere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care am petrecut-o luna asta. Moară este unul dintre reperele Orașului Nou. Teddy Kollek a pus s) se aduc) p)mânt și s) se planteze m)slini și chiparoși b)trâni, f)când un parc enorm de-a lungul bulevardului Regele David. În apropierea morii este expus) tr)sura lui Șir Moses Montefiore, aici fiind aduși turiști și școlari c)rora li se explic) istoria cartierului. Șir Moses, la fel de neobosit că și Kollek (deși, În portretele sale, b)trânul filantrop
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
manifestație de protest. Ne-am imaginat o scenă de pantomimă, ca În piesa pe care Hamlet o pregătea pentru rege, și am urcat la mine acasă pentru a găsi recuzita necesară și câteva cearceafuri, cu intenția să ieșim apoi pe bulevard la Scala și să facem teatru de stradă. Credința noastră fermă că vom reuși astfel să oprim tancurile rusești să distrugă Budapesta a fost la fel de ferm spulberată de bunica mea grecoaică Eftalia, care, cu făcălețul În mână, s-a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Londra se Încolăcea sclipitor pe lingura ce se Învârtea În el, picurând o porție suficientă pe o felie de pâine rusească unsă cu unt. Tot felul de lucruri plăcute și delicioase soseau Într-un ritm constant de la Magazinul Englezesc de pe Bulevardul Nevski: tarte cu fructe, săruri mirositoare, cărți de joc, jocuri de puzzle, sacouri cu dungi, mingi de tenis albe ca talcul. Am Învățat să citesc În engleză Înainte de a Învăța să citesc În rusă. Primii mei prieteni englezi au fost
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ori fără a le vizualiza cum se cuvine: un felinar de pe stradă, o cutie poștală, modelul cu lalele de pe ușa cu vitralii de la intrare. Încerca să mă Învețe să descopăr coordonatele geometrice dintre crengile firave ale unui copac desfrunzit de pe bulevard, un sistem de compromisuri vizuale, ce necesita o mare precizie a expresiei lineare, pe care n-am reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai În desenarea organelor de reproducere ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
piatră. Un fior de recunoștință față de tot ce Îl produce - față de geniul contrapunctic al destinului uman sau față de duhuri care-i fac pe plac unui norocos muritor. Capitolul 7 1 În primii ai acestui secol, o agenție de voiaj de pe bulevardul Nevski, expunea macheta de un metru lungime a unui vagon de dormit internațional din lemn de stejar. Cu veridicitatea lui discretă punea cu totul În umbră trenulețele mele mecanice din tablă vopsită. Din păcate nu era de vânzare. Puteam distinge
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și copii Împușcați la Întâmplare pe crengile pe care se cățăraseră În Încercarea zadarnică de a scăpa de jandarmii călare care au Înăbușit Prima Revoluție (1905-1906). Multe asemenea povestioare erau legate de piețele și străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul căreia era o plăcere să depășești fără nici un efort un gardian Înfășurat În manta, În sania lui ușoară trasă de o pereche de armăsari negri care fornăiau gonind pe sub rețeaua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gata să fie străpunsă, Încât m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul bulevardului Nevski, unde lumini estompate Înotau În amurgul care se lăsa, m-am gândit la Browning-ul negru și greu pe care tata Îl ținea În sertarul de sus, din dreapta, al biroului. Cunoșteam acel pistol la fel de bine ca pe toate celelalte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În peisajul de iarnă stilizat din „Lumea artei“, Mir Iskustva - Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]