6,287 matches
-
un praf Când și-a deschis pupila ei bălaie 829. Și cum umbra definește lumea noastră și nu pe cea divină, marele secret dezvăluit prezintă divinitatea arătându-se omului; arătându-se ea se încarnează și astfel capătă umbră. Din dulcele chin,/ din amara plăcere/ ce între moarte ne poartă/ și înviere,// din voluptățile nopții,/ din calda împărăție,/ o umbra-ți rămâne/ subt ochi, ușor albăstrie.// Cu ce să aseamăn adaosul,/ când vraja pereche nu are?/ Cu o priveliște, cu vreo-ntâmplare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care n-au fost prinși în vârtejul morții că moartea de erou, pe câmpul de luptă, este cea mai frumoasă. S-o spunem drept: nu a fost și nu este moarte frumoasă. Să mori sfârtecat, strivit, dezmembrat, să mori în chinuri groaznice, să simți că te părăsește viața pe care nai apucat s-o trăiești, dar pentru care erai făcut, să nu ai parte de bucate ta de soare, desigur, nu este nimic frumos. Putem spune că este necesar; în război
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
tot timpul la patru ace. După ce se termină interviul, nu ți se comunică nici un rezultat. Trebuia să stai acolo și să aștepți până seara pentru a afla rezultatul. Dar Între timp, ziua respectivă parcă te făcea să treci prin toate chinurile iadului. Pentru a ne gândi la altceva, rătăceam pe străzile Bombay-ului și făceam cumpărături. Ne frământam fără Încetare mintea: «Dacă eu iau viza și tu nu? Dacă iei tu și eu nu?». Nu vă pot spune cât de neliniștiți eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
ne sataniza, adică bolșeviza? Consecințele? Inutil a le discuta!”. Și „luând asupra noastră păcatele neamului acestuia”, legionarii conștient au acceptat suferințele, fiind schingiuiți, uciși și înfierați ca cei din urmă răufăcători, așa cum erau schingiuiți proorocii Vechiului Testament și uciși în chinuri groaznice, aruncându-li-se vina de înșelători ai poporului, așa cum erau și sunt uciși martirii lui Hristos. Sufereau cu conștiința mijlocirii la Dumnezeu pentru neamul lor. Legionarii rămași în viață după holocaustul comunist deconspiră lumii acțiunea de satanizare prin mijloacele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ci problema spirituală, a mântuirii sufletelor. Dușmanul se afirmă pe față, dușman al lui Hristos și al Bisericii. Lucrarea lui satan trebuie mereu deconspirată; satan vrea să te facă să te lepezi de credință și să mori cu deznădejdie. Toate chinurile, toate schingiuirile, absolut toate metodele de demolare fizică și morală a Omului în intenția satanică sunt provocate pentru prăbușirea lui din nădejdea de salvare a sufletului în Dumnezeu prin moartea trupului, acceptată conștient. Satan știe mai bine decât noi că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
săptămână, strângea în curte mulțimea elevilor și, dându-și aere de reprezentant al clasei muncitoare, vorbea despre comunism, URSS, Marx, Engels, Lenin, Stalin în termeni și într-o expunere așa de hilară, încât credeai că vei plesni dacă nu termină. Chinul dura două-trei ore. Încheia cu aceeași frază: „Anglo-Nord-Americanii, vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre: socialist și imperialist (ați citit bine, „șlagăre”). Dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist”. Apoi dădea tonul, făcând semn copiilor să-l urmeze
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Din ce motive fusese arestat, n-am aflat. Acum, toată fizionomia lui era a unui speriat. Din puținele convorbiri mi-am dat seama că era pregătit, foarte fricos și, din această cauză, un spirit duplicitar. Teama de moartea fizică, de chinuri, cu care satan înspăimântă omul, îi dărâmă și a dărâmat întotdeauna pe cei neînrădăcinați în Hristos. De aceea în educația legionară Căpitanul a pus cel mai mare accent pe capacitatea de jertfă a luptătorului. Credința că prin moartea fiecăruia, pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucurie inconștientă și mă supusesem fără rezervă comenzilor. Era ca o nebunie plăcerea de a mă simți torturat. Așa rezistam la cele mai îndelungate și mai feroce schingiuiri. Faptul îi uimea pe torționari, alteori îi indigna, întărâtându-i în răutate. Chinurile trupești nu mi distrugeau rezistența morală. Atunci mă puneau în așa zisele poziții, care aveau scop să te obosească din punct de vedere nervos: șezând, cu picioarele întinse și cu mâinile pe genunchi, cu ochii țintă într-un bec sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Livinski și Pușcașu și-au dat seama că realizasem un control intern, dar m-au supus și pe mine aceleiași torturi. Cei care nu reveneau din leșinuri în urma schingiurilor, erau duși la wc și udați cu apă, apoi le reluau chinurile până cereau singuri să declare cele ascunse la anchetă. Fiecare aveam lângă noi, aproape permanent, un înger păzitor, devenit de frică negru. Într-un moment de neatenție al supraveghetorilor, când mă aflam chiar lângă Costică Pascu, în poziție, cu glas
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Teja i-a destăinuit lui Aurel Obreja că nu mai poate rezista. Minte-i, măi frate, scrie tot ce-ți trece prin cap, că ei n-au posibilitatea să verifice, și până ce află că i-ai mințit, mai scapi de chinuri. * Un flăcău frumos și inteligent din Bucovina era greu chinuit. Avea o bundiță frumoasă. Își pusese în gând să evadeze. Mai întâi încercase să se sinucidă, înghițind niște ace ce le avusese ascunse în cutele bundiței. A fost surprins în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și aveau același supliciu ca și voi. Le-am dat ideea să ne servim unul pe altul și-n felul acesta toți am putut mânca. Cum, a zis Șloim, să-ți dau eu ție? Mai bine mor de foame în chinuri; decât să-ți dau eu ție să mănânci. Are și morală povestea, domnule Rozin?, l-am întrebat. Da, are, probabil ați înțeles-o. Aș dori s-o aud din gura dumneavoastră, poate n-am înțeles-o bine! Vezi, domnule Maxim
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru a primi o mai mare osândă, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu va fi epuizată de inconștiența purtătorului acestui nume care te cheamă din starea de păcat. Crăciun era un criminal și își făcea plăcere din suferința celor în chinuri. A condus trupe de securitate în munți, împotriva grupurilor de rezistență. Ca șef al Securității Sibiu a lichidat grupul Dabija, din care făcuse parte și fratele meu, Alexandru (pentru că nu murise în încercuire, fusese ucis în trenul morții, iar actele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și toți creștinii drept credincioși mărturisesc că lucrările lui satan în lume sunt rele. Satan, prin slujitorii lui văzuți, oprimă pe mărturisitori. Iar ei au aceeași atitudine pe care au avut-o Hristos și toți Sfinții, suportă consecințele mărturisirii, suferința, chinurile și moartea. Ei nu se plâng. Cu prețul vieții mărturisesc. Se pregăteau pentru suferință și moarte, așteptând-o cu bucurie. Pentru ca, prin jertfa trupului, să-și elibereze sufletul în Hristos și în Tatăl: „De Mă va mărturisi cineva înaintea oamenilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lume și de răsplata acesteia. „Veți fi duși înaintea împăraților și dregătorilor”, „Veți fi prigoniți și omorâți pentru Numele Meu”, „Cine va răbda până la sfârșit, va fi mântuit!”, nu zice: „Protestați, faceți greva foamei sau orice credeți ca să scăpați de chinuri și de moarte”. Prima formă de comportare, aceea a mărturisitorului creștin, și-a însușit-o neamul românesc de la începutul vieții sale; în lumea aceasta vrea pentru sine trăirea în virtute, în pace și iubire, folosind bunurile pământului numai pentru satisfacerea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de presiunea pe coloane. Noaptea, zgomotele acestea nu te lăsau nici să te odihnești. Tensiunea nervoasă era imposibil de suportat. Eram obosiți și epuizați de încordare. O defecțiune la cazanele de aburi la începutul lui martie 1959 ne-a încetat chinul. Rămăseseră de suportat doar alimentația mizerabilă și lipsa de aer și lumină. Tot atunci o comisie ne-a chemat nominal la o întrevedere; au luat date care se refereau numai la viața legionară: data intrării în Mișcare, funcții sau grade
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe scândura înghețată; fereastra așezată aproape de plafon era permanent deschisă și tineta fără capac. Dacă celula era caldă, te prăbușeai când oxigenarea nu se mai realiza, în funcție de sănătatea inimii și a plămânului. Atunci se deschidea ușa pentru 10-15 minute și chinul începea din nou. Hrana varia în funcție de dispoziția călăului Gheorghe Crăciun: la trei zile o cană de terci, uneori chiar la cinci. Câteodată, pe coridorul Zărcii (care avea rezonanță deosebită) milițienii din schimbul de dimineață îi întrebau pe cei de noapte
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-i întrebare? Că doar te văd că pari a fi om citit. Ce poți să-i dai omului ori la orice vietate ca să trăiască? Este ceva mai de trebuință decât apa? Știi dumneata ce a zis Hristos pe Cruce, în chinurile ale’ mai groaznice? A strigat: „Mi-e sete!”. Acu ai priceput mata de ce am îngrijit izvoarele? Să potolesc și eu, nu cu oțet și fiere, setea lui Hristos din fiecare vietate. Și zic că mi-o potoli și mie odată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
oameni, prieteni, vecini, colegi de serviciu, să faci fapte bune, să fii conștiincios în muncă, când tu poți să-i trișezi și să iei bani pe munca altora. Ba te pune să gândești la moarte, la Judecata de apoi, la chinurile iadului. Și mai ales te cheamă la Biserică! Ia te uită ce pierdere de timp! Eu nu-ți creez nici o obligație. Fii liber! Liber de orice gând de cenzură divină și vei fi tu însuți, propriul tău dumnezeu, ca și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Iorga nu putea renunța la jocul de cărți. Urmările i-au fost fatale. A fost lovit de paralizie. Incapabil să se miște sau să vorbească, se alienează (își închipuie, de exemplu, că avea capul plin de iepuri...). A murit în chinuri în 1876, înainte de a împlini patruzeci de ani. Oare ce a moștenit Iorga de la tatăl său? Nu prea mult, cu excepția temperamentului exploziv. El a fost modelat de mama sa. Zulnia Arghiropol, o fată bine educată, vorbea perfect franțuzește și a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Germaniei și a Rusiei și cînd vor avea nevoie de ajutorul României 78. "Totul se năruie, întreaga lume postbelică, tratatele. Să fim pregătiți pentru cea mai rea dintre isterii"79, scria Iorga în toamna lui 1938. Un alt motiv al chinurilor sale era importanța tot mai mică a națiunilor mici și a României. La urma urmei, era un om bătrîn, din alt secol 80. În toamna anului 1938, Carol a făcut o călătorie în Occident, mai întîi în Franța și Marea Britanie
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
povestit atunci dacă mi-ai fi arătat cel mai mic semn de interes și dacă mi-ai fi pus vreo întrebare. Și, Charles, am părăsit teatrul și mă simt atât de bine! Ca să fiu sinceră, teatrul a însemnat întotdeauna un chin pentru mine. Am strălucit numai de dragul tău, și când m-ai lăsat, m-am ofilit! (Oricum, n-am fost niciodată o actriță bună.) Când privesc în urmă și văd ce existență jalnică, stupidă, dezordonată, plină de anxietăți am dus atâția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lucrul curios este că asemenea oameni se pot înșela într-un anumit sens, se pot distribui singuri în roluri nepotrivite, și totuși se luptă cu succes până la sfârșit, în parte pentru că „victimele“ lor preferă să accepte impresii directe, categorice, decât chinurile unor judecăți critice. Peregrine, deși un om blajin și binevoitor din multe puncte de vedere, s-a autodistribuit în rolul ursului zgomotos. Acest rol permanent l-a determinat, în mod stupid, să nu se sinchisească de dușmani. Eu unul gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă străduiesc să nu sufăr. Dar ca să nu sufăr, era necesar să coexiste două stări de lucruri incompatibile una cu cealaltă: va trebui să leg o relație stabilă, permanentă și, oarecum, strânsă, cu Hartley și, în același timp, să evit chinurile unui infern de gelozie. Și, firește, nu trebuia să-i tulbur căsnicia. Dar de ce „firește“?... Nu, nu, nu puteam, nu trebuia să mă gândesc să-i tulbur căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
colo-colo prin bucătărie, ca un animal turbat, ba repezindu-se spre ușă, ba năpustindu-se înapoi la masă. În agitația de care se lăsa răvășită, apucă la un moment dat șervețelul de ceai și-l vârî în buzunar. Spectacolul acestui chin covârșit de panică începea să mă îngrozească, și acum mă simțeam și eu înspăimântat. Ca să-mi domolesc propria-mi frică, am alergat spre ea și am prins-o în brațe. — Vai, dragostea mea, nu fi atât de speriată, încetează, rămâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi vrut să văd toată treaba terminată. Se zbătea dureros în mine ideea că ar fi posibil să-mi mărturisească, în ultimul moment: „Până la urmă, nu cred că doresc să mă întorc!“ și impulsul de a striga: „Opriți!“ era un chin de care aș fi vrut să scap cât mai curând. Poate că și ea simțea același lucru. Și, la un moment dat, mi-am spus: „Doamne, e întocmai cum a fost atunci“. Am făcut tot ce-am putut pentru ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]