7,234 matches
-
Galbenul soarelui mi-a mângâiat obrajii Parfumul florilor îmi gâdilă mâinile. Un fir de iarbă verde a poposit în părul meu, O creangă de alun, petala albă a unui trandafir, Viața mea e vis, Sufletul mi-e cuprins De dragoste... CODRUL Soarele își arată iarăși mingea de aur pe cer. Curcubeul care se întinde peste pădure este scânteietor și încântă prin magnificul său colorit. În mijlocul codrului, atmosfera este solemnă și toate vietățile încearcă să-și revină după furtuna din amurg.Sfioasele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
petala albă a unui trandafir, Viața mea e vis, Sufletul mi-e cuprins De dragoste... CODRUL Soarele își arată iarăși mingea de aur pe cer. Curcubeul care se întinde peste pădure este scânteietor și încântă prin magnificul său colorit. În mijlocul codrului, atmosfera este solemnă și toate vietățile încearcă să-și revină după furtuna din amurg.Sfioasele zambile atârnă pe pământ cu frunzele sub pavăza sclipitoarelor bobițe de rouă. De pe crengile seculare, picăturile de apă încă se mai scurg pic-pic și dau
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
bobițe de rouă. De pe crengile seculare, picăturile de apă încă se mai scurg pic-pic și dau impresia unei sonate de Bach completată prin trilurile păsărilor. Pe câmpia înverzită zburdă doi pui de căprioară, fiindcă nu-i paște niciun pericol. Întreg codrul se bucură de ziua frumoasă care se anunță și încearcă să profite din plin de ea. Viața animalelor de aici se rezumă doar la schimbările care au loc în pădure ; ele știu să se bucure de armonia naturii și să
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
neînsemnată,dar totodată lacrima existenței, esența vieții. Viața cea din urmă-lacrima din pahar și cea mai importantă. Totul este o ploaie a lacrimilor. Fiecare deosebită de cealaltă, fermecătoare prin ea însăși, diferită și totuși mereu aceeași. Mădălina Mocanu ÎN INIMA CODRULUI Mă uit speriată în jur, căutând cu privirea ochii inamicului...Îi zăresc și mă ascund grăbită în scorbură...dacă mă prindea... Inima îmi revine la normal. Blana zburlită mi se liniștește. Ce mă fac eu, o mică veveriță în codrul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
CODRULUI Mă uit speriată în jur, căutând cu privirea ochii inamicului...Îi zăresc și mă ascund grăbită în scorbură...dacă mă prindea... Inima îmi revine la normal. Blana zburlită mi se liniștește. Ce mă fac eu, o mică veveriță în codrul ăsta ?-mă întreb în gând. Observ în alunul de lângă mine câteva alune și nu mai am timp să trag concluzii. Să alerg flămândă de un lup și mai flămând ca mine nu mi se pare o idee bună.Va trebui
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
alunul de lângă mine câteva alune și nu mai am timp să trag concluzii. Să alerg flămândă de un lup și mai flămând ca mine nu mi se pare o idee bună.Va trebui să-mi găsesc alt culcuș în inima codrului. E perfect ! am strigat după un ospăț, gândindu mă la cele câteva alune...Am zbughit-o repede întracolo.Mi-am căutat imediat o scorbură și am găsit-o repede. Ba mai mult chiar, am găsit una plină cu alune.M-
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
era dispus să mă primească. Ajungând la un copac bătrân și plin de scorburi, am riscat și am intrat într-una din ele. Era liberă. A doua zi, mi-am umplut-o cu alune și am adormit sătulă și fericită.Codrul îmi dăruise o casă și multă, multă mâncare. -Vai, am întârziat la școală !-mi-am zis eu speriată de zguduiala mamei. Dar, stai puțin, veverițele nu învață ! -Ba da! Mi-a răspuns mama. A mea merge la școală chiar acum ! a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un „profet al luminii”: „Și-n planu-Eternității Românii-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor.” Lumina alături de muzică e folosită de Eminescu drept modalitate de convertire a spațiului fizic, exterior în spațiu lăuntric. „De treci codrii de armă, de departe vezi albind Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint” (Călin - file din poveste) în poezia Trecut-au anii... lumina se interiorizează, căpătând o dimensiune sufletească: „Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai puțin nobil la cel mai de preț, s-ar zice o conversiune de la teluric la astral, după metoda spagirică. Dar și fără alchimie este învederată cinstea de care se bucură regnul mineral”. Afară de sintagmele folclorice transplantate direct („De treci codri de aramă...”) există în paginile de tinerețe eminesciene sugestii în care metalele enumerate devin alegorii, ca de exemplu, replica îngerului către Dionis, cercetător al cărții lui Zoroastru: „De ce vrei să scoți aramă sunetului aurului ? Nu-i cu putință”. Aurul și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
visării romantice. Personificarea anticilor care văzuseră în Selene o zeitate magnifică, plimbându-se între nori de argint, apare transcrisă în registru eminescian de serafică blândă, idee platoniciană, „amanta lui Dumnezeu (Lucifer)” conform unei însemnări pe manuscris. Contemplată „prin streșina de codru”, luna apare ca : „O regina tânără și blondă în mantia-i albastră constelată, Cu mâinile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii Albaștri, mari, prin straturi înflorite De nori, ce înfoiate îi oferă Roze de purpur
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în când cu mâna-i argintoasă Ea rumpe câte-o floare și-o aruncă Jos pe pământ c-o gândire de-aur.” Elementele înrudite la Eminescu cu lumina lunară, argintul (brațe de argint ale zeiței, dungi de argint în verzii codri, norii straturi argintoase) pe lângă zăpada norilor și flori de neauă de asemeni raze vegetale, dominarea albului (luna e albă, pieptul ei e alb, asemeni cu virgina zapada, norii, razele albe învăluie formele terestre) se finalizează în ataraxia duioșiei pe pământ
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
devenind eterică în ascensiune, când „Nori străbătea o umbră de argint”. Metalul alb prezidează în egală măsură elementul acvatic, argint fluid, invocarea acestuia având loc în spațiul pădurii. Pregătind, prin urmare, fluxul apelor, luna aruncă „dungi de-argint în verzii codri”, iar sălcii „argintoase tremur sinte peste râu. Argint e pe ape și aur în aer”, versul magic din Mortua est conjugă cele două elemente, argint și apă, congenere în imaginația alchimiștilor dar și a lui Eminescu. Episodul oniric al Greciei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ipostaza de Don Quijote nu am părăsit-o niciodată, iar povestea cu căpetenia de haiduci cred că într-un fel este valabilă, pentru că, din păcate, feminismul se află încă în faza de haiducie. Există câteva feministe și câțiva feminiști, la marginea „codrului” domeniului lor, care vor și o altă perspectivă, vorbesc despre politologi, juriști, sociologi, istorici, filologi, artiști. Ei sunt priviți de către colegii lor conservatori ca niște out-law sau sunt ignorați fiindcă se ocupă de teme „minore”. Tratarea experiențelor și intereselor femeilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că de-ar fi fost în viață n-ar fi avut răbdare să o asculte nici pentru câteva clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că și Bubi, acolo, în cer, se prăpădea de râs. C.Ș.: Am ajuns la sfârșitul istoriei vieții lui și nu mi-ai spus încă numele acestui om cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
n-ar fi avut răbdare să o asculte nici pentru câteva clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că și Bubi, acolo, în cer, se prăpădea de râs. C.Ș.: Am ajuns la sfârșitul istoriei vieții lui și nu mi-ai spus încă numele acestui om cu un destin atât de neobișnuit și care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Învolburate și revărsate peste maluri. Și soarta oamenilor de pe aceste plaiuri e când senină și blândă, când răscolită de copitele năvălitorilor. Când puținele zile liniștite bucură pe localnici, clopotele bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Aron Cotruș (căruia Îi și dedică un poemă. Deși un text se numește Anxietate, deși admite cu Heraclit că Toate curg, el crede În Decebal și În legende; Îl luminează Ștefan-Vodă, nădăjduiește În Învierea Basarabiei martire și caută sprijin În Codrii Lăpușnei și ai Orheiului - „Eu vin să Înseninez pe cel ce moare... Eu vin s’aprind lumina ce se stinge”. Cuvântul se vrea o formă de Eshatologie. Îl țin În loc Meșterul Manole, Șarpele Timp, Pajura-mamă, Luceafărul, Mama Pădurii, Marele Tartor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Vestala neagră Însumare de momente reflexive vehiculând o simbolistică decorativă, dar neexcluzând radical clișeele. ...Pretutindeni poetul duce cu sine mâhniri și esențe amare, aceleași la Calatis, și Drinova, la Gâvojdia și Tapia; el vegheză lângă Cetatea Neamțului și exultă la Codrii Cozminului, niciodată ajuns la pacea cu sinele Înviorat. În categoria poemelor intră pagini precum: In extremis, Sunt frate, Părere de rău. În ciclul Buciumă sângele un fel de recviem amintind de eminesciana Mortua est! Dedicație amintirii unei adolescente. Vestala neagră
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
al poetului Într-un adevărat pelerinaj. Încântați de primire oaspeții deopotrivă cu gazdele au simțit că Prutul nu desparte, nu este o graniță rămânând mereu un pod de flori care duce spre Chișinău prin locuri de mare frumusețe și bogăție - codri bătrâni, nesfârșite podgorii, sate bogate, biserici - monumente istorice, mănăstiri voievodale și holde Întinse. Grigore Vieru și Toma Istrati În curtea mănăstirii Hârjanca Pe toată perioada vizitei oaspeții din țară au fost Însoțiți de frații basarabeni: Acad. Mihai Cimpoi - președintele Uniunii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cărțile lui Taras Șevcenko, traduse în română de Victor Tulbure și Ion Cozmei. E vorba doar de niște plachete mai subțirele sau de grupaje de versuri publicate în diverse reviste. De fapt, prima poezie tradusă din Eminescu (Ce te legeni codrule?) în limba ucraineană, datează din anul 1903. A fost tradusă de Vasile Șciurat. După aceasta, a urmat o pauză de aproape 50 de ani, până în 1952, când apare prima plachetă cuprinzând 43 de poezii din opera eminesciană transpuse în limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui Eminescu. Or, viața mea e un amestec ciudat de împliniri și neîmpliniri, de bucurii și supărări. Un conglomerat de victorii și înfrângeri. Un joc de lumini și umbre, rostuindu-se tainic. Un câmp de flori împânzit cu spini. Un codru intrat în toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere, care mă învăluie în adieri de nostalgie după timpul ce mi-a fost dat să-l trăiesc și pe care de atâtea ori, neștiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fiecăruia din noi se răzvrătește o altă geografie Nu-i nimic! parcă-l aud pe Nichita, zicându-mi, Bătrâne! Patria ta și a mea e aceeași și va rămâne încă nesfârtecata hartă a limbii române UN MUNTE-NGENUNCHIAT Am sângerat prin codri ca un ram detrunchiat de la tulpina țării Nimic acum mai scump eu n-am de cât un munte-ngenunchiat La țărmul mării. Trec ani prin crugul lor cel rânduit de Cel de Sus în largurile zării În sufletu-mi mă simt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nevolnicia. neîmplinirile. umilința. aici mă simt eu acasă. un preș de șters picioarele la intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de jumătate de veac. aici mă afund, zi după zi, tot mai jos. în țara mea răsună codrul de manele. și viața mea joacă îndrăcit după ele. în țara mea apele susură în ritm de manea. și viața mea se scurge-n hazna, odată cu ea. durerea mi s-a schimbat în plăcere, arsura o simt ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
al Circumscripției Țibănești, 41 președinte Ioan Gheorghiu, membri: Ion Leahu, notar Gheorghe Florea, Vasile Maftei, Filip Mereuță. Loturi cuprinse între 1,50 și 4 ha au primit: M.Al. Moconu, Th. V. Pavel, .N.V.Pavel, I. Ghe. Știrbu, N.TH. Codru, Filip Ilie Alexa, Ghe.V. Pavel, Stef. Th. Bunătate, Neculai Th. Plugariu, Ghe. Th. Blăniț, Ghe. Th. Știrbu, Elisabeta P. Codru Ătutrice legală pentru minorii Ecaterina și Alexandru) și alții. Pe 6 iulie 1934, mareșalul Constantin Prezan a trecut în
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
50 și 4 ha au primit: M.Al. Moconu, Th. V. Pavel, .N.V.Pavel, I. Ghe. Știrbu, N.TH. Codru, Filip Ilie Alexa, Ghe.V. Pavel, Stef. Th. Bunătate, Neculai Th. Plugariu, Ghe. Th. Blăniț, Ghe. Th. Știrbu, Elisabeta P. Codru Ătutrice legală pentru minorii Ecaterina și Alexandru) și alții. Pe 6 iulie 1934, mareșalul Constantin Prezan a trecut în proprietatea Olgăi Dumitriu Ăfiica adoptivă), o parte din moșie în suprafață de 178 ha, împărțită în patru loturi: 62 ha teren
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]