5,796 matches
-
următorul copil să fie numit Petre, conform prenumelui "cumătrului" Bratu. În fine iată-ne în ziua botezului. Au venit nașii, a venit și Bratu, dar el n-avea soție din motiv de flăcău. Am trimis o căruță până la o învățătoare, colegă de clasă la școala normală cu Steluța, domnișoara Pinuța Blănaru și astfel a avut și Petrică Bratu tovarășă de botez. Nașii s-au mulțumit că am pus copilului numele de Mircea și, cotită necotită iată-ne în posesia a două
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
alte voci într-un cor magnific și ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s-au stins și pe holuri s-au auzit pașii alergând și vocile ridicate, amenințătoare ale studenților de la zi care făceau de serviciu. Colega din Bacău, al cărei soț era securist și care stătea lângă mine la curs, mi-a șoptit că cei din Ardeal, printre care și o cântăreață binecunoscută de muzică populară, au cântat în noaptea aceea. Dimineață, a doua zi, mulți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
halatele albe, iar munca era ușoară, calificată, interesantă și bine plătită. Tocmai mă mutasem în cel mai modern atelier al secției de montaj și făceam reglajul final al unui aparat pentru panoul de comandă. Lucram la același produs cu o colegă, care într-o zi nu a mai venit. A fost trimisă la o școală de partid la scurt timp după ce a fost făcută membră a Partidul Comunist, căci era mare nevoie de femei în funcții de conducere. Plecarea ei m-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fabrică, nu? Vor să mă trimită activistă la țară. Eu acolo nu mă duc! Și, dintr-o dată, lacrimile au început să-mi curgă șiroaie. Dacă te-ar muta în prelucrări metalice, la trei schimburi, te-ai duce, a afirmat Florina, colega blondă, secretara comitetului de partid pe secție, zâmbind subțire. Nu cred că aș vrea să lucrez în alt loc decât aici, am răspuns printre lacrimi. Săptămâna a trecut fără ca cineva să mai spună ceva despre „promovarea” mea. Mărturisindu-i soțului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dacă primeau și aprobarea comitetului de partid, 34 care avea ultimul cuvânt. Nimeni nu bănuia ce mârșăvie se punea la cale! Lipsa alimentelor a făcut ca, în ultimul timp, să apară aproape în fiecare zi câte un coleg sau o colegă nouă în montaj, de obicei cu părinții de prin satele învecinate orașului, care își plăteau obținerea locului de muncă cu bani grei, dar mai ales cu porcul, cu vițelul, mielul, cașul sau curcanul dat tovarășului de la Cadre sau tovarășului secretar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mașina, dar mai ales îmi fura piesele lucrate și le înlocuia cu rebuturi 37 pentru a nu putea să iau salariu. Mereu îmi punea gunoiul pe strung după ce făceam curat și câte altele! Într-una din acele zile negre, o colegă de la birou mi-a oferit o cafea. Pe vremea aceea, o cafea nu se refuza, deoarece era greu de găsit. Așadar, am băut-o cu plăcere. Când am sorbit ultima picătură am simțit un gust ciudat, dar nu am dat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
serviciu, nimeni nu mi-a vorbit și nici nu mi-a dat de lucru. Coșmarul reîncepuse exact de acolo de unde se întrerupsese, când am fost dusă la spital de urgență. În pauza de masă, la spălător, am întâlnit-o pe colega de la birou care îmi servise cafeaua cu gust ciudat. Ce mi-ai pus în cafeaua aia că mi s-a făcut rău și m-au dus cu salvarea la spital? Ai fost la spital? Da, m-au dus la psihiatrie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și m-au dus cu salvarea la spital? Ai fost la spital? Da, m-au dus la psihiatrie. Înseamnă că ești nebună. Cum să-ți pun ceva în cafea? Du-te în secție că s-a terminat pauza. De atunci colega mă ocolea, și în fabrică, dar și pe stradă. După pauza de masă, eram hotărâtă să merg la șeful de secție și apoi să mă înscriu în audiență la director pentru a întreba ce au de gând cu mine. Am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în câte o cameră, unde spuneam bancuri cu Bulă și râdeam pe săturate. Câte un primar mai fricos ne atenționa atunci când bancurile deveneau politice: Aveți grijă că pereții au urechi! Amuțeam cu bancul încă nespus, privindu-ne unii pe alții. Colega mea se pricepea puțin la pantomimă și ne oferea un mini-spectacol mut, care stârnea hohote uriașe de râs. Dimineața la ora șapte și jumătate trebuia să fim în sala de ședință. Într-o dimineață, eu și primărița ne-am trezit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
dintr un dosar câteva plicuri și, deschizându-le, a citit câteva fragmente din care se putea lesne înțelege că primărița are o relație imorală cu viceprimarul. Am fost întrebată dacă am cunoștință despre această relație. Nu știu nimic! Suntem doar colege! Eu mai plec seara la oraș și nu știu ce face ea, nici nu mă interesează, drept să vă spun. Cum să nu te intereseze, tovarășa? Un cadru de partid are o viață imorală sub ochii mata și mata rămâi indiferentă? Te
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de înțeles că, din clipa aceea, doar bunul și milostivul Dumnezeu ne mai poate purta de grijă. Șefii noștri își luaseră mâna de pe noi și fiecare era pe cont propriu. Noi însă nu știam încă acestea. Am mers însoțită de colega, primărița Grasu, să ne luăm salariul de la casierie. Avea să fie penultimul. Când treceam prin fața sălii de consiliu, secretarul Țăpoi, care avea ușa larg deschisă, m-a apostrofat: Primărițo, de ce ai stat atât de mult la București, la pregătire? Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
televizor. Un sentiment de bucurie și o eliberare de toată tensiunea acumulată în acele zile a pus stăpânire pe noi. Inima mi s a umplut brusc de căldură și din ochi îmi curgeau lacrimi de fericire. Am privit-o pe colega mea. Și ea era în extaz. De ce ne bucurăm, mi-a trecut pentru o secundă prin gând? Am alungat acest gând și am continuat să trăiesc acea stare unică de bucurie, amestecată cu hohote de râs și cu lacrimi. Mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primea nimic de la nimeni. Cine nu știa, pierdea examenul iar apoi, dacă nu lua examenul nici toamna, nu mai era student la Academie și primea la județul de unde venea sancțiune pe linie de partid, ceea ce era foarte grav. O fostă colegă de la cursul de zi, contra unei sume de bani, mi-a explicat aplicațiile practice, problemele de logică, pe care le-am înțeles foarte repede. Nota obținută a fost maximă (opt). 158 Acea notă era unitatea de măsură a inteligenței celui
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La recepție m-am legitimat cu aceleași acte și după ce m-a privit atent recepționerul mi-a spus: Colega de cameră este venită de ieri. Mergeți la etajul cinci, la camera... Colega de cameră era din același județ cu mine. Așa era dispoziția primului secretar. Ea era secretară cu propaganda într-unul dintre orașele județului. Era o femeie destul de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La recepție m-am legitimat cu aceleași acte și după ce m-a privit atent recepționerul mi-a spus: Colega de cameră este venită de ieri. Mergeți la etajul cinci, la camera... Colega de cameră era din același județ cu mine. Așa era dispoziția primului secretar. Ea era secretară cu propaganda într-unul dintre orașele județului. Era o femeie destul de modestă, dar cumsecade și bună la suflet. Soțul îi murise de curând. Ea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poale-n brâu cu brânză. În timp ce stăteam la masă, gazda frământa puțin aluat și făcea turte pe plita încinsă sau prăjite în ceaun cu grăsime de porc. Când coboram din șaretă, luam cu mine mapa de piele, primită de la o colegă, care era secretară la primăria din Suceava. Eram foarte mândră de mapa cărămizie, cu etichetă pe care scria Tedora Țâru - primar și secretar al Comitetului Comunal de partid. Într-unul din multele buzunare ale mapei aveam legitimațiile și buletinul, iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
domeniul biochimiei. Discuția dintre mine și contabilă a fost întreruptă de bătăi în ușă. Musafirii au umplut gălăgioși biroul. Am recunoscut imediat, în persoana arhitectului, un fost coleg de liceu și, în distinsa lui soție, fiica învățătorului, tot o fostă colegă de liceu. Cu un buchet de flori în mână, domnul arhitect s-a aplecat să-mi sărute mâna slugarnic. În clipa aceea mi-am amintit despre întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului care avuse loc acum câțiva ani. Pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de cafea și cu două cești, a intrat zâmbitoare în birou, dornică să comenteze recenta vizită a familiei învățătorului pensionar, domnul Horațiu, așa cum îl numea cu mare respect. Ăștia sunt oameni grei, tovarășa primar! N-am știut că ați fost colegă cu fiica și cu ginerele. Când s-a construit blocul, arhitectul a stat două luni aici. Atunci și-a reparat învățătorul casa, și-a turnat alei și a făcut gardul acela înalt de doi metri, de nu văd decât păsările
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de importante sunt. A doua zi contabila mi-a spus, cu oarecare invidie, cine erau aceia pe care tocmai îi cunoscusem. Duminică după-amiază, șirul de mașini a oprit la modesta mea poartă pentru a-și lua rămas bun de la fosta colegă de liceu, de la Teodora, acum persoană importantă de care nu se știe când vor avea nevoie! OASPEȚII DIN GERMANIA Sofia, fata lui tanti Maria și a lui nenea Culai, era măritată cu Werner, neamțul. Locuiau într un orășel din Germania
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cufundat în beznă. S-a făcut noapte. Curentul electric era întrerupt. Pe la 196 geamuri se zărea câte o lumină slabă de la o lumânare sau de la o lampă cu gaz. Tu auzi vreo mașină?, am întrebat-o într-un târziu pe colega mea. Nu aud nimic. Hai, să mergem până la restaurant să vedem dacă au de gând să mai stea mult la băut și să urcăm în cabină. Ar fi trebuit măcar o mașină să treacă pe aici. Restaurantul aflat ceva mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
prilejul să facem o baie adevărată doar când mergem la pregătire sau la examene la academie, dar și acolo apa caldă era doar seara și dimineața câte o oră. După ce ne-am făcut unghiile ne-am pus bigudiurile pe cap. Colega mea, tovarășa Grasu, a început să mi spună cu glas 200 coborât cele mai noi bancuri cu Bulă, bancuri care întotdeauna erau și politice. Pesemne că hohotele noastre de râs au fost auzite din celelalte camere. În scurt timp, camera
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
coborât cele mai noi bancuri cu Bulă, bancuri care întotdeauna erau și politice. Pesemne că hohotele noastre de râs au fost auzite din celelalte camere. În scurt timp, camera în care stăteam a devenit neîncăpătoare. Spiritul vesel și jucăuș al colegei mele era cunoscut de către toți colegii. Unii au venit cu cafea, alții cu țigări, alții cu o sticlă de țuică. Fiecare avea de spus câte un banc. Când atmosfera era mai plăcută, ușa s-a deschis și a intrat secretarul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
secretarul încet! Hai, la culcare toată lumea, că de mâine avem treabă. Sticla asta se confiscă. Odată cu el, au ieșit pe ușă toți bărbații. Un timp, după ieșirea lor, noi femeile ne-am uitat râzând nesigure una la alta. Simpatica mea colegă, privind pereții camerei de hotel, s-a urcat acolo unde era o doză pentru priză și a spus smerită: Noi atâta am avut de spus! Dimineață, la ora șapte, eram la ușa autocarului parcat în fața hotelului. Fiecare dintre mașini avea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am simțit dintr-odată rău, din ce în ce mai rău. Mă durea capul, stomacul, aveam senzația de vomă și diaree. Toată noaptea am stat pe scaunul de la baie, gata, gata să-mi dau duhul de rău ce-mi era. Dimineață i-am spus colegei de cameră, care era sănătoasă și în formă de zile mari: Eu nu pot să merg la Sala Palatului, mi-este foarte rău. Nu rezist nici până jos la recepție. Anunță-l pe secretar că sunt bolnavă. Mă usturau cumplit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau mari, bucuria de a avea un telefon fiind însă foarte mare, "dispozitivul" funcționa "într-o veselie", nu atât în ceea ce mă privește, eu fiind sătul de el la serviciu, ci din partea soției, prinsă în convorbiri interminabile cu neamurile, prietenele, colegele de școală și facultate... De la invenția lui Graham Bell, benefică întregii lumi de altfel, avea să mi se tragă și lunga și statornica relație de "Intrigă și iubire" a "Cooperativei Ochiul și Timpanul" față de subsemnatul. Acum, dacă stau și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]