KorAP: Find »[drukola/base=compromis & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...208 209 210 ...281 >

7,023 matches

Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589

mergem la cauze, la esențial. Este deci logic și just să facem mai întâi procesul sistemului și apoi al efectelor sale, oricare ar fi acestea. întâi procesul terorii și al constrângerilor totalitare de tot felul, apoi cel al concesiilor, adaptărilor, compromisurilor, colaborărilor etc. Am susținut și anterior același punct de vedere 3. întâi vinovatul principal, sistemul comunist totalitar, apoi toate între onformism și libertate 80 Adrian Marino celelalte vinovății, în ordine descrescândă. Orice altă atitudine mi se pare și nedreaptă și

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
în țara lui pseudo, a formelor fără fond, că am fost și am rămas balcanici iremediabili etc. Această stare de fapt explica, chiar dacă nu scuza, în conștiința noastră, o serie întreagă de contradicții și ambiguități, de duplicități și simulări, de compromisuri și adaptări, care au caracterizat, în general, practica vieții culturale, sub ceaușism, zi de zi. Situație odioasă, insuportabilă, pe planul conștiinței morale rigide, inflexibile. Inevitabilă însă în realitatea cotidiană. Alternativa supremă era: tăcerea, ratarea, izolarea, ieșirea din actualitate, deci condamnarea

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
ale oricărui om de cultură sub regimul ceaușist, considerând mereu reacțiile lui Noica drept tipice, reprezentative și simbolice? El se afla, pe scurt, în fața unei triple alternative: 1) conformism integral, total, servil atitudine extrem de răspândită; 2) refuzul oricărui conformism și compromis eroic, extrem de rar, cu rezultat direct: tăcerea, moartea intelectuală, ratarea; 3) conformism parțial, printr-o soluție pur personală, resemnată la a face doar ce se poate, în condiții date, de precizat de la caz la caz. Nici eroism spectaculos, nici capitulare

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
pseudo-paradisul Occidentului (super-sic !, n.n.). Utopia celei de a treia căi să recunoaștem, foarte tenace, dar rațional posibilă bate însă la ochi. Mișcarea lumii nealiniate a urmărit și ea același proiect himeric, realizabil cel mult pe mici porțiuni și numai prin compromisuri tactice tranzitorii. în cazul specific al României, ea nu poate realiza în nici un caz o independență iluzorie, teză susținută de altfel și în multe cercuri ale puterii actuale, profund marcate de anti-capitalism și anti-occidentalism. Am arătat și anterior întreaga utopie

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și mai ales total dezmințite de istorie, Noica a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă față ca mătasea, inclusiv de rezistență, rămâne nu mai puțin o realitate. Incontestabilă. Ea a fost posibilă numai prin toleranța regimului, a cărei explicație credem

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
în sens contrar, de altfel și ele frecvente. Iată doar una, și ea de publicitate recentă, a lui Camil Demetrescu: Mă simt vinovat de mândria în care am fost crescut și care m-a îndemnat întotdeauna să nu accept nici un compromis... 34 Fiecare cu conștiința și sistemul său de valori. Galileu, care a trecut printr-o situație riguros asemănătoare, a rămas nu mai puțin în istorie. în toate sensurile cuvântului. Cine n a avut însă nimic creator de pierdut poate fi

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
cvasi-mistic, al magiștrilor, cărora li se iartă totul, nu reprezintă, în nici un caz, o atitudine a conștiinței critice. Amicus Plato... Constantin Noica a fost, după noi, victima culturală cea mai notorie și mai tipică a regimului ceaușist. Pe termen scurt, compromisul său ni se pare evident. Dar pe termen lung, în perspectivă istorică, el a fost, în linii mari, pozitiv, benefic. El oferă, într-un sens, chiar norma tuturor cazurilor de colaboraționism cultural cu regimul. Dar imediat apare și întrebarea: de ce

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
teroarea remușcării, frica de compromitere sunt încă mult prea mari. Am arătat cu alt prilej că C. Noica a murit cu această convingere. Recent, în dialogul său cu Gabriel Liiceanu, Gabriela Adameșteanu are onestitatea să recunoască, deschis, realitatea generalizată a compromisului și indiferenței față de orice posibilă răspundere: îmi spuneam că un astfel de scrupul moral (înscrierea în partid, n.n.) e deja demodat pentru generația mea, căreia comunismul i se părea instalat pentru eternitate 1. Acestui mit azi atât de evident dezmințit

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
chinuitoare. Această stare de spirit a dus treptat, dar destul de repede, la convingerea, tot mai răspândită, că situația nu se schimbă. O convingere, o experiență milenară, o resemnare ancestrală, era din nou reconfirmată. Ea explică multe, foarte multe capitulări și compromisuri. Ne exprimăm cât mai eufemistic cu putință. Nu dăm verdicte, nici note la purtare. Vrem doar să înțelegem o realitate crudă și dură. Atât și nimic mai mult. Dar nu numai atât. Acestei cauze externe i se adaugă o serie

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
declarat inutil. Rolul său a încetat. De unde, incompatibilitatea structurală literatură politică la nivelul angajamentului practic. El poate avea forme absolute, pure, mistice, radicale (trecute atent în revistă de Matei Călinescu) doar în spațiul ideal, al conversiunii politice. Acțiunea concretă prin compromisurile și adaptările sale inevitabile produce decepția și deziluzia, de unde și dezangajamentul practic. Și la noi, chiar și în împrejurările actuale, se poate observa uneori o situație analoagă. Atât guvernul, cât, pe alocuri, și opoziția nu văd în scriitor decât un

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
facem ca noi), continuă și va mai continua mult timp. Ne aflăm în zona duplicității fundamentale, congenitale și inevitabile. A interferențelor contrarii. Spiritul absolut, radical, fundamentalist, fanatic nu se poate naște sau instala în această zonă. Ea aparține relativului, tranzacționalului, compromisului, adesea chiar efemerului. Construcția durabilă nu are priză. întreaga problemă este doar de a ne face politica de stat cât mai inteligent, patriotic și avantajos posibil. O nomenclatură educată la Moscova sau în spiritul său nu poate gândi însă astfel

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
216). Asupra acestei teme, Octavian Paler revine îndelung, când revoltat și indignat, când înțelegător și clement. Cine decide în mod absolut și definitiv într-o zonă unde absolutul nu este posibil? La șantajul represiunii s-a răspuns cu cedări și compromisuri. înțelepciune sau lașitate? Rezistență prin cultură sau colaboraționism? Răspunsul nu este chiar foarte simplu. Uneori este sau poate fi și în dublu sens. Nebunie să te opui (p. 218) sau eroism cu arma în mână? Aceste teme revin obsesiv și

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
mai complicat. Nu este deci de mirare că astfel de reacții sunt deocamdată destul de rare. Ceea ce pare să obsedeze, efectiv, pe Bedros Horasangian, în această ordine de idei și a reacțiilor sale sufletești, este degradarea umană. De unde, o infinitate de compromisuri. Se pune, de fapt, un întreg și sever diagnostic al societății românești ceaușizate (dar nu numai): descurcăreala, ne-am descurcat, ne vom descurca, șmechereala, adaptarea la români sunt notele dominante. Să nu uităm nici ciocoiul sufletesc, nici mai ales Fenomenul

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
represiv (mai ales de duritatea celui anterior) a fost observată, cu detașare și răceală, de la mare distanță, și de alții. Iată o confesiune recentă a lui Matei Călinescu, riguros în același sens: ...Imprimatur-ul cenzorului ideologic creează o prezumție de compromis sau de irelevanță, iar clandestinitatea o prezumție de îndrăzneală iconoclastă. Ușurința cu care a trecut Zacharias Lichter prin cenzură deși asta se întâmpla într-o perioadă de relativă liberalizare, fie ea ipocrită a avut asupra mea un efect tardiv, ca

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
dar și toate exagerările lirico-intuitive-bombastice venite din direcția opusă. Chiar și mesajele, platformele și mai ales programele politice au nevoie de această exigență și colaborare intelectuală. De ce am reveni la stilul Generației bombastice? Spiritul critic, foarte mult timp persecutat, reprimat, compromis și înainte de unii ce pretindeau că nu ne putem permite «spirit critică; noi ne putem permite numai genii creatoare (Mircea Eliade, 1936) 7, că noi trăim o epocă de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică energic

POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO (1996) [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

în articolul 6 se stipula că sudul Basarabiei revenea Moldovei, iar cele două Principate erau puse sub garanția colectivă a celor șapte Puteri semnatare. Suzeranitatea otomană era menținută, dar o largă autonomie internă era garantată. Aceasta a fost formula de compromis în contextul în care românii ar fi dorit ca această sintagmă să fie înlocuită cu cea de „drepturi imprescriptibile”, care nu au fost dăruite, ci pe care înșiși sultanii le-au recunoscut și garantat. Poarta se obliga să respecte „administrație

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
s-a complicat și mai mult odată cu izbucnirea insurecției sârbe din 1804, de care Franța nu era străină. Aceasta a împins Rusia într-o situație ambivalentă: pe de o parte, St. Petersburgul intervenea la Constantinopol pentru găsirea unei soluții de compromis pe calea concesiilor; pe de altă parte, pentru a preveni creșterea și mai mult a influenței franceze în regiune, Rusia a trimis arme și instructori pe ascuns sârbilor. Sprijinită de Anglia, Rusia și-a întărit pozițiile diplomatice în Balcani, oferind

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
și ostilitate pasivă între state, pe care o atribuie tendinței miniștrilor de a încerca să „sporească ceea ce se numește influența curților lor în afară”. Concertul european, bazat pe o „oligarhie diplomatică” nu putea să funcționeze altfel decât prin soluții de compromis de tipul confederațiilor, garanțiilor sau protectoratelor, toate acestea fiind doar soluții temporare la problemele naționale și sociale care se acumulau. Perioada în discuție este dominată de implicarea activă a Rusiei și Angliei în toate problemele europene. Interesele expansioniste ale Rusiei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de agentul englez Rose, dacă reclama și protecția asupra tuturor subiecților catolici din Turcia, el a răspuns tranșant „cu siguranță nu”. Pentru negocieri din partea Rusiei a fost trimis cneazul A. S. Menșikov, ministrul marinei, un ofițer arogant, deloc înclinat spre arta compromisului. Reușita misiunii austriece a contelui Christian Franz von LeiningenWesterberg, a loviturii de forță franceze de la Tripoli, influența din ce în ce mai mare pe care o exercitau asupra Porții ambasadorii englez, contele Stratford Canning de Redcliffe și francez, marchizul de Lavalette, l-au convins

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
britanică a primit ordinul de a se îndrepta spre Constantinopol. în acest context se remarcă politica duplicitară a Austriei, care înclina să susțină mai curând poziția anglo-franceză decât pe cea rusească. în condițiile opoziției naționaliștilor și fundamentaliștilor musulmani la orice compromis cu Rusia, evenimentele s-au precipitat rapid și pe malurile Bosforului. La 26 septembrie, Marele Consiliu Otoman a votat în unanimitate o rezoluție prin care „recursul la război a fost declarat indispensabil”. Astfel, la 4 octombrie 1853, Imperiul Otoman a

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de ambasadorul Stratford de Redcliffe, a cerut retrocedarea întregului teritoriu răpit în 1812. Inițial Londra a fost de acord cu această solicitare, dar a fost nevoită să cedeze din cauza atitudinii lipsite de fermitate a Franței în fața inflexibilității rusești. Soluția de compromis a reprezentat-o sudul Basarabiei, cu județele Cahul, Bolgrad și Ismail, noua linie a graniței plecând de la lacul Ialpug, depășind lacurile Catlabuc și Salzalâc pe la nord și oprindu-se la lacul Burnas. Scopul urmărit era evident: îndepărtarea Rusiei de la Gurile

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
recunoaște dreptul de a vorbi în numele celor trei Puteri ce până acum sau unit cu părerile lui în privința Unirii, dorește foarte firesc să le explice el însuși motivele pentru care politica lui a suferit o însemnată schimbare”. După realizarea acestui compromis, diplomația britanică a trecut printr-o etapă de defensivă pe tărâmul mai larg al chestiunii orientale. Conflictul cu Persia, pentru redobândirea Heratului de către Afghanistan, stat clientelar Angliei, care abia se încheiase în 1857, marea răscoala a șipailor din India (1857-1858

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Prusia - și cel care se opunea acesteia - Austria și Turcia - nu a cunoscut menajamente. încercând să se plaseze pe o poziție de mijloc, Anglia nu a reușit decât să joace un rol ambiguu, cu numeroase ezitări și schimbări de atitudine. Compromisul la care s-a ajuns a reprezentat o soluție hibridă, fără precedent. Noul stat urma să poarte numele de „Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești’, dar cu condiția de a avea guverne, domnitori și adunări legislative separate, singurele instituții

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
naționale ale țării sale și cerințele Rusiei, fapt rezumat de Elias Regnault: „neștiind nici să se alăture partidului național pe care-l iubea, nici să reziste consului rus pe care-l detesta, a intrat întrun sistem de menajamente și de compromis și a provocat furia unora prin îndrăzneala sa, a celorlalți prin neputința sa”. Acest dualism ia și grăbit căderea. în Moldova, în schimb, după părerea lui Colquhoun, domnea anarhia, relațiile dintre Domn și boieri fiind foarte tensionate. în aprilie 1836

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
pentru a asigura succesul negocierilor. După sosirea lui Suleiman Pașa la București, Colquhoun și-a intensificat contactele cu ambele părți. Se poate spune că instituirea Locotenenței domnești într-o formulă care i se părea diplomatului britanic ideală, era expresia acestui compromis făcut posibil și prin medierea sa. îndepărtarea guvernului provizoriu elimina, în opinia sa, orice pretext pentru o intervenție țaristă, făcând, în același timp, posibilă modernizarea structurilor politicosociale și instituționale ale țării în cadrul statutului juridic al Țării Românești, în limite acceptabile

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]