5,945 matches
-
mea a fost o recompensă pentru părinți. Eram al treilea, și, întrucît primii doi copii le muriseră, neliniștea dacă voi trăi i-a cuprins, îndeosebi pe mama (care n-a scăpat de ea niciodată), de cum m-am ivit pe lume. Convinsă că are mînă bună, Aneta lui Cuza s-a oferit să mă boteze. „Dorță - i-a zis aceasta mamei - pe toți cîți i-am botezat trăiesc. Ai să vezi că așa are să fie și cu el”. Scena întoarcerii de la botez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Gheorghiu-Dej sau, în anii noștri, pe Ceaușescu, care-și dă mereu cu părerea despre ce-i deasupra sandalelor? Din cîte știu, nu! *Scriitorul din Zăpezile din Kilimanjaro de Hemingway merge în Africa pentru a trăi mai sobru și mai periculos, convins că „într-un fel sau altul avea să dea jos grăsimea care i se grămădise pe suflet, tot așa cum boxerul se duce în munți să se antreneze ca să topească grăsimea de pe el”. Sub aceste vorbe simple se ascunde o dramă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unii mi-au dat repede o copită, nu cumva să cred că-mi datorează cea mai mică recunoștință! „Așa-ți trebuie, dacă n-ai ce face!”, îmi zice A., cînd îi povestesc despre vreunul din eșecurile mele pedagogice. Ea e convinsă că mă ocup mai mult de cei străini decît de cei de-ai casei, și iată răsplata! Cîteodată, aproape că-i dau dreptate. Sînt supărat pe mine însumi pentru lipsa de perspicacitate: cum de n-am anticipat în cel cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ineficient, asta ești!...” Apoi, puțin mai calmă, dar pe aceeași linie: „îți pun această oglindă în față ca să-ți dovedesc proporția eșecului tău...” Oricît ar părea de ciudat, nu m-a durut nici unul din aceste cuvinte. Am aprobat-o zîmbind, convins că astfel imaginea din „oglindă” va dispărea foarte repede. *Pe domnul colonel din scara de bloc vecină l-a vizitat un militar mai tînăr. Colonelul e - se pare - bolnav. Aflînd de aceasta, tînărul i-a spus: „Regret că nu sînteți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost ceva de capul meu, realizam pînă acum, dar nu e! Ar vrea să facă schimb oricînd cu alea care, judecîndu mă după aparențe, o invidiază. Să vadă „binele” lîngă mine, în casa asta ca un depozit de cărți. E convinsă că „n-ar rezista nici o lună”, căci „altul mai puțin descurcăreț și mai indiferent nici că mai există”: nimic nu mă urnește, nimic nu mă atinge, caut să trăiesc o sută de ani. M-am obișnuit să-l pun mereu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cu prietenii (Cehov) avea un nou subiect de conversație: războiul care izbucnise între Rusia și Japonia. Neîncrezător în minciunile răspîndite prin presă, reacționa ca un patriot, sperînd într-o iminentă victorie rusă, vorbind de o angajare, fără să fie prea convins - ca medic în armată. Cineva i-a propus să scrie o piesă despre evenimentele armate, la care a răspuns: «Ascultă, trebuie să treacă 20 de ani. E imposibil să vorbești acum. E necesar ca autorul să aibă sufletul liniștit. Numai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Examenul de admitere, dar mai ales boala mamei mele, mi-au răpit mult timp. și pe deasupra problemele gospodărești pe care trebuie să le rezolvăm la nivelul cerințelor vieții de toate zilele. Nu caut prin aceasta să-mi scuz Întârzierea, sunt convinsă că Îmi acordați „circumstanțe atenuante”. Dar să nu mai pierd timpul cu lucruri prozaice, ci să trec la ceea ce ne este plăcut și conform preocupărilor noastre. Vreau să Încep prin a Vă felicita pentru realizarea Dstră, pentru care ați stăruit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ne dea ce cred că au mai bun și mai interesant. D-stră aveți prea mult de lucru. Poate ar fi bine să cereți ajutorul altcuiva pentru această problemă. Vă rog să nu Vă supărați pe mine că insist atât. Sunt convinsă că și D stră ca și mine doriți să realizăm un volum interesant care să-l Întreacă pe cel al Sucevei. Câteva fotocopii să Îmbogățească și conținutul și aspectul. Cu planul acesta vreau să mă prezint la Dl. Gafița, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ca profesoară de liceu, iar din 1958, după licență, am funcționat ca asistentă stagiară, apoi ca titulară la Catedra de franceză a Universității din Cluj, până la 15 septembrie 1983, dată la care mi s-a desfăcut contractul de muncă. Sunt convinsă că înlăturarea mea din învățământ nu pornește de la dl Ion Vlad, rectorul universității, deși hârtia de desfacere a contractului de muncă e semnată de domnia sa. Ea vine din afara universității, de la acea putere oarbă care strivește tot ce e deschidere spre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vieți omenești și distrugerea ori avarierea unui mare număr de locuințe și bunuri mobile în câteva orașe din România și, mai ales, din București. Pentru a veni în ajutorul sinistraților, toți oamenii muncii, din întreaga țară, inclusiv sinistrații, au fost convinși să cedeze un salariu care li s-a reținut la locul de muncă în zece rate lunare egale, pentru a fi vărsat la Fondul de ajutor al omeniei, pus sub administrarea directă a Elenei Ceaușescu. Ziarul Scânteia, oficiosul partidului, a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puteau fi înțelese decât ca o luare de poziție în favoarea reunificării Germaniei și astfel au și fost înțelese. Ajuns la Nürnberg, chiar primii mei interlocutori oficiali și ulterior parteneri de discuție de la Bonn și de la Hanovra, toți, fără excepție, păreau convinși că Nicolae Ceaușescu e alături de poporul german. De la stabilirea relațiilor diplomatice între Bonn și București și până la recenta vizită de stat a lui Ceaușescu, nicio acțiune românească pe tărâmul politicii externe și nicio luare de poziție nu au lăsat în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi redusă la cele câteva exemple care se găsesc prin muzeele de artă populară. România va deveni în curând un univers de blocuri ce vor înlocui locuințele individuale. Și asta, cu toate că românul a fost și încă mai este un individualist convins. Din cele mai îndepărtate timpuri, el a locuit în case făcute pentru o singură familie și împrejmuite de grădini. În aceste case, românul a putut rămâne el însuși, și-a putut păstra libertatea de a primi în locuința sa pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
limba perfect clară. Nu vei găsi Înflorituri verbale, nimic pretențios”. În „tensiunea vizionară Între om și destin”, Kafka citește refuzul iluziilor, ca și al acrobațiilor verbale. „Modestia, Înțelegerea și răbdarea se aliau la Kleist În puterea necesară oricărei nașteri reușite.” Convins că poezia, arta sunt expediție, nu experiment, Kafka se definește În fața tânărului său interlocutor printr-un laconism și o simplificare ce ar putea contraria: „Poezia este totdeauna o expediție În căutarea adevărului”, spune el. „Viața fără adevăr nu este posibilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
De săptămâna viitoare pornesc să-ți străbat opera și să dau seamă despre ea, așa că În ianuarie vei primi o dactilogramă În care sper să te poți recunoaște. Mă bucur că ți-a plăcut Dialogul: fac și eu ce pot, convins fiind că se poate și mai bine (chiar dacă condițiile materiale lipsesc cu totul). Fără ajutorul colaboratorilor Însă nu se poate face o bună revistă. Aici dau eu bătălia cea mai grea, căci așa suntem noi românii: prea puțini Înțeleg că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
democrația occidentală de multe decenii (adică din 1945, când avea doar 23 de ani, și credea, probabil și el, că dușmanii spiritului critic, ai ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul), trecut prin toate cutremurele stângii mondiale, antistalinist convins, antitotalitar convins, combativ. Co-fondator și animator al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății birocratice și a malformațiilor ei. Adversar al totalitarismului de orice tip și critic al capitalismului monopolist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de multe decenii (adică din 1945, când avea doar 23 de ani, și credea, probabil și el, că dușmanii spiritului critic, ai ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul), trecut prin toate cutremurele stângii mondiale, antistalinist convins, antitotalitar convins, combativ. Co-fondator și animator al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății birocratice și a malformațiilor ei. Adversar al totalitarismului de orice tip și critic al capitalismului monopolist, politolog, psihanalist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a regenerat sensul dialogului. Ezitasem, Îndelung, să dau curs invitației organizatorilor după ce am văzut pe lista participanților numele redactorei-șef a revistei. Sunt intimidat de situațiile conflictuale și, cu deosebire, de cele, Înmulțite după 1989, cu foști prieteni. M-am lăsat convins, până la urmă, de speranța că pot evita, fie și la o astfel de Întrunire, pe cei pe care doresc să-i evit. S-a Întâmplat, Însă, ca Întâlnirea să se producă, neașteptat, pe stradă, chiar lângă hotel. Nu m-am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Eliade și a unora dintre camarazii săi de idei n-a fost, aveam să aflu ulterior, deloc simplă. Încă În timpul vizitei În SUA, În 1990, discutase cu Virgil Nemoianu și Matei Călinescu „tema” textului pe care tocmai Îl scriam. Convinsă că „nu e momentul” și „nu are rost” o asemenea dezbatere, s-a lăsat, totuși, treptat, Înduplecată de opinia celor doi, care considerau eseul meu despre Eliade nu doar necesar și obiectiv, ci și... delicat. Nu bănuia, firește, explozia din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se găsește cineva care să dărâme tot ce-ai făcut. Bunicul tău nu face excepție. Din cauza lui am rana de la burtă, din cauza lui e lumea pe cale să se sfârșească în mai puțin de treizeci și cinci de ore. Dacă-l găsim, sunt convinsă că totul o să fie în ordine, spuse ea apropiindu-se de mine și sărutându-mă sub ureche. Sărutul ei m-a încălzit și parcă mi-a alinat un pic durerea provocată de rană. Aveam acolo un punct foarte sensibil. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
groasă, dar părea rezistentă. Ca cea pe care o folosesc alpiniștii. Îmi ajungea cam până la piept. Am tras tare de ea și mi s-a părut bine ancorată. — E mâna bunicului. Pentru noi a lăsat-o în jos. Sunt absolut convinsă. — Ca să fim siguri, hai să mai urcăm un pic. Să ocolim o dată turnul. Mă enerva la culme că trebuia să fiu mereu atent unde puneam piciorul, dar am făcut un ocol. Funia era la locul ei, în aceeași poziție. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu mă pot păcăli pe mine însumi și de aceea recunosc că voi regreta profund dacă plec acum, știind că nu mă mai pot întoarce. — Te cunosc foarte bine și știu cât ești de încăpățânat și ce greu te lași convins, zise Umbra ridicându-se puțin și rezemându-se de perete. Mai ești și șmecher pe deasupra. Ți-a încolțit în minte ideea că am putea scăpa toți trei. Dar nu se poate. Oamenii fără umbre nu pot trăi în afara acestui oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era tânăr, liniștit și slab. — Apoi? — Mi-a dat armonica. Un instrument mic, vechi, dar care scoate sunete. Fata rămase nemișcată, dusă pe gânduri. Temperatura din încăpere scădea tot mai mult. — Cred că armonica e cheia, zise ea. Sunt aproape convinsă. — Armonica? — Da. Cu ea poți cânta, cântecul face legătura cu mama, iar mama cu sufletul meu. Crezi că e posibil așa ceva? — S-ar putea să ai dreptate, am zis. Foarte posibil să fie cheia, așa cum spui, numai că mie mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
revoluției. Același, Într-un reproș la adresa umanismului lui Rousseau, declară că a Întîlnit francezi, englezi, persani, dar n-a văzut niciodată omul (Heidegger ar fi fost neîndoios extrem de Încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire și Renan sînt Împotriva sufragiului universal, convinși că „nu domesticești sufragiul univeral prin el Însuși” (Renan) - să nu uităm că societatea franceză a secolului al XIX-lea era pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre În Considérations sur la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interpretarea de la luarea unei decizii. Această ambiguitate face ca romanul Sphinx să nu poată fi așezat nici În absoluta vecinătate a scriitorilor „clasici”, nici În cea a „inovatorilor” formali și nici măcar În cea a „revoltaților”, și unii și alții fiind convinși că ceea ce fac ei este pur și simplu literatură, sau, În ultimul caz, că fac, prin literatură, politică. Virginie Despentes, Adevăruri murdare Mă Întreb ce voia să spună exact. Poate că totuși mă așeza În rect. Mie mi-era totuna
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
actului sexual de la marginea unui drum de țară, În natură, petrecut Într-o poziție care-i Înlesnea protagonistei panorama văzduhului, consonantă, prin anvergură și consistență, cu starea ei de excitație cronică. Autoarea refuză În general nu autolivrarea totală, ci transfigurarea, convinsă că aceasta ar distrage de la transmiterea faptelor. Faptele debordează trăirile tocmai pentru că definesc o durată care nu este aceea a efuziunilor, a sentimentelor. La fel de “interioară” ca aceea a consacratei “memorii afective”, durata faptei este clipa, solidă, imposibil de destins În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]