7,252 matches
-
din America Latină au constituit factori care au împiedicat dezvoltarea unor legături consistente și permanente între România și Columbia. Informații sumare despre descoperirea Lumii noi și bogățiile continentului au circulat în Principatele Române, încă din secolul al XVIII-lea, în scrierile cronicarilor. Odată cu obținerea independenței de stat a Columbiei (20 februarie 1832), s-au înmulțit scrierile cronicarilor în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ziarele și revistele românești ("Albina Românească", "Curierul Românesc", "Icoana Lumei" etc.) preluau articole, memorii și alte informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
România și Columbia. Informații sumare despre descoperirea Lumii noi și bogățiile continentului au circulat în Principatele Române, încă din secolul al XVIII-lea, în scrierile cronicarilor. Odată cu obținerea independenței de stat a Columbiei (20 februarie 1832), s-au înmulțit scrierile cronicarilor în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Ziarele și revistele românești ("Albina Românească", "Curierul Românesc", "Icoana Lumei" etc.) preluau articole, memorii și alte informații despre Columbia și alte state latino-americane119. Contactele oficiale româno-columbiene și cu alte state latino-americane au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
început, atât cât este cu putință. Aceste fapte la care fac referire aparțin culturii și filosofiei românești. Printre ele, limba este, poate, cel mai semnificativ. Cum știm, la un limbaj filosofic românesc se lucrează încă, chiar dacă între timp de la primii Cronicari până la ultimele traduceri din câțiva filosofi contemporani care au propus, în reconstrucțiile lor, veritabile reforme ale limbii în care au rostit, constrângându-i pe traducători să inițieze ei înșiși "reforme terminologice", semnificative fiind, de exemplu, traducerile din opera lui Hegel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
el, și pentru aceasta era și strașnic și se temeau de el și boierii și tot poporul.” - Mie mi se pare, mărite Spirit, că ultima parte a caracterizării făcute domnitorului de către patriarh - un străin - este eronată. Spun asta pentru că un cronicar molodovean get-beget - Grigore Ureche - a spus despre voievod că era „matcă fără ac.” Sunt apoi nedumerit că vorbim de voievodul Petru Schiopu și noi ne aflăm la Frumoasa. - De ce nu mă lași să termin povestea începută? - Iertar, mărite Spirit, dar
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zidit prima biserică, cea pornită de Melentie Balica. - Apoi Grigorie Ghica vodă mai spune că „rămâind această mănăstire de totu la pustietate, cum și domniia mea am aflat-o di totu pustie, până ce de iznoavă am zidit-o.” - Aici vine cronicarul Ion Neculce, care îi micșorează puțin meritele lui vodă: „Iar în al treile an a domniei lui Grigorie vodă s-au făcut de către toate părțile pace. Si s-au apucat de-au acopereit mănăstirea Balica cu oale și au tencuit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la Frumoasa de Ghica Vodă vorbește și Enache Cogălniceanu, care spune: „Iar când a fost de primăvară (1740) s-au apucat iar de casele domnești de la Frumoasa și le-au isprăvit până în toamnă după cum se văd și astăzi.” Mai spune cronicarul că în 1741 s-au clădit „în grădină case domnești pe formă de Tarigrad.” De fapt aceste case reprezentau „Palatul domnițelor”, așezat la miază-zi, lângă zid, pe malul lacului Frumoasa. Erau meșteri mari pe atunci. Păcat că nu s-au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în a doua domnie - Aron Vodă - supranumit cel Rău, văzând că mănăstirea La Greci dă semne de slăbiciune, a zidit biserica din Tarină. - In „Letopisețul Tării Moldovei” al lui Grigore Ureche am citit despre ctitorul acestei biserici. Uite ce spune cronicarul: „Insă întăi socoti că, după atâtea răutăți ce făcuse, să să apuce să facă și vreun lucru bun, ca să nu-i vie cu asândă. Si s-au apucat în anii 7102 (1594) de au făcut mănăstire în țarina Iașiloru, care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tot ai întrebat, atunci să-ți citesc ce scrie: „Herbul prea luminatului domn Io Duca Voievod, cu mila lui Dumnezeu, al Tării Moldovei.7178.” (1670). - Din această clipă, știu că mănăstirea Cetățuia este zidită de Gheorghe Duca voievod...De ce însă cronicarii îi spuneau „Duca Vodă cel Bătrân”? - E destul de simplu de răspuns întrebării tale. Pentru că a existat și un Constantin Duca voievod, fiul lui Duca cel Bătrân. - Spune-mi, te rog, mărite Spirit, când a fost ctitorită biserica mănăstirii Cetățuia? - Zidirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acie că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” - Imi amintesc, mărite Spirit, că această întâmplare am citit-o în „Letopisețul Tării Moldovei” al lui Ion Neculce cronicarul. Presimt gândul Spiritului domnersc, care vrea să-mi arate întregul ansamblu mănăstiresc. Nu a trecut multă vreme și i-am auzit glasul, care îmi confirma presimțirea. - Eu cred că e mai bine să mă urmezi și să vorbim de toate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1633. S-a întâmplat atunci că a izbucnit un mare incendiu la Constantinopol de au ars câteva mii de case. Asta era pedeapsa cerului împotriva turcilor, pentru că „era Barnovschi om dumnezeescu și mare rugător spre Dumnedzău.” - cum spune Miron Costin cronicarul. - Prin zapisul de 11 iulie 1695, Mitropolitul Moldovei, împreună cu unii mari boieri, dau mărturie pentru vânzarea de către mănăstirea Bârnova a unei părți din satul Rădești, din ținutul Tutovei - parte care a aparținut lui Dabija vodă. „Si cu banii ce-au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la ctitorul ei Constantin Duca vodă”. Ei, ce părere ai, mărite Spirit, de așa încurcătură? - Ai dreptate, dar noi trebuie să luăm în seamă ceea ce scrie pe peretele de la amiază al bisericii. Si să nu-l uităm pe Nicolae Costin cronicarul, care spune: „In acest an veleatul 7190 (1682) a zidit Duca Vodă mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust din Iași, pe care loc a fost o biserică mică de lemn, pe temelie naltă de piatră, care era făcută de Stefan - Vodă Tomșa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
e „un mare cititor“ implica, necesarmente, obiectul numit „carte“. Citim cărți, ce altceva? Există, e drept, formula celebră a lui Miron Costin despre „cetitul cărților“. Dar ea se referea la o ocupație încă minoritară, care trebuia definită precis. În plus, cronicarul folosea pluralul având în minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cărților“ nu face decât să o reflecteze edificator. („Cu cetitul cărților cunoaștem pe ziditorul nostru, Dumnezeu...“) Reapariția, într-un context cu totul nou, a expresiei cronicărești sugerează reintrarea lecturii în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de cabaret. E, între altele, un semn că manelele au învins. Au devenit o filozofie universală. Sigur că mulțimea are, prin definiție, o străveche nevoie de circ, paiete, ohtături și chiote. Dar acum dezamăgirile sunt exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu un serial sud-american, să miroasă a trandafiri și sânge, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
indigestie la cozonac. Argumentul idiot: dacă nu-ți place de ce te uiți? N-ai decât să-ți folosești telecomanda! Ce tot dădăcești poporul cu fasoanele dumitale? Un bun răspuns la acest argument a dat, acum ceva timp, dl Cezar Paul-Bădescu: cronicarul de televiziune nu se ocupă de idiosincraziile proprii, ci de funcționarea unei insti tuții și de posibilele ei efecte publice. Eu știu să mă apăr și, în definitiv, puțin importă la ce mă uit eu personal într-o seară sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
case boierești din Moldova, rădăcinile sale pierzându-se în negura veacurilor. În acest sens, principele Dimitrie Cantemir, în celebra sa Descriptio Moldaviae, consemna această familie în rândul neamurilor boierești care ar fi dăinuit aici de la începutul istoriei Moldovei 1, iar cronicarul Ion Neculce, în al său Letopiseț, făcea referiri la funcțiile pe care le-au deținut unii membri ai acestei familii în secolele XVII-XVIII2. Ceva mai târziu, spre jumătatea secolului XIX, în scrierea paharnicului Constantin Sion3 privitoare la genealogia familiilor boierești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
considerată mult mai importantă, a lumii antice prin intermediul lucrărilor grecești și latinești. Născut în 1533, Montaigne începe să reflecteze ceva mai tîrziu, iar curiozitatea lui mereu trează îl îndeamnă să se informeze despre Lumea Nouă. Dispune de două surse : primii cronicari spanioli ai cuceririi și istorisirile, publicate de curînd, ale unor călători francezi care, pe coasta Braziliei, trăiseră alături de indieni. Chiar l-a cunoscut pe unul dintre acești martori și se știe că a întîlnit și cîțiva sălbatici, debarcați la Rouen
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
noastră cotidiană nu se schimbă, chiar dacă beneficiem de noi cuceriri ale civilizației. În fond, televizorul doar a Înlocuit gradenele circului roman, iar cuptorul cu microunde, dar dublat de o industrie de semipreparate, vechea cuhne. Scriem la fel de repede pe calculator, precum cronicarii pe hârtie. Și gândim, dreptu-i În alte coordonate, la fel ca strămoșii noștri din neolitic. Ne aflăm Într’o mlaștină - iertare pentru comparația atât de neelegantă cu Natura -, În care ne afundăm cu cât ne zbatem mai tare. Instinctul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fie deplin, acea massă de piatră a primit o formă perfectă. Perfecțiune sinonimă cu un cuvânt drag mie, negentropie, și care emană. Printr’un biocâmp atât de puternic Încât poate deturna psihicul oricui ar intra. A dovedit o Abd-al-Latif - un cronicar arab din secolul al XIII-lea - care, zgâlțâit de frică, nu știa ce să mai facă spre a ieși. Altul sunt animalele de deșert care, pentru a fi mumificate de puterea piramidei, au trebuit să moară; un animal care, În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și mici, ale Egiptului. Și se spune că Însuși al nostru Deceneu a urmat (și) această inițiere. Așa vorbind, piramida trebuia să aibă putere. Iată cum ajung la pasul următor. Anume, ce l’a Îngrozit Într’atâta pe Abd al-Latif, cronicarul arab din secolul al XIII-lea, de nu mai știa cum să parcurgă mai repede Îndărăt cei câțiva zeci de metri cât Înaintase În piramidă, deși se putea da de-a șuiușul, la vale... Cred Însă mai degrabă În reacția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Chiar nemții de care vorbeam, ca de o pildă de neurmat, o să ajungă să și pună la halbă capac...“ Revin - eu, nu marele Burebista - la prezent, dar cu nostalgia acelor glorioase vremuri, când omul le era deasupra, nu cum spune cronicarul, adică dedesubt. Și recomand, cârciumarului și consumatorului deopotrivă, reînnodarea unei tradiții; sticlarului o afacere, iar bugetarului metrolog o leafă: țoiul de 50, 100, 250 de mililitri. À propos: Între timp ne-am modernizat, sau mai degrabă cosmopolizat, Înlocuind ocaua cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asemenea nu figurează în listele noastre, deși la vremea lor au demonstrat dorință, ambiție și putere de sacrificiu în realizarea lor intelectuală pe planuri mai elevate, sperând, după cum am mai menționat și cu alte ocazii, că după noi vor veni cronicari mai meticuloși care nu vor lăsa nimic neconsemnat din ceea ce merită a fi menționat în scrierile ce vor mai apărea despre istoria satului. Să reținem însă că îndelungată vreme în satul nostru s-au născut și au crescut, ca mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
reîncadrat abia în stagiunea 1941-1942. În 1947 devine Director general al teatrelor din Ministerul Artelor și, din 1949, profesor la Institutul de Artă din București. Urât dosar! Dincolo de strălucirea reflectoarelor, magnificența costumelor și decorurilor, virtuozitatea unor interpretări, delirul entuziast al cronicarilor, dincolo de omagiul aplauzelor și făcând parte din însăși magia orgolioasă a teatrului, iată că-și ițește cornițele diavolul cabalei. Se stârnește, câte odată, în lumea scenei, un soi de vânt al nebuniei, care întunecă mințile și solidarizează otova întru demolare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și de cine. Că nu ostașii scoși la treabă poartă vina. Mă-ntreb dacă n-ar fi cazul ca, pe placa memorială așezată pe locul fostei Academii Mihăilene, alături de informațiile încrustate în marmoră, să se graveze și numele demolatorilor. Vorba cronicarului: "ca să se știe..." * L a adresa "carte.net" am dat peste un soi de curriculum ironico-nostalgic, postat de reprezentanții generației 70-80 ce-și re-inventariază trăirile, spre a retro-compune acel "a fost odată" dacă nu chiar regretat, măcar evocat cu uimire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unul din colegi. Da, așa este... interveni un alt coleg, cu un zâmbet trist... Dar, să fim drepți, el a dus greul și a suferit din partea contemporanilor săi... ca, până la urma, de bună voie, să ia calea surghiunului. Căci spune cronicarul: Istovit de povara anilor și a anumitor necazuri, Mitropolitul Veniamin Costache, în noaptea de 28 ianuarie 1842, înainte de a pleca spre Mănăstirea Slatina, a înconjurat de trei ori Catedrala, în cea mai mare parte fructul ostenelior sale, cu adâncă durere
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și în țara întreagă,.. ș. a. fără de care Piața Unirii, Centrul fostului oraș Iași nu este decât un cvartal de cazărmi și hambare.. În fața furiei comuniste nici Dumnezeu nu le-a putut apăra. Un monstru de beton a năvălit peste osemintele cronicarului Ion Neculce, intrând până în pridvorul Bisericii Barnovschi, monument istoric... Biserica Sf. Ilie, despre care V. Alecsandri povestește în scrierile sale, a fost rasă de pe fața pământului, pe locul ei ridicând o îngrămădire de blocuri mici și respingătoare. Biserica Banu strânsă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]