6,583 matches
-
metodele lor, directe și eficiente, de acțiune sindicală. Nimic nu-i putea ține departe de inevitabila excursie peste graniță; în orice caz, nu mai mult de patru ore lucrătoare. Luptele se dădeau mai ales noaptea, pe întuneric, departe de ochii curioșilor: plasa era tăiată cu bomfaieri industriali; vârfurile țepușelor, îndoite cu ciocanul în unghi de 45 de grade, să poți pune piciorul; tabla de susținere, scurtată din clește sau făcută franjuri cu freza. Cât despre zid, el fusese spart de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găsit Facultatea de Litere. Tonetele Anticarilor de ocazie se lipiseră de pereți, crescuseră pe corpul facultății, ca o erupție necesară de mizerie și cultură. Ziua, buboaiele coceau și crustele cărților, ziarelor și albumelor alunecau de pe ziduri, desfăcându-se sub ochii curioși ai trecătorilor. Vagoneți încărcați cu mică literatură circulau pe trotuar, urcau în holul Literelor sau coteau spre pasajele Odeon sau Villa Cross, îndreptându-se, după unii, spre distribuitorii ambulanți de pe bulevarde, iar, după alții, către tunelele secrete ce duceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
etajul patru. Prin el traversai ca din pod, direct în sala 405. După unii, acolo ar fi fost chiar podul, suspendat între cele două facultăți: mai mult o poveste, ferită cu grilaje și lacăte de ochii lumii și de studenții curioși. Era o beznă normală, economică, ne luminam drumul cocoșați, cu lanterna lipită de ciment. N-aveai timp nici să descrii ce vezi. „De unde-ncepem?“, s-a interesat Mihnea. „La catedră!“, l-am anunțat, fără entuziasm. Am trecut de pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de locatari instalați pe canal. În Amsterdam nu se întâmpla mai nimic, viața nu le aparținea oamenilor, ci caselor ridicate pe piloni de lemn scufundați de secole în mare. Istoria se scria departe, la 18 metri adâncime, ferită de privirile curioșilor: acolo, stâlpii atingeau fundul oceanului, înșurubându-se în singurul strat de nisip stabil. Toate secvențele astea reale sau aflate încă în faza de elaborare își conțineau propria poveste, o cantitate de viață trăită sau doar închipuită, preschimbată în zeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aer, tabletele împinse afară, flacoanele agitate și-apoi ridicate la nivelul privirii, pentru o ultimă inspecție, înainte de-a fi eliberate. Le găseam ascunse în punguțe aspre de hârtie sau, dimpotrivă, puse la loc pe raftul pufos. Farmacistele aveau nume curioase, de rusoaice fugite departe de frigul siberian: Tania, Vera, Olga. În mâinile lor, capsulele și pastilele prindeau viață, se încălzeau brusc, colorau toată încăperea în combinații imposibile, de-o strălucire maladivă: galben-violet, roșu-negru, verde închis-gri pal, bleu-vișiniu. Îți imaginai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de camioane, convoaie întregi, încărcate cu tone de lire sterline trucate. Kruger dirija transportul. O parte din camioane a fost bombardată și distrusă de avioanele Aliaților, alta a ajuns în zona marilor lacuri: Altsee, Taubermoss, Toplitz. Acolo, departe de ochii curioșilor, au fost scufundate hârtiile celui de-al doilea Reich, finanțele murdare al naziștilor. Crahul n-a avut loc niciodată, iar economia britanică nu s-a mai prăbușit.“ „De ce-mi spuneți toate astea?“, m-am interesat. „Pentru că operațiunea Bernhardt nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seama.“, am mințit. „Prin amintiri. O resursă neprețuită, mai disputată ca petrolul din Golful Persic sau Kazahstan. Piața de capital lucrează, în momentul de față, cu amintiri, nu cu petrol. Tokyo, Londra, Geneva, New York - amintirile sunt listate la toate bursele.“ „Curios. Eu n-am observat așa ceva.“, l-am întrerupt. „Nici nu e de mirare. Piața de capital a amintirilor nu e deschisă, tranzacțiile se realizează sub acoperire. Dacă toată lumea ar vedea ce vedem noi, unde s-ar ajunge?“ „La un socialism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cap, și nu văd bine. Dar dumneata? Îl vezi pe vreunul din ei pe-aici? Nu ți se pare ciudat că lipsesc toți de la apel?“ „Ce-ați făcut, i-ați șters și pe ei?“ „Noi nu ne-ocupăm cu gangsterisme...“ „Curios...“, l-am ironizat, „Eu aș fi crezut exact contrariul...“ „Oamenii dispar de la sine. Ce, dumitale nu ți s-a întâmplat niciodată? Când nu mai iubești pe cineva sau te desparți, îl dai afară din memorie. E un intrus. Îl scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urmată de domnul Nicolae Titulescu (...)”144. Cel mai important ziar din Iași “Opinia” care nu are nici o orientare politică, își exprimă, fără rezerve, simpatia față de politica promovată de Titulescu. În numărul din 1 septembrie 1936 ziarul arăta că “Un fapt curios și nu tocmai explicit este debarcarea domnului Nicolae Titulescu. S-a procedat într-un mod neobișnuit, fapt pentru care însuși domnul Nicolae Titulescu și-a exprimat iritarea. De o schimbare a politicii externe nu este vorba. A spus-o categoric
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
Dimitrie Cantemir, care semnalează începutul epocii Fanarioților]); • poporul și statele române în epoca descreșterii puterii turcești (1711-1856 [Pacea de la Paris]); • epoca unirii, independenței și întregirii (1856-1930). Din nou, momentul 1600 este absent din schema istoriei poporului român. Nu mai puțin curioasă este selectarea anului 1856, anul Păcii de la Paris care "înseamnă sfârșitul influenței rusești" (David, 1937, p. 143), și nu a anului 1859, anul Unirii Moldovei și Țării Românești, ca debut al perioadei contemporane. În termeni împumutați din psihologia personalității, marcarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
urbană și tipul localității de rezidență sunt alți factori care modelează aprecierea retrospectivă a comunismului. Relația statistică dintre modul de apreciere a regimului comunist și tipul localității este una semnificativă, X2(8, N=927) = 41.03, p = .000. În mod curios, ținând cont de faptul că mediul rural a fost ținta politicilor agresive de colectivizare și sistematizare, gradul cel mai intens de nostalgie este localizat tocmai în lumea satului (49 la sută dintre respondenții care locuiesc în sate apreciind pozitiv fostul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
elemente, a rolului factorului lingvistic în procesul de cunoaștere nu emite nici un fel de observații nicăieri (din Antropologia, § 38, se desprinde că semnul este doar un custos, un custode al conceptului, un substitut al reprezentării originare a obiectului). O lipsă curioasă a gnoseologiei sale, într-o epocă în care acest aspect nu era deloc necunoscut sau neglijat. (A se vedea, spre exemplu, Silvano Tagliagambe, La mediazione linguistica. Îl rapporto pensiero linguaggio da Leibniz a Hegel [Mijlocirea lingvistică. Raportul gândire limbaj de la
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
-și ușura măcar cu ceva conștiința ș.a.m.d., ș.a.m.d., adică tot ce se spune în astfel de cazuri pe marginea acestei teme. Afanasi Ivanovici vorbi mult și cu elocință, strecurând în treacăt, chipurile, încă o precizare foarte curioasă, și anume că aceste șaptezeci și cinci de mii le-a adus acum în discuție pentru prima oară și că de ele nu a știut nici măcar Ivan Feodorovici, aflat aici de față; într-un cuvânt, nu știe nimeni. Răspunsul Nastasiei Filippovna i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu vă închipuiți cine știe ce, dacă vă sâcâie. Sunt sigură că au pus vreo năzbâtie la cale, dar v-au îndrăgit deja. Le cunosc figurile. — Și eu le cunosc figurile, spuse prințul, accentuându-și cu tâlc cuvintele. — Cum adică? întrebă Adelaida curioasă. — Ce știți despre figurile noastre? se interesară și celelalte două, cuprinse de curiozitate. Dar prințul rămânea tăcut și serios; toate așteptau răspunsul lui. — Vă spun mai târziu, zise el încet și serios. Vreți să ne intrigați cu tot dinadinsul! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am povestit cât de nefericită e Marie; curând au încetat să mai vorbească urât, se îndepărtau tăcuți. Încetul cu încetul am izbutit să stau de vorbă cu ei și nu le ascundeam nimic; le-am povestit tot. Mă ascultau foarte curioși și curând li s-a făcut milă de Marie. Unii, întâlnind-o, au început să-i dea binețe; acolo există obiceiul că oamenii, întâlnindu-se, chiar dacă nu se cunosc, se înclină și își spun: „Bună ziua“. Îmi imaginez ce uimită era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-au împodobit sicriul cu flori și i-au pus o coroniță pe cap. La biserică, pastorul n-a mai vorbit-o de rău pe moartă, mai ales că nici nu era multă lume la înmormântare, veniseră doar câțiva mai curioși; dar când trebui dus sicriul, copiii s-au repezit cu toții odată, ca să-l ducă ei. Fiindcă n-aveau putere să-l ducă, ajutau care cum putea, alergau toți în urma sicriului și plângeau. De atunci mormântul lui Marie a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate astea le-a spus din naivitate! adăugă el cu părere de rău. Prințul își rostise cele câteva fraze cu voce neliniștită, oprindu-se des și trăgându-și sufletul. Toată ființa lui exprima o emoție extremă. Nastasia Filippovna îl privea curioasă, dar nu mai râdea. În acest moment încă o voce sonoră, care răsuna dindărătul celor care-i înconjuraseră pe prinț și pe Nastasia Filippovna, deplasă, ca să zicem așa, mulțimea și o despică în două. În fața Nastasiei Filippovna își făcu apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cafeneaua mea și citesc Indépendance 25. Iar cu Porthos al nostru, cu Epancin, am rupt-o definitiv după o istorie cu o cățelușă, care mi s-a întâmplat acum trei ani, în tren. — O cățelușă? Cum vine asta? întrebă, deosebit de curioasă, Nastasia Filippovna. Cu o cățelușă, ziceți? Dați-mi voie, ba încă și în tren!... repetă ea, parcă amintindu-și ceva. — Ah, e o istorie stupidă, nici nu merită s-o repet: din pricina guvernantei prințesei Belokonskaia, Mrs. Schmidt, dar... nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
omagiile și au regretat foarte, foarte mult... În această clipă, pe ușa deschisă își mai făcu apariția încă o față, probabil a menajerei sau a guvernantei, o femeie de vreo patruzeci de ani, îmbrăcată cu o rochie neagră. Se apropiase curioasă și neîncrezătoare, auzind numele generalului Ivolghin și al prințului Mâșkin. — Maria Alexandrovna nu-i acasă, spuse ea, privindu-l mai ales pe general, a plecat cu domnișoara, cu Alexandra Mihailovna, la bunica. — Și Alexandra Mihailovna e cu ei! Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
desăvârșire ciudate, s-a spus că prințul e idiot, „că, după părerea lui, lucrurile stau exact invers și că, fără îndoială, prințul e un om care știe ce vrea“. Nastasia Filippovna ascultase această caracterizare cu multă atenție și îl urmărise curioasă pe Ganea, însă imediat discuția luase altă turnură, venise vorba despre Rogojin, a cărui participare la istoria din cursul dimineții fusese atât de capitală și de care, tot cu extremă curiozitate, începuseră să se intereseze Afanasi Ivanovici și Ivan Teodorovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi ațâța, poate, și mai mult această dorință zeflemitoare; poate, îi plăcuseră tocmai cinismul și cruzimea ideii. Alți oaspeți erau convinși că ea urmărea de fapt un anume gând ascuns. De altfel, începură să consimtă: în orice caz era ceva curios și pentru mulți oameni așa ceva e și ademenitor. Ferdâșcenko se agita cel mai mult dintre toți. — Dar dacă e o întâmplare ce nu se poate povesti... în prezența doamnelor? întrebă cu sfială tânărul cel taciturn. — Atunci o să ne povestești altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grumazul sub sabia turcului. Afanasi Ivanovici tăcu cu aceeași gravă demnitate cu care își începuse povestirea. Cei prezenți remarcară că, atunci când Afanasi Ivanovici încheiase, ochii Nastasiei Filippovna începură să ardă cumva ciudat și chiar buzele îi tremurau. Toți îi priveau curioși pe amândoi. — Încă unul l-a trișat pe Ferdâșcenko! Ah, cum l-a trișat! Da, chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum am mai spus, se strecurau încet în salon. Katia și Pașa, cameristele Nastasiei Filippovna, dădură și ele fuga ca să privească dindărătul draperiilor, cu mare uimire și spaimă. — Ce-i asta? întrebă Nastasia Filippovna, privindu-l pe Rogojin atentă și curioasă și arătând cu ochii „obiectul“. — Suta de mii! răspunse acesta aproape în șoaptă. — A, te-ai ținut totuși de cuvânt! Ia loc, te rog, uite, pe scaunul ăsta; o să-ți spun ceva mai târziu. Cine-i cu dumneata? Tot amicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ferdâșcenko nu m-ar lua!... Ferdâșcenko, poate, nu v-ar lua, Nastasia Filippovna, sunt om sincer, o întrerupse Ferdâșcenko, în schimb prințul v-ar lua! Uite, stați și vă plângeți, dar ia priviți-l pe prinț! Îl urmăresc de mult... Curioasă, Nastasia Filippovna se răsuci spre prinț. — E adevărat? întrebă ea. — E adevărat, șopti prințul. — M-ați lua așa cum sunt, fără nimic! — V-aș lua, Nastasia Filippovna. — Altă anecdotă! bombăni generalul. Puteam să ne așteptăm la asta... Cu privirea tristă, severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acasă. Se spunea că își făcuse o mulțime de noi prieteni; pe deasupra, devenise foarte cunoscut și la închisoarea datornicilor. Nina Alexandrovna nu se putea descurca acolo fără el, însă acasă nimeni nu-l mai deranja acum nici măcar cu vreo întrebare curioasă. Varia, care altădată se purta atât de aspru cu el, acum nu-l supunea nici celui mai mic interogatoriu privitor la pribegiile lui; iar Ganea, spre marea uimire a celor din casă, vorbea și chiar se purta cu el prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]