5,244 matches
-
cu fiecare zi argumentele extremiștilor. În 1981 aproape că au reușit. Pe 29 ianuarie, când insatisfacția economică era maximă (vezi În continuare) iar Catalonia, regiunea bască, Galicia și Andaluzia demarau experimente separatiste, Suárez a fost forțat de propriul partid să demisioneze - nu din cauza eșecurilor (alegerile generale din 1979 s-au soldat cu o nouă victorie pentru UCD), ci din cauza reușitelor și a stilului personal autocratic. Nici nu i-a urmat bine În funcție Calvo Sotelo (un alt politician din UCD), că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor, au organizat un asediu prelungit asupra bazei de rachete de croazieră de la Greenham Common, spre stupefacția greu-Încercatei garnizoane americane. Cea mai puternică opoziție s-a Înregistrat În Germania de Vest, unde cancelarul social-democrat Helmut Schmidt a fost forțat să demisioneze după ce aripa de stânga a propriului partid a votat Împotriva noilor rachete - aprobate și instalate ulterior de succesorul său creștin-democrat, Helmut Kohl6. Mirajul unei zone denuclearizate și neutre În centrul Europei Îi atrăgea Încă pe mulți germani, iar la apelurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Volkskammer (parlamentul RDG) a votat În unanimitate (420 de voturi pentru și 5 abțineri) pentru Îndepărtarea din Constituția RDG a clauzei care stipula că statul este „condus de clasa muncitoare și partidul său marxist-leninist”. Patru zile mai târziu, conducerea a demisionat din nou, fiind ales un alt lider În persoana lui Gregor Gysi, iar numele partidului s-a schimbat, după tipic, În Partidul Socialismului Democratic. Vechea conducere comunistă (inclusiv Honecker și Krenze) a fost exclusă din partid, au Început (cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Cehoslovacia nu au reușit o astfel de tranziție. Nici nu au Încercat. Invazia din 1968 și „normalizarea” ulterioară erau Întruchipate de Gustáv Husák, la putere din 1969. Iar În 1987, când Husák, În vârstă de 75 de ani, a demisionat din funcția de secretar general al partidului (rămânând Însă președinte al statului), el a fost Înlocuit de Miloš Jakeš: deși mai tânăr, el era cunoscut pentru rolul său esențial În epurările În masă de la Începutul anilor ’70. Comuniștii cehoslovaci au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dacă existase Într-adevăr un complot, el a avut efect de bumerang. Este adevărat că evenimentele din 17 noiembrie și tulburările ulterioare au dislocat conducerea neostalinistă a Partidului Comunist: În decurs de o săptămână, Întregul prezidiu, În frunte cu Jakeš, demisionase. Dar succesorii lor nu aveau absolut nici o credibilitate În fața populației - și, oricum, au fost imediat depășiți de evenimente. Pe 19 noiembrie, Václav Havel, care era arestat la domiciliu În nordul rural al Boemiei, s-a Întors Într-o capitală În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai vechi ale principalilor membri, dar mai ales cursul accelerat și spectaculos al evenimentelor din stradă. Înainte de toate, Forumul a cerut demisia celor responsabili pentru invazia din ’68 și urmările ei. Pe 25 noiembrie, la o zi după ce conducătorii partidului demisionaseră În masă, o jumătate de milion de oameni s-au adunat pe stadionul Letná din Praga, nu atât pentru a cere anumite reforme, cât pentru a-și face cunoscută prezența - unul altuia și fiecare sieși - după două decenii de tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
teribil de ambițioasă. La Praga și În restul țării, atmosfera era mult mai optimistă decât În cazul „tranzițiilor” din alte țări comuniste, efect al ritmului accelerat al evenimentelor 25. La o săptămână după reprimarea sângeroasă a manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu guvernul. Pe 29 noiembrie, Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statele din Tratatul de la Varșovia se pregăteau public să se dezică de participarea la invazia din 1968. Discreditați și descalificați chiar de cei În solda cărora se aflaseră, ultimii membri ai grupului Husák, printre care și prim-ministrul Adamec, au demisionat. După o Întâlnire la „masa rotundă” de două zile (cea mai scurtă dintre mesele rotunde ale anului 1989), liderii Forumului Cetățenesc au căzut de acord să intre la guvernare. Prim-ministrul - slovacul Marián Čalfa - era tot membru de partid, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al OPIV, viceprim-ministru; Vladimír Kusý, din Forumul Cetățenesc, era ministru al Informațiilor, iar Václav Klaus, un economist liberal până atunci necunoscut, urma să conducă ministerul de Finanțe. Noul guvern a depus jurământul pe 10 decembrie În fața președintelui Husák, care a demisionat neîntârziat. Reapariția lui Alexander Dubček pe scena politică după două decenii petrecute În obscuritate crease posibilitatea ca el să devină președinte În locul lui Husák - pe de o parte ca simbol al continuității cu speranțele frânte din 1968, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au afectat imaginea de „reformator”, În timp ce incapacitatea de a pune capăt discuțiilor despre autonomie, suveranitate și independență a stârnit nemulțumiri printre colegi și - semn rău - În rândurile armatei și securității. Pe 20 decembrie 1990, ministrul Afacerilor Externe, Eduard șevarnadze, a demisionat, avertizând public asupra riscului unei lovituri de stat. Pe 10 ianuarie 1991, În timp ce Statele Unite și aliații lor erau ocupați În Irak cu războiul din Golf, Gorbaciov le-a dat lituanienilor un ultimatum, cerându-le, În calitatea sa de președinte al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
i s-a strigat lui Gorbaciov când a ajuns Într-un târziu la Parlamentul rus, fusese „o Întreprindere criminală”; propriii miniștri Încercaseră să Încalce Constituția. Când Gorbaciov a Înțeles cum stau lucrurile, a suspendat PCUS și (pe 24 august) a demisionat din funcția de secretar general, era deja prea târziu. Comunismul era acum irelevant - la fel și Mihail Gorbaciov. Desigur, fostul secretar general era Încă președintele Uniunii Sovietice. Dar relevanța Uniunii era pusă ea Însăși sub semnul Întrebării. Puciul ratat fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Uniunea Sovietică să fie desființată: ministerele, ambasadele și armata urmau să treacă sub controlul rușilor, iar rolul Uniunii Sovietice În probleme de drept internațional să revină Republicii Ruse. Peste 24 de ore, Gorbaciov și-a anunțat intenția de a demisiona din funcția de președinte. În ziua de Crăciun a anului 1991, drapelul rus a Înlocuit Însemnele sovietice la Kremlin: Mihail Gorbaciov i-a cedat prerogativele deșef al statului președintelui Elțîn al Rusiei. În 48 de ore, Gorbaciov a eliberat biroul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mică, Încât se impunea un al doilea tur - la care sârbii greu Încercați au răbufnit În sfârșit. Zeci de mii de protestatari au ieșit pe străzile Belgradului: pe 5 octombrie, Miloševiæ s-a recunoscut În sfârșit Învins și a demisionat. șase luni mai târziu, pe fondul nevoii disperate de ajutor economic occidental, guvernul sârb a acceptat să-l aresteze pe Miloševiæ și să-l predea Tribunalului de la Haga, unde a fost acuzat de genocid și crime de război. Cine era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa”. Cu toate acestea, Rusia fusese efectiv o forță În Europa timp de trei sute de ani, iar această moștenire s-a menținut. Oameni de afaceri ruși Încercau să preia bănci letone. Un președinte lituanian, Rolandas Paksas, a fost nevoit să demisioneze În urma suspiciunilor că are legături strânse cu Mafia rusă. Moscova a păstrat enclava baltică din jurul Kaliningradului și a pretins În continuare dreptul de tranzit liber (prin Lituania) pentru traficul de mărfuri și pentru trupele militare, ca și dreptul cetățenilor ruși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lector (1974), conferențiar (1990) la Catedra de filosofie a facultății absolvite. Din 1990 intră și în viața politică, fiind președinte al organizației județene Cluj și membru în conducerea națională a Partidului Democrației Sociale din România. Prefect de Cluj din 1990, demisionează în august 1996 și funcționează, câteva luni, ca ministru al Culturii. În 2000 va fi ales senator de Cluj. Debutează cu o schiță la „Amfiteatru” în 1969. Mai scrie în „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Utunk”, „Korunk”, „România literară”, „Vatra”, „Viitorul social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
din 1970 se angajează ca redactor la revista „Nistru”. În 1986 participă, în calitate de invitat, la Congresul Uniunii Scriitorilor din URSS, unde s-a încercat, fără succes, reformarea instituției. Ales secretar, în 1987, al Uniunii Scriitorilor din Moldova, după un an demisionează, fiind în dezacord cu direcția oficială. Director cultural la Concernul Valeologia (1991-1993), inițiază diverse proiecte culturale. Este ales președinte al secției din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
titlul mai simplu de Secession, Gustav Klimt fiind ales președintele noii societăți artistice. Pentru o scurtă perioadă de timp, artiștii noii grupări rămân afiliați și vechii Academii, însă un nou conflict produce sciziunea definitivă. Doisprezece artiști (în frunte cu Klimt) demisionează, urmați în curând și de alții, printre care Otto Wagner, pe 11 noiembrie 1899. Mișcarea își asumă de la început eclectismul, în ea își au locul impresioniști, naturaliști, artiști Jugendstil, cât și cele mai diverse direcții artistice. În mod programatic, se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capitaliștilor români În decembrie 1999, la Helsinki, reuniunea șefilor de state și guverne din Uniunea Europeană ia hotărârea, istorică pentru noi, de a începe negocierile de aderare ale României la UE. O săptămână mai târziu, premierul Radu Vasile este silit să demisioneze, iar conducerea guvernului îi este încredințată unui tehnician neangajat politic și agreat de cercurile politice și financiare europene, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României. Este un moment de cotitură nu numai în politica postcomunistă a României, ci și în istoria țării. Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Stat Major al Corpului 5 Armată (07.07.1941-25.03.1942); comandant al Diviziei 9 Cavalerie (25.03.1942-10.05.1943); la dispoziția Comenduirii Pieței Iași (10.05-22.07.1943) și a Corpului 2 Teritorial (22.07.1943-22.03.1944). Demisionat din armată și trecut în rezervă la 22.03.1944. Arestat la 19.01.1951 de autoritățile comuniste și condamnat în 22.10.1952 la 25 ani muncă silnică, sub acuzația de "crimă de înaltă trădare". A trecut prin închisorile
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
la primul război mondial. Comandantul artileriei Diviziei 34 Infanterie (01.11.1937-17.10.1941); în comandamentul Diviziei 14 Infanterie (14.10.1940-10.10.1941); directorul Direcției Artileriei din Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat (10.10.1941-18.02.1942); demisionat din armată la 18.02.1942; trecut în rezervă la 18.04.1944. Colonel (din 01.10.1930); general de brigadă (din 31.03.1938); general de divizie în rezervă la (18.04.1944). 411 Aureliu Stoian Balaban (1896-?), militar
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
artilerie și geniu (1914-1916). Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1916), participă la primul război mondial. Șef de Stat Major al Diviziei 10 Infanterie (05.02.1941-25.11.1942); comandant al Regimentului 15 Artilerie (25.11.1942-31.03.1943); demisionat din armată la 31.03.1943. Maior (din 01.04.1932); locotenent-colonel (din 01.06.1938); colonel (din 18.07.1942) 468 Indicativul codificat al Diviziei 10 Infanterie. 469 Indicativul codificat al Corpului 11 Armată. 470 Teodor Marconescu (1891-1970), militar
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1935); locotenent-colonel magistrat (din 10.05.1941); colonel magistrat (din 22.06.1944). 714 Titus Bărdescu (1894-1959), magistrat militar de carieră și avocat român, licențiat în Drept. Intră în armată cu gradul de sublocotenent (1915), participă la primul război mondial. Demisionat din armată la 31.01.1938. Mobilizat în 22.06.1941; președinte ulterior procuror al Curții Marțiale a Corpului 4 Armată (22.06-01.10.1941); procuror al Curții Marțiale a Diviziei 9 Infanterie (01.10-01.11.1941); procuror la Curtea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Industriei de Război (01.11.1940-30.06.1941); trecut în cadrul disponibil la 30.06.1941; trecut în rezervă la 31.05.1943; rechemat în cadrele active ale armatei la 14.11.1944, fiind pus la dispoziția Inspectoratului General al Artileriei; demisionat din armată la 15.03.1945. Locotenent-colonel (din 10.05.1934); colonel (din 27.02.1939); general de brigadă în rezervă (din 15.03.1945). 1024 Gheorghe I. Niculescu (1899-?), militar de carieră român. Absolvent al Școlii militare de ofițeri
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Război. Atașat militar la Berlin (1907-1911); atașat pe lângă Statul Major francez (1916); comandant de brigadă în cursul bătăliei de la Mărășești; secretar general al Ministerului de Război (1918-1919); ministru de Război (27.09.1919-01.03.1920, 12.03.1920-15.12.1921); demisionat din armată la 01.02.1922; ministru de Stat și comisar pentru Basarabia și Bucovina în guvernul condus de generalul Alexandru Averescu (05.01-03.06.1927); ministru de Stat în guvernul condus de Nicolae Iorga (22.06.1931-05.06.1932
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
pentru „origine socială nesănătoasă”). Din 1950 tânărul începe să muncească pentru a-și asigura existența (averea familiei fusese confiscată) ca salahor pe un șantier, ca desenator, slujbaș modest la un institut de cercetări în domeniul construcțiilor. Între 1955 și 1959, demisionând de la institut, își asigură existența prin colaborări regulate (activități redacționale, traduceri) cu o asociație a inginerilor și tehnicienilor. Lucrează, între 1959 și 1972, la Biblioteca Academiei Române. Debutează în presa literară în 1969, la „Luceafărul” (atunci sub conducerea lui Ștefan Bănulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]