5,830 matches
-
118, 216, 217 descentralizare, 258, 259, 264, 265, 268, 271, 272, 273, 277 destabilizare, 187 devoluție, 95 dezvoltare, 264, 260 dezvoltare durabilă, 263 dialog, 148, 173, 174, 176, 177, 223 dictatura proletariatului, 151 diferențiere culturală, 106, 107 diferențiere spațială, 195 dilema prizonierului, 52, 53, 56, 269 diplomație, 20, 21, 45, 75, 103, 109, 122, 128 discurs securitar, 194 diviziunea muncii, 135 dominație, 25, 26 domnia legii, 76, 83, 103, 193 drept drept internațional, 15, 27, 65 dreptul mării, 81 drepturi de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
celui care constată că nu are abilitatea de a valorifica, pe moment, situațiile favorabile de viață Întâlnite.) Fiecare problemă cere soluția ei proprie. (Nu există soluții care să reprezinte tipare de rezolvare a oricărei situații de viață. De exemplu, o dilemă nu poate fi rezolvată decât prin sacrificarea unuia din termenii ei; la fel, o stare de Încordare apărută la un moment dat Între două persoane nu poate fi Înlăturată decât printr-un efort comun de Înțelegere și anihilare a cauzelor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Cu pupilele întoarse înăuntru." (Ochii statuilor). Volum de "interiorizare și densificare lirică, dominat de meditații interogative asupra sensului existenței, resorbite în cenzuri prelungite, sugerând absența răspunsului"85, A treia taină "este în măsura în care comunică neliniștea sufletului poetei ce se confruntă cu dilema sau cu misterul existenței"86: "Durere limpede, moartea m-a-ntors,/ În brațele tale supus, aproape copil./ Tu nu știi dacă trebuie să mulțumești/ Sau să plângi/ pentru fericirea aceasta,/ Mamă./.../ Neînțelegerile peregrinări și cuvintele,/ Ucenicii de care ești mândră și care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 23. 34 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 35 Carmen Mușat, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Pitești, Editura Paralela 45, 2002. 36 Autoarea realizează și o paralelă interesantă între dilemele afirmării canonului occidental și modul în care canonul literar a funcționat în România comunistă. 37 Vezi Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. 38Gabriela Glăvan, op. cit., p. 45. 39Carmen Mușat, op. cit., p. 58 apud. Gabriela Glăvan, op. cit., p. 25. "Această reașezare valorică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
împotmolită în sucuri glandulare... în suavele noroaie erotice... Și-acolo rămîne... Pe veci! Ha! El voia s-o ridice de la "mă iubește, nu mă iubește" la "a fi sau a nu fi"! Delirant, delirant, delirant! Mona: Păi nu-i aceeași dilemă!? Octav: Nu prea, iubita mea dulce... Bine zicea șeful ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă un gestionar de pulpe... Mona: (amuzată) Și pe mine în ce dilemă vrei să mă cocoți? Octav: Păi crezi că nu-i destul că ești cocoțată în mine...! Ce încurcătură, mai mare vrei? Mona, aș vrea să-ți spun că... îmi pare bine că ești... că... Nu mai rupe petale... e păcat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
una dintre persoanele implicate este perfect vizibilă, iar cealaltă pândește ascunsă undeva, nu se știe unde. Acesta este prealabilul oricărei relații supraveghetor/supravegheat și ecuația pe care trebuie să o rezolve orice regizor. În fond, regizorii sunt puși în fața aceleiași dileme cu care se confruntă atunci când au de-a face cu reprezentarea fantomelor: ei trebuie să aleagă fie soluția unei fracturi vizibil/ invizibil, fie, dimpotrivă, asumarea unei vizibilități totale, ceea ce presupune trecerea de la evocarea doar sonoră a fantomei la apariția ei
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ce doresc o infuzie de contemporaneitate pe platoul de joc, ale cărui urme de vechime sunt înlăturate și ale cărui mijloace, la fel de vechi, sunt contestate. Modul de a pune în scenă supravegherea constituie, mai ales în privința teatrului clasic, răspunsul dat dilemei „rămânem ca în trecut sau ne apropiem de actualitate?”. Răspunsul nu are cum să fie unic, el poate fi doar adecvat, legitimat de un demers regizoral și motivat de un proiect anume. Ceea ce ține însă de domeniul evidenței este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Il gioco del Panopticon”, Chiara Somajni, Repubblica, 13 ianuarie 2002. - „Les nouveaux détecteurs de mensonge sondent les cerveaux”, Hervé Morin, Le Monde, 20 martie 2002. - „Les puces sous la peau pour communiquer”, Boca Raton, Libération, 12 mai 2002. - „Dosarul dosarelor”, Dilema, București, 20 decembrie 2002. - „A fost odată ca niciodată Securitatea”, Dilema, București, 26 septembrie-2 octombrie 2003. - „Evaluer la vidéosurveillance”, Sébastian Roché, Libération, 19 decembrie 2003. - „L’école à l’oeil, la vidéosurveillance dans les établissements scolaires”, dosar „Secolul XXI educație
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nouveaux détecteurs de mensonge sondent les cerveaux”, Hervé Morin, Le Monde, 20 martie 2002. - „Les puces sous la peau pour communiquer”, Boca Raton, Libération, 12 mai 2002. - „Dosarul dosarelor”, Dilema, București, 20 decembrie 2002. - „A fost odată ca niciodată Securitatea”, Dilema, București, 26 septembrie-2 octombrie 2003. - „Evaluer la vidéosurveillance”, Sébastian Roché, Libération, 19 decembrie 2003. - „L’école à l’oeil, la vidéosurveillance dans les établissements scolaires”, dosar „Secolul XXI educație”, Libération, 27-28 martie 2004. - „Vidéosurveillance et fiction, regard et identité”, dosar
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
că aceeași imagine este prezentată pe o scenă de teatru. În acest caz, planul dispunerii este mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel paralel. Diferența de nivel dintre auditoriu și scenă remediază cumva situația fără să rezolve însă dilema. Cum putem vedea un cerc de actori dacă circumferința este înghesuită din punct de vedere perspectival? Dispunerea îi avantajează pe cei din față, în detrimentul celor din spate, și prin deformare chiar și figura centrală este ascunsă vederii. Publicul vede oblic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ceea ce vede, nicidecum la o observare detașată. Din câte știm, scena a evoluat exact conform unei astfel de situații sociale, cu actori și participanți integrați într-un eveniment comun. Separația de mai târziu a scenei de public a creat o dilemă spațială care nu poate fi rezolvată cu adevărat. Privitorul - centrul dinamic căruia îi este destinat spectacolul - îl vede fie dintr-o parte, și atunci este presat și stânjenit, fie de deasupra, atunci fiind nenatural. Practic, regizorul spectacolului trebuie să se
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dintr-o parte. În loc să o vedem ca privitori detașați, noi suntem în ea și ai ei și, prin urmare, o vedem parțial și dintr-o perspectivă individuală. Vederea noastră interpretează corect, dar și greșit propria noastră poziție în lume, o dilemă rezultată din funcția ambiguă a gândirii umane. Într-un fel tipic și desigur exclusiv uman, participăm activ la lume și în același timp încercăm să o vedem cu neimplicarea unui observator. Influența privitorului Până acum am discutat interacțiunea dintre privitor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii reale și setea de absolut. Am putea grupa elegiile în elegii ale setei de real și ale setei de absolut, precum și elegii ale contemplației, ale dilemei. În "Elegia a șaptea", autorul își declară opțiunea pentru real, încearcă fuziunea cu realul și, pentru a descoperi esența acestuia, își multiplică organele receptoare: Întind o mână, care-n loc de degete/ are cinci mâini, care/ în loc de degete/ au cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spiritului, asemeni îmbrățișării bărbatului cu femeia; trupul teribil îl prăbușește seară de seară în somn, vrând să-l ucidă cu disperarea amneziei, după atingerea absolutului: "și neucigându-mă/ ca să poată fi, totuși trăit de cineva". "A șasea elegie" este a dilemei. În "Engrame" I. Negoițescu apelează, comentând-o, la poemul "Între două nopți" al lui Tudor Arghezi: "Nichita Stănescu opune temei argheziene estetica sa existențială a golirii și a umplerii, a opțiunii imposibile între neantul plin și realul gol"1. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în ciuda terfelirii visului în nămol: "Cădea-n fântâni și-n rime și-n păsări sta înfipt". Sesizam accente faustice în procesul devenirii. Visul, ni se spune la încheierea poemului, va rămâne o vocație eternă. Ciclul intitulat " Piramidele" ambiționează să deschidă dilemele omului pus în fața monștrilor ce ascund în ei misterele unor lumi. Piramidele sunt surse de cunoaștere a trecutului, elemente de măreție și de sfidare. "În monstruos zenit dospesc curate/ De piatra și de altceva necunoscut;/ Cum s-a putut, o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
doar cu pâine și parizer, ce sens are să ne mai complicăm? De ce să ne batem capul cu ceai, supă la plic, ouă fierte? M-au frământat și pe mine aceste întrebări, am căutat și eu o ieșire alternativă din această dilemă, dar nu există altă cale. Munca în gospodărie este exact ca epilarea cu ceară; în primii ani de viață rămâne un concept cu totul străin de persoana ta; la o anumită vârstă conștientizezi că există, îți creezi un model mental
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
-l biruie.) Din două una, dațimi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis! (Aplauze în fund, sâsâituri în față. Farfuridi coboară zdrobit, ștergându-se de sudoare, și merge n fund. Brânzovenescu și alți alegători îl întâmpină și-i strâng mâna. Rumoare. Mai mulți din auditoriu se scoală și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-mi voie! Din două una, dațimi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!". Brânzovenescu este ecoujjui Farfuridi, mai domol și mai precaut fiind entuziasmat cu timiditate de "curajul" fi aplombul acestuia. Amândoi sunt membri marcanți ai partidului de guvernământ, pe care-1 apără de trădare prin trădare. Trahanache și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
viața publică, PNUD, București. Preda, M., 1999, „Excluziunea socială”, în Zamfir, C., (coord.), 1999, Politicile sociale în România: 1990-1998, Editura Expert, București. Prisacaru, C. (coord.), 1997, „Unemployment in Romania - 1991-1996”, CIDE, nr. 36. Rain, L., 1998, „Căsătoria etnic mixtă și dilemele ei social-culturale. Analiză comparativă urban-rural”, Revista Română de Sociologie, nr. 1. Rădulescu, S.M., „Violența familială și maltratarea copilului”, Sociologie Românească, nr. 5-6. Rădulescu, S.M., 1998, „Relații extraconjugale între opțiunea personală și judecata morală”, Revista Română de Sociologie, nr. 3-4. Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci Mi-aș sfărîma viața-n jalea cea cumplită Și de durere n-aș putea muri." (Iubitei) 60 Copleșit de durere, credea că din cauza fetei e posibil să moară el. Pus în această dilemă, el a scris versurile intitulate De-aș muri, ori de-ai muri, transcrise de el după a cîta oară? în aprilie 186961. Aflăm din aceste versuri că dacă ar muri el, chiar mort și încă ar iubi-o. Noaptea, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
doi ani și au un fiu. Dar Monique este reprezentată ca o siluetă în fundal. Nici chiar Yourcenar nu pare să fi fost în stare să găsească cuvinte care să exprime felul în care Monique răspunde la scrisoarea lui Alexis. Dilema morală îi aparține lui Alexis care cedase tendințelor sale de a găsi plăcere în compania altor bărbați și scrie lunga epistolă care formează miezul romanului, o explicație rațională dată soției motivând decizia lui de a o părăsi. Pe tot parcursul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
devenit clar lui Yourcenar că Fernande și Jeanne poate să fi avut o relație sexuală pe vremea când erau tinere fete între 1927-1928; își închipuia că situația grea a lui Alexis a fost în principal a lui Conrad. Era o dilemă care a condus-o la enigmele inerente propriei situații. Originile literare ale lui Alexis sunt mai puțin vagi. În timpul anului petrecut în Anglia cu Michel (1914-1915) auzise multe despre Oscar Wilde. A citit câteva dintre operele lui în engleză în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fost o explicație morală către Bosie privind diferențele dintre iubirea homosexuală și plăcere. De asemenea, Yourcenar a reflectat asupra jurnalelor intime ale lui Gide și Rilke, două personalități care au avut multe de spus despre dimensiunea spirituală a iubirii, chiar dacă dilema lor morală nu era aceeași. Dar stilul ei era diferit; așa cum spuneau criticii, mult mai glacial. Primirea lui Alexis după publicarea în noiembrie 1929 a fost diversă. Un număr de editori parizieni îl respinseseră pe motiv că subiectul era șocant
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
despre pictura lui Breughel Tentația Sfântului Anton, în care sfântul este ispitit de dorința trupească. Cu siguranță s-a referit la pictură de câteva ori mai târziu în cursul vieții și nu a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii avea rezonanțe și în viața ei50. Dar, mai mult decât orice altceva, a existat o scrisoare, nedatată dar în general atribuită anului 1861, de la Flaubert către Madame Roger des
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]