6,113 matches
-
le dăm unul oficial. (Moralmente, știu, este foarte greu să jus‑ tifici poziția asta.) Altfel, vor continua să-și ia înzecit. Ăsta a fost genul de tranziție pe care l-am avut. Și nu am reușit să construim capitalismul. Eram disperați că nu primeam avizul de la Comisia Europeană că avem o economie de piață funcțională. Chestie despre care nu știa nimeni ce e, pentru că nu era bine definită. Noi ne puteam lăuda că bietul Ciorbea și, după el, Radu Vasile au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
antreprenor în sectorul privat. Iar PSD, să nu uităm, s-a răzbunat, după aceea, îngrozi‑ tor. SĂ nu uităm că Alin Giurgiu, adjunctul lui Radu Sârbu care conducea privatizările, a stat în închisoare, în arest preventiv, vreo doi ani. Scriau disperați antrepre‑ norii străini, s-au strâns semnături sub Adrian NĂstase, dar, până n-a fost o problemă medicală, nu l-au lăsat să iasă din închisoare. Și băiatul n-a fost condamnat nicio‑ dată. Astăzi este de neconceput așa ceva, dar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
careși purta pe buze întrebarea. Expansiunea în Bucovina a politicianismului s-a izbit de dârza împotrivire a dlui Iancu Flondor. Două lumi se măsuraseră, lumea de proaspătă propășire, ridicată în mocirla vechiului regat și lumea tradiției românești. Una în zbaterea disperată a agoniei, cealaltă în impresionanta înverșunare a reînvierii. Dl. Flondor a izbit scurt, masiv. Gestul său ne-a trezit nu știu de ce amintirea unei lovituri decisive de bâtă peste botul unui râmător.” - spun Pamfil Șeicaru și Cezar Petrescu în al
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
calomniator condamnat” pentru ca, totuși, acesta, tot în Timpul avea „să exalte de bucurie, preaslăvind pe toate gamele personalitatea supraomenească a profesorului universitar -dl. Nicolae Iorga.” „Combativitatea” săptămânalului Luptătorul o citim nu numai în articole intitulate „Problema datoriilor agricole. Dezastrul agriculturii”, Situația disperată a agriculturii. Salvarea cămătarilor”, „Tragedia pensionarilor”, „Scandalul de la Casa de Economii”, dar mai ales în altele: „Suntem regionaliști? Exterminarea elementului bucovinean”; „Regățenismul agresiv”, „Să se desființeze Universitatea din Cernăuți”, „Demența antibucovineană în acțiune”, 130 ori în stilul jurnalist folosit număr
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
disperare spre familia sa. În aceeași clipă Jurowschi a tras câteva focuri de revolver asupra țarului. Victimele cădeau una după alta. Numai două fiice ale țarului și o servitoare nu fuseseră atinse. Ele alergau de jur împrejurul odăii în plânsete și strigăte disperate. Ca prin minune gloanțele nu le atingeau. Jurowschi, Voicov și alți câțiva cekiști s-au apropiat de ele și le-au pus revolverul la cap, trăgând cât mai multe focuri. ... Nici o victimă nu se mai mișca, dar bandiții tot au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
veni alte vremuri, când legile și drepturile vor fi sfinte pentru oricine și când nu vom avea nevoie să le apărăm noi” - se spunea la 10 februarie 1932 în ...”O lămurire”. Deci imperativă era lupta! De aici și titlurile: „Situația disperată a învățătorilor”, „Celor care încă nu ne înțeleg”, „O nouă lovitură”. „În loc de salarii - decorații” se intitula sfidător dar și acuzator una din știrile de la „Informațiuni” care vestea că dl. prof. univ. Nicolae Iorga era hotărât să decoreze 71 de învățători
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
amintea el. După trei ani și jumătate de la scoaterea sa din învățământ, dintre care un an și patru luni fără salariu, cu o familie de întreținut, din care fetița mai mare bolnavă în casă, accidentată, ajunge „după o prelungă și disperată căutare de plasare în câmpul muncii, muncitor de teren la Întreprinderea Ecarisajul - București” unde funcționa și în luna mai 1956. ...” Într-o seară, întorcândumă pe jos de la Ecarisaj, prost îmbrăcat, murdar din cauza muncii voluntare pe care o prestam la curățirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
auzit, într-adevăr, că ar fi disponibilă o catedră de sanscrită la Buenos Aires, dar vă conjur să n-o acceptați. De doi ani, viața a devenit imposibilă acolo. Fiica mea vitregă, care era destul de fericită până în 1950, îmi scrie scrisori disperate. În plus, clima este aspră, iar pesosul aproape nu mai are valoare. Intelectualii mor de foame. E perferabil să mori de foame într-o țară europeană: cel puțin te bucuri de „atmosfera spirituală”... Nu sunt optimist, dar cred că „războiul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în America tot restul vieții; ȘUnionț Theological Seminary ar vrea mai curând un savant renumit. Acum opt luni erau presați să găsească un profesor, chiar și „visiting”. Acum nu mai știu, sunt în întuneric... Ringgren mi-a scris, trist și disperat. Nu-mi spune nimic de Marburg, lasă de înțeles că de-acum în trei ani nu va mai avea din ce să trăiască în Suedia. Ce mă sfătuiți? Aș putea să caut ceva pentru el în Statele Unite (dar nu la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander îi anunța moartea celei de-a treia fiice a lui, Ingela: „Mă trezesc obsedat de o piesă în care interpretez viața și misiunea lui Buddha (...). Aș fi început Actul I dacă n-aș fi găsit, la Swift Hall, scrisoarea disperată a lui Stig Wikander: fiica lui cea mai tânără, cea mai inteligentă și mai înzestrată, s-a sinucis acum o lună... Tristețe teribilă” - Jurnal, 15 iunie 1970. 3. În vara anului 1970, august, la Stockholm, a avut loc al XII
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conștiinței morale", constată cu amărăciune: "Viața în Rusia pare să plece din nou de la zero, fără regrete, nici remușcări, fără cel mai mic efort de a regîndi experiența suferită. Dacă vinovații nici nu simt nevoia să ceară iertare, situația e disperată. Un om nu poate renaște fără suferință, fără o revizuire dureroasă a fostelor lui valori și cu atît mai mult nu poate renaște o țară care a trăit timp de atîtea decenii sub cea mai monstruoasă dintre minciuni. Nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără creier, fără nimic... Sau eram paranoic, nu schizofren, nu mai știu ce eram, lucram la disperare, trăiam bine, așa vedeam eu, și ăștia erau dușmanii poporului, trebuia să-i lichidăm". Un licăr de conștiință îl îndeamnă la un gest disperat. Taie cu cuțitul un alt brigadier din lagăr, cu speranța că va scăpa de a mai fi dus la numărul 9. Este prins și legat în fiare, dar pentru puțină vreme. Va veni personal Alexandru Drăghici care-i luase locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viață de sclavie. Apoi însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu, cu fostul torționar, mînat de o hotărîre disperată în a-și ispăși păcatul, disperare care pare a echivala necugetarea cu care s-a aruncat atunci în săvîrșirea păcatului. Se explicitează Doinei Jela pentru ce s-a mărturisit în 1993: Dacă ei nu mai veneau, doamnă!? M-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu mâinile goale pentru că n-avea nimeni o nenorocită de lopată și cum s-au dus și ei să ajute, ca să isprăvească mai repede, să plece odată, iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună, întrebând disperată dacă nu-i vreun preot în tot trenul, care să-i facă slujba. Și nu era niciun preot, l-au pus așa în groapă, cu câteva cârpe acoperindu-i chipul, și au pus pământ peste el și i-au făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tragic în viața mea ? Ia spune- mi. Că nu sunt legat cu o verighetă ? Asta e problema ? — Că te pierzi, iubitul meu, printre atâtea, asta e problema, se apropie ea calmă și-l mângâie. Că arunci cu banii ca un disperat și nu păstrezi nimic, crezi că nu știu ? Câștigi într-o lună cât n-am câștigat eu și taică-tu o viață, dragul meu Cristi. Și știi cum vremurile se pot schimba, când te aștepți mai puțin. Tu știi cel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în ochi, pe Ion Pribeagu (Isac Lazarovici), fostul său coleg de clasă Mihail Sebastian (Iosef Mendel Hechter), dar și mulți alții cu care petrecuse măcar preț de două pahare. — Știe cineva ce s-a întâmplat cu Pribeagu, e bine ? întreba, disperat, Cristi în cercurile literare. Nu e de găsit, nu știm, n-am auzit, i se răspundea sec, fie cu ură, fie cu teamă, chiar dacă unii ar fi bănuit ceva. Astfel că, ani de zile, Cristi nu va ști ce s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce în acel spațiu îngust mizerabil. Întunericul l-a făcut să-și amintească imediat de vagonul fără lumină din marfarul copilăriei, de la Huși la Brăila, când orice se putea întâmpla. Doar mâna obosită a maică-sii, pe care o căuta disperat și o găsea numaidecât, îi mai potolea atunci neliniștea și fricile. Aici însă nicio prezență umană nu îl putea ajuta. A început să dea în pereții groși de cărămidă rece și putredă cu pumnii, în stânga și în dreapta. — E cineva ? Alo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scurt timp nicio altă ofertă, într-un scurt moment de panică și de nebunie al unei nopți ce părea nesfârșită, Cristi se aruncă în Dâmbovița, nemaigăsind niciun folos vieții lui zbuciumate. Neștiind să înoate, înghite repede apă, iar zbaterile lui disperate, din ultimul moment, când trupul său începe să se lupte pentru viață, sunt inutile. Este salvat într-un târziu de câțiva trecători, care l-au văzut înecându-se și au sărit să-l tragă la suprafață. Întins la mal, era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
străzii ; trecă- torii fugeau fără țintă, unde să se ducă ? Făcuți fărâme sub ochii noștri, de explozii ce își accelerau ritmul din minut în minut, zgâlțânau din temelii casa pe care nu ne hotăram să o părăsim, cu toate rugămințile disperate ale personalului nostru devotat, preferând să murim pe terasa noastră, sub cerul liber, decât să ne îngroape de vii dărâmăturile vreunui adăpost nesigur. Zilele, lunile și anii următori, Cristi avea să afle și că cei mai mulți prieteni și cunoscuți nu supraviețuiseră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o mare tulbure și sălbatecă de interese, trădări, denunțuri și false idealuri. Mi-am oferit prietenia celor doi - Gabriel și Andrei - Într-un moment când lor „le mergea foarte rău”, Într-un fel, ca filosofi, situația lor era chiar mai disperată decât a noastră, literați având un nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai mult decât scrierile filosofului, o făcuse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la Versailles al regilor Franței, la 1918 - Cehoslovacia, Iugoslavia și România -, doar noi am rămas cu integralititatea teritorială, cu unitatea națională; celelalte două țări, mîndre - cu siguranță mai „mândre” decât noi În a doua jumătate a secolului trecut, Iugoslavia luptând disperat și eroic până la capăt contra enormei mașini de război naziste, iar Cehoslovacia Îndrăznind, În ’68, să dea o palmă usturătoare lui Brejnev și complicilor săi, generalii sovietici - ei bine, iată-le, vai, dezmembrate (Cehoslovaciaă sau târâte Într-un război civil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și uneori biciuitor ironică. Dar, prin toamna lui ’61, s-a Întâmplat un mic miracol, o „schimbare la față” a prietenului lui Nichita, Cezar și Mircea Ivănescu; smulgându-mi, Nichita, prima variantă neterminată a manuscrisului romanului Francisca, Într-o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul amic că „Breban are, totuși, talent!”, Matei, Într-adevăr, a arătat, spre uimirea mea, o capacitate extraordinară de a-și Înfrânge prejudecățile și reflexele, unele instinctive
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La sfîrșitul acestui poate prea voluminos eseu despre Sensul vieții ce poartă sub-titlul de Memorii, trebuie să fac
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care am fugit la facultate în New Hampshire în loc să stau în LA cu prietena mea și să mă înscriu la University of Southern California, așa cum au făcut majoritatea colegilor de la liceul privat din San Fernando Valley. Ăsta era planul meu disperat. Dar era prea târziu. Tata îmi întunecase percepția despre lume, iar atitudinea lui sarcastică, sfidătoare, față de absolut orice mă contaminase și pe mine. Oricât de mult aș fi vrut să scap de influența lui, n-aveam nici o șansă. Se infiltrase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
insensibilitate“ și „refuzul de a se dezice de comentariile făcute la rolul lui Keanu Reeves“ în acest caz. O sursă anonimă era de părere că „Ineditul unei relații cu un neisprăvit trebuie să fie excitant - probabil că e atât de disperată încât are nevoie de provocarea pe care o presupune o astfel de relație.“ Un „prieten apropiat“ de-al lui Jayne era citat spunând: „Căsătoria cu Bret Easton Ellis constituie una dintre cele mai stupide decizii luate în acest nou secol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]