7,291 matches
-
scoteau întâi toate mațele într-o covată mai mare, pentru spălat. Mama cu Pachița lui Constantin și Ileana Veronei se dădeau deoparte și curățau bine toate mațele (cu multă apă, cu ceapă, tărâțe și făină de păpușoi). Le întorceau pe dos și iar le mai spălau, ca nu cumva să mai persiste mirosul de bălegar. Când credeau că sunt curate, le lăsau într-un lighean și-ntr-o covată cu ceapă măruntă și tărâțe. Rămâneau așa până se foloseau la prepararea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pentru a putea urca până la „Peștera Harakiri”, unde, imitându-l pe Shinya, am săvârșit un ritual specific locului. In incinta peșterii se găsesc mici statuete din ceramică ce-l reprezintă pe Buddha. Fiecare persoană poate să-și scrie dorințele pe dosul unei statuete, pe care, mai apoi, o depune într-un loc special destinat. De la Kamakura, a doua zi, am plecat spre Nikko. Nikko oferă multe atracții: temple, plajă, parc, păduri, renumita cascadă „Kegon”, Altare shinto, lacul „Chuzenji-ko”, mausoleul Shogunului Tokugawa
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
repezit, și eu, și Mariana, către baia unde Alexia făcuse o „descoperire” epocală, toaleta: Uite, mami, aici te poți spăla și pe sâni. Alexia, copil curios, apăsase pe butoanele de pe bara unde erau afișate și... a confundat desenul ce reprezenta „dosul” cu sânii. Am râs în hohote, apoi i-am explicat despre ce este vorba. Toaletele, la japonezi, sunt bijuterii de înaltă ținută tehnologică, ingenios gândite și construite. Dacă apeși pe unul dintre butoanele afișate pe bara atașată la vasul de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
timpului, tăiat rotund de jur Împrejur, cu un breton scurt În față. Putea să aibă vreo treizeci de ani și avea maniere simple, lipsite de aroganță și pline de curtenie. Dar, cu toată naturalețea, pe care n-o ascundea În dosul unei trufii princiare, așa cum obișnuiau membrii caselor ilustre, toată ființa lui respira un aer de măreție care impunea respect. „Nu seamănă prea bine cu ducele Bertold“, gândi Adelheid. Totuși trăsăturile lui mi se par cunoscute. Nu e nici frumos, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Din fala lui nu mai rămăsese nimic. Veșmântul Îi era zdrențuit și o paloare de moarte i se așternuse pe față. — Unde-i ducele, trădătorule, popă viclean și fără Dumnezeu? Unde l-ați dus? Cu mână tremurătoare, Otto arătă spre dosul curții unde se găseau acareturile. Acolo Îl găsiră Într-o șură goală. Pe paie zăcea cadavrul Însângerat al ducelui Bertold, mânjit de mâzga prin care Îl târâseră. Fața lui bărbătească era Încremenită Într-o expresie de uluire. Fusese Într-adevăr
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un neobosit și vajnic misionar. Mama a scos mai întâi cuțitul din sacoșă, apoi pâinea cea mare primită de la nana Floarea crescută și frumoasă, așa cum se obișnuiește să se facă în Banat. A luat pâinea în brațul stâng, apoi pe dosul pâinii a făcut semnul sfintei cruci cu ajutorul cuțitului. În timp ce mama se ocupa de noi, familia Butu se uita cu interes și cu admirație la tot ce făceam. La un moment dat, probabil dintr-un motiv similar cu cel avut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
La un moment dat, Lică s-a apropiat mai mult de sicriu, iar eu i-am spus destul de tare: Nu, dă-te înapoi, că pute! În aceeași secundă, mama, care era în spatele meu, m-a plesnit scurt și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spital, îndeplinea funcția de femeie de serviciu și spălătoreasă. Mătura holurile, saloanele, cabinetele, curăța sala de operație, tot. Apoi spăla cu apă și cu cârpa muiată. Golea scrumierele și scuipătorile. Dumnezeule! Curățarea acestora din urmă echivala cu întoarcerea stomacului pe dos. Sputa, mucozitățile prinse și solidificate pe marginea scuipătorii, flegmele purulente și grețoase oscilând scabros în poziție suspendată la limita exterioară a recipientului amintit îți dădeau senzația de vomă vulcanică, eruptivă, care țâșnea violent prin toate orificiile situate în partea superioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
invidia și ura, în mine și în Constanța, statornicia și devotamentul. Dumnezeu va judeca totul, cu dreapta sa măsură. Pe Monica Lovinescu, de asemenea, aș dori să o mai pot revedea. Să o mai pot asculta, vorbind despre lumea pe dos, lumea în jos, și să o mai putem invita la dialog cu tinerii de azi, cu ce a mai rămas din noi, cei care visam cândva o democrație adevărată pentru România și o evoluție economică prin care poporul român să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aproape exclusiv citadină, m-am îndatorat de asemenea foarte puțin toposului baștinei, fiorului tragic al istoriei moțești sau vieții băieșilor din "Băile" și "Băițele" patrulaterului aurifer Brad, Abrud, Sâcărâmb, Roșia Montană, pe care totuși le știam pe față și pe dos. Ușor masochist cum sunt, mă gândesc dacă nu cumva este acesta semnul cel mai relevant că sunt totuși un scriitor minor. A.B.La ce lucrați astăzi? La ce se nimerește, cu o evidentă aplecare spre retorică: cuvântări, conferințe, lansări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Sunt mulțumit că deocamdată veștile sunt bune. Însămânțarea, scrie ing. D. Ticulescu, decurge În condiții bune. Mazărea a răsărit frumos, dar a trebuit să fie Întoarsă din cauza unei brume târzii care a găsit-o În floare. Caișii din grădina din dosul gării au suferit și ei din cauza brumei. Puffi, cățelușa mea, aleargă În fiecare zi la gară, așteaptă trenul, și se Întoarce Întristată că nu mai vin. Mergem apoi În oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Încet, cu greu. Seara fac cerc, roată, femeile și copiii În jurul focului la mijloc, vitele așijiderea la mijloc, carele unele lângă altele fac centură de apărare, iar bărbații fac cu schimbul de pază. Pornesc din nou la drum. Deodată, din dosul unei stânci apar penele unui indian. La un semn, apare gloata și Începe o luptă Înfricosătoare. Oamenii Își spală rănile, Își Îngroapă morții și pornesc mai departe cu Încredere că vor Învinge. La urmă se aude un cântec. E o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. ̨ n celulă cu el au mai fost torturați Mihai Timaru și Constantin Teja. Tot în camera 99 au fost aduși într-o seară alte câteva zeci de studenți din lotul Pitești (sosiți cu transferul din august), care au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dinților prin lovituri cu pumnul ori piciorul, smulsul părului și al mustăților, arsul feselor cu țigara, linsul closetului, îndesarea capului în hârdăul cu urine și fecale până la sufocare, obligarea victimelor să își mănânce propriile fecale, să sărute și să lingă dosul celorlalți deținuți, să își introducă degetul în anus după care să îl lingă, să urineze unul în gura celuilalt, să se scuipe în gură unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. Prin vara lui 1951, un țăran a fost obligat să își lovească fiul, F.M., care avea în jur de 18-20 de ani, dar a refuzat răspunzându-i lui Țurcanu cu vocea tremurândă și printre lacrimi: ' Cum să-mi pălmuiesc
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
tocmai deciseseră să plece în vacanță să vină pe loc frumos înapoi, că nu ne pot lăsa toată luna august în incertitudine... și să dea în favoarea lui BĂsescu, textul se cheamă „MĂi Dragă Curte Constituțională“ (Iliescu tocmai le spunea pe dos) și, la fel, a făcut instantaneu zece mii de citiri și a întărit punctul de vedere al celor care gândeau așa. Eu fac puține lucruri direct, forța mea e să împachetez argumentul care va fi folosit de cine vrea să facă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
afla țarul, țarina, moștenitorul țarului, principesele Olga, Tatiana, Maria și Anastasia, fiicele țarului, dr. Botkin, medicul țarului, guvernanta Demidova, servitorul Trupp și bucătarul Charitonev. Plutonierii Jurovschi și Nicucin au adus soldați înarmați, au comandat foc, cadavrele au fost transportate în dosul fabricii IFETZKY, unde li se săpase groapa de seara, și au fost îngropați.” Politica socială și justiția stăteau și ele în condeiul ziariștilor de la Dreptatea. De pildă, Dreptatea scria în numărul său 538 din 1924: „În verdictul dat în procesul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
str. Vici nr.7 bis. Numerele erau dedicate lui Tudor Vladimirescu pentru că se împlineau 100 de ani de la mișcările sociale de la 1821. Conținea articole: „Tudor Vladimirescu” de Pamfil Șeicaru, „Biografia lui Tudor Vladimirescu” - redacțional; „Revoluția lui Tudor - 390 însemnări pe dosul apelului lansat pentru sărbătorirea centenarului” de Raul Anastasiu, „Cu prilejul unui centenar”, de Eugen Titeanu, „Tudor Vladimirescu - fragment din lucrarea dramatică cu același nume de N. Iorga, „Dumitru Gârbea - apropiat tovarăș și prieten a lui Tudor” de P Gîrboviceanu, „Tudor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în Portugalia. SW: - apare „Gudinnan An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I (1942). 1943 ME: - apar la București Insula lui Euthanasius, Fundația Regală pentru Literatură și Artă; Comentarii la legenda Meșterului Manole și, la Lisabona, Os Romenos, Latinos dos Oriente. 1944 ME: - consilier cultural atașat la Legația română din Lisabona. SW: - membru al delegației Crucii Roșii suedeze, cu misiune umanitară pe Frontul de Est, în Grecia și Turcia. 1945 ME: - (16 septembrie) începutul exilului parizian (1945-1956); ales membru în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a căror unică și patriotică datorie era să dea aprobator din cap, se simțea în largul său. Punea întrebări, lansa observații malițioase, după care dicta grefierului răspunsurile primite, întorcînd vorbele pe dos, modificîndu-le înțelesul, potrivit cu nevoile justiției populare. Acest împărțitor de dreptate era căpitan și se numea Liviu Prună. Creierul lui funcționa după principiul aparatului digestiv al unei păsări de curte: înghițea boabe și producea găinaț. O asemenea pricepere de a deturna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
toți trăim de fapt, nu în capetele noastre betege, în trecut sau în viitor, ci aici, acum, lumea se schimbă, dom- nișorule Cristian ! Privește afară ! Sunt aparate la care oamenii pot asculta acasă Opera, nu trebuie să-și mai miște dosurile fandosite. Sunt plăci pe care orice copil și le poate lua ca să-și mute Opera în cămară. Se zvonește și despre o gogo- mănie care să-ți facă vocea să se audă mai tare, îți imaginezi ? Și atunci se vor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de el, dar fără niciun folos. Ah, dac-ai ști cât de comod e acest pat de iarbă, prietene, după care Cristi tușește în ultimul hal, scuipându-și plămânii atât de puternic că și mațele i s-au întors pe dos, făcându-l să-și vomite bila, căci altceva nu mai avea. S-a ridicat în fund, cu ultimele forțe, iar fierea și saliva i se scurgeau pe bărbie. Apoi a simțit cum o palmă zdravănă îi întoarce capul. — Revino-ți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eternitate, iar durerile deveneau din ce în ce mai mari, până a început să zbiere la fiecare atingere, spre deliciul polițiștilor, care se amuzau. Iar când nu era lovit, zdruncinăturile mașinii erau atât de puternice, încât simțea că toate organele i se întorc pe dos și e oricând gata să vomite. Apoi duba s-a oprit deodată, au fost deschise imediat ușile și a fost azvârlit afară, căzând în gol și julindu-se de asfalt. Lumina puternică a unui felinar l-a orbit cum a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rar după mutarea în capitală. S-a gândit că această pauză îi va face bine, că nostalgia ce-l va cuprinde aici îl va ajuta să se regăsească și-i va mai vindeca mintea obosită. Dar a fost exact pe dos. Nu a regăsit nimic din ceea ce se aștepta să revadă. Străzile cu chiote întipărite atât de bine în amintiri erau schimbate și pustii, casele la fel, altele, mult mai mari și mai închise, departe de intimitatea și atmosfera pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numai dacă amintești de el, ți-am spus, și poți avea probleme. Ce frumoasă este viața, Când ești prost și chior ca țața Și ajungi din potcovar În guvern, subsecretar ! Ce frumos e când vin rușii Și îți spun din dosul ușii Cum să vorbești cum să taci Și pe apostolul să faci ! (...) Ce frumos e să ai ceafă Și de la soviete leafă Să fii frate cu dușmanu’ Și să-ți zică Sadoveanu ! — Pe Zavaidoc l-au înmormântat la Cernica, era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]