5,716 matches
-
omului se înfăptuiește prin Logos, Cel care le unește pe toate, „Poarta care se deschide spre lumea cunoștinței tuturor acelora care au parcurs calea spre virtute”220. 3. Prima etapă în acest urcuș este curățirea de patimi; urmează cunoașterea logoi-lor dumnezeiești în lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei în contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului, rugăciunea inimii, vederea luminii dumnezeiești și deosebirea dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale. În deplin acord cu Palamas, Stăniloae susține inferioritatea științei profane, inclusiv a filozofiei, față de învățătura Duhului Sfânt. În opinia sa, există, pe de o parte, o știință intelectuală, al cărei motor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
principal este rațiunea omenească, și, pe de altă parte, o știință spirituală, transmisă omului prin har. Prima este naturală, iar a doua supranaturală. știința spirituală se dobândește prin asceză și rugăciunea inimii. Înainte de a discuta teoria lui Palamas despre lumina dumnezeiască pe care călugării pretind că o văd în timpul rugăciunii, Stăniloae se apleacă asupra metodelor isihaste transmise prin câteva texte anterioare: este vorba despre Pseudo-Hrisostom (data acestei mărturii rămâne incertă, putând merge până către secolul al XI-lea), Pseudo-Simeon Noul Teolog
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu și tu, intuiție, așa cum ești.» / Iar Decebal: «Ancestralul guvernează nu noi, / Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al visătorilor, / Și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc, / Gândea Attila“. Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Adevăru-i că nu am încercat... Adevăru-i că nu am încercat un jurnal decât sporadic, nesemnificativ la măduva osului de scriitor. Să mă gândesc acum de ce... Probabil fiindcă scriam ca nebunul, copleșit de lumina și peisajul dumnezeiesc din Dolhasca, da, împușcam scrisori cu duiumul, în lanț de păpădii, odată declanșat mecanismul suav, nemaiputându-se opri nici cu forța, la zeci de oameni, pe unii necunoscându-i nici în ziua de azi... alții devenindu-mi prieteni trainici, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
pământului, ai Paradisului, umblau somnambuli, ținîndu-se de mână, uimiți de idealitatea locului și simțirilor lor, neștiind dacă amețeala lor aiurește în jur 130 131 grădinile, sau, în adevăr, raiul a primit pașii lor de creaturi înamorate. Mirați de sufletele lor dumnezeiești, pe când sufletele lor iui burate își descopereau cu mirare făptura trupească. Jocul transparențelor îi arăta lui Mini ea pe niște proiecții când mai apropiate, când mai șterse. Privind în jur ea gândi ceea ce desigur aceia doi simțeau: că e cea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa fusese și ăla cu ea la început.Da!... Trimitea mesaje, dar de pe un singur profil, cel adevărat... În rest, toate bune și frumoase în Stat... Apropo, doar pentru că veni vorba: Ești însurat? Dacă aș putea întoarce timpul... Ce cântece dumnezeiești îmi mai cânta tata din fluier! Doinite cu jale, ele îmi pătrundeau ca un foc binefăcător și sacru în adâncul sufletului. Dar ne cânta așa de rar! -Pot cânta și eu? -Poți!... Încearcă! Suflu puternic dar sunetele ies betege, scârțâie
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ceva sfânt ce vine din mrejele sufletului fericit, și-ți desface toate viziunile despre cum ar trebui să zbori, pentru a lăsa inima, să bată numai pentru o iubire. Dar, tu, vei ști să alegi semnul iubirii, ca un har dumnezeiesc pentru a fi o lumină în jocul de-a fi tu, ALESUL NOPȚILOR ALBE. Și pentru asta trebuie să fii tare ca piatra munților, ca frigul distanțelor și SECETA UNIVERSULUI, Să fii tu, cel ce oprește clipele în loc și face
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în răsărit de luceafăr. Poate aburul cuvintelor să le încălzească sufletele și să le spele inimile lor de durere, încercând să desfacă brațele aerului pentru a prinde din zbor gustul de sfere. Strigările gândurilor vor fi amestecate cu acea rugăciune dumnezeiască ce din când în când schimbă în trup amărăciunea întinsă pe o viață. Doamne, și cât de îndurător, să poți păși peste uitare alături de visul aproape sfârșit de o secundă îngerească ce stă să mediteze în RESPIRAREA NOPȚILOR. URMA INVIZIBILĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din CERURI Să amintească despre cele nevăzute urmașilor, să nu mai îndrăznească să distrugă O lume ideală născută-n infinite Când demonii răi vor încerca să învingă. II Eu voi veghea peste veacuri de vară Cu vocea mea de împărat dumnezeiesc Și voi reveni “Cu o tabletă de seară” Să vă spun că am rămas ACELAȘI și mai veșnicesc Într-o altă poveste de vis Unde nu se distruge omul pe om, Ci se hrănesc din AERUL STINS Pe pletele albe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
probabil cugetările, o dată cu fumul din pipa sa, spre lumi numai de el știute. Bulibașa Graulea spera ca avocatul Mocanu să onoreze invitația de a participa la această nuntă. Se potrivi ca evenimentul să aibă loc într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi purcei dolofani pe care îi roteau deasupra unei gropi pline cu jar încins, câțiva flăcăiandri, meșteri mari în asemenea meserie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-o mai ușor cu băutura! - Bine. Să ai grijă de tine. - O să am. Și Maica o să aibă. Nea Ovidiu se uită cu duioșie la bătrânică. Ea îi făcuse viața mai ușoară aici. Sticla de Coca Cola fusese mai mult decât dumnezeiască. În fond, de ce să plece? Aici chiar avea tot ce-i trebuie. Și era mai liniște decât afară. Și nevastă-sa nu-l bătea la cap toată ziua. Și se putea spovedi și aghezmui în voie. Oare sacrificiul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
taxă de bară. Șiapoi - fuguța, acasă, cât mai repede, că, noaptea trece mai iute decât ai clipi de două ori dintr-un ochi beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre cerești. De inimă bună Bărbatul din fața mea, cum Îi zic ai săi, Bobu Filipel, se Întrerupe din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
rămas fără grai. Șiau dus palmele În sus, una În alta, până sub bărbie, ca pentru a fi gata de a se Închina, și a-i mulțumi, celui de sus, pentru minune. Cum stăteau, așa, păreau Într-o rarisimă și dumnezeiască frescă, de demult, lăsată omenirii, spre aducere aminte, și spre perpetuă venerare. Singura, care lipsea din acest impresionant decor, era, tocmai gazda! Pe neașteptate, se și explică; nu găsesc și pace bună! Nu găsesc, și, dacă nu găsesc, nu găsesc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci Își arătase pentru prima oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți bisericești au fost arse și rescrise, canoanele slujbelor au fost schimonosite și pervertite și ele la așa numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe starețul Pafnutie fredonând această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gâtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, când se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a ajutorului de Sus le-am învățat și eu de la doamna Florentina Ungureanu, o femeie deosebită, foarte informată și binefăcătoare pentru cei cu care intră în contact. Să vă redau acum exact, cu cuvintele domniei sale, invocarea Luminii și a ajutorului Dumnezeiesc : Sunt Lumină ! Sunt Canal curat ! Primesc Lumină de la Dumnezeu ! Dumnezeu îmi este călăuză. Mă-nconjur cu Lumina Ta, Doamne! Fii asociatul meu, Doamne ! Transformă tot răul în Bine ! Această invocare se face și prin gestica corespunzătoare. Bisericile trebuie să se
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O lină cântare de clopoței ne vestea că harul dumnezeiesc se pogorâse asupra-ne; răscumpărați prin trufie aveam să ne redobândim înaltele locuri. Deasupra stranelor, scutarii nevăzuți coborâseră prapurile înstemate și una câte una se stinseseră cele șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin care Marian Constandache, dincolo de orice contingențe, deci recurgând frontal la teoria eliadescă, Încearcă ruperea timpului profan Întru determinarea duratelor sacre: «te voi cerceta printr-o lungă tăietură de sărbătoare.» Discursul poetic se desfășoară seismic, ca o fractură de tibia dumnezeiască, În largi piruete imagistice menite să stârnească Înalte game de rezonanță afectivă. Iată secvența-pilot: «Așa Începe istoria mea, / așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care / ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul din Lourdes și adevărat leac dumnezeiesc pentru coșuri și negi obraznici. — Bună seara. O caut pe doamna Monfort. — Nurieta? Ați greșit ușa, tinere domn. E aia din față. — Iertați-mă. Am bătut și nu era nimeni. — Nu sînteți vreun creditor, nu-i așa? mă Întrebă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt și exclamă: "E formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile doctorului alunecă peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plutire de pasăre fericită. Nu a văzut în viața ei ceva mai frumos și mai pur. Mâinile Mariei se unduiesc în văzduh lăsând urme prin aerul material, ochii ei scânteiază de o fericire nemărginită, trupul se încovoaie într-un desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de o mie de ori vă zic vouă" strigătul lui Moise în pustie. Patima avea gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]