5,421 matches
-
La fel, În vechea Indie, timpul circular are ca simbol al vârstelor lumii viața omului. Mai mult, și semantica arată solidaritatea Între timp și generație, pentru că yuga semnifică, În același timp, „vârstele lumii”, „ciclu astronomic” și „generație”. În Biblie, expresia ebraică chenot dor vador care semnifică „anii fiecărei generații” este sinonimă cu yemot olam care semnifică „zilele lumii” și desemnează istoria (Manheim, 1928/1990, 41-43). Referindu-se la cele trei dimensiuni simbolice ale generației ce fac parte din imaginarul social - respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unui bărbat sirian 18, care era tot atât de departe de înțelepciunea lumii pe cât era de aproape de știința cea adevărată. Acesta spune că în limba siriană, cuvântul se purta arată mai mult decât cuvântul grec, pentru că limba siriană este înrudită cu limba ebraică și deci mai apropiată de ceea ce Scripturile au vrut să spună. Înțelesul acestui cuvânt ar fi următorul: Cuvântul se purta, spune el, se interpretează prin: încălzea și dădea viață apelor, după chipul găinii, care clocește și dă putere de viață
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ia aminte laolaltă cu mine la înțelegerea de care dau dovadă profeții și la înțelepciunea lor spirituală”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea V, p. 110-111) „... Iisus Hristos ...” „Numele Iisus nu este un nume elinesc, ci ebraic, care tâlcuit în limba greacă înseamnă Sotir, adică Mântuitor; și se numește Mântuitor, pentru că a mântuit pe poporul Său”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, II, în PSB, vol. 23, p. 30) „Numele de Iisus și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de Dumnezeu prin aplecarea spre patimi. Patimile reprezintă uitarea de Dumnezeu, uitarea teoretică și practică a țesăturii raționale a lumii, prin care se străvede Dumnezeu, Rațiunea Supremă. (n. s. 202, p. 160) 119 „... Amin”. „Amin. Cuvântul Amin este un cuvânt ebraic, care înseamnă așa să fie”. (Sf. Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, LXV, în PSB, vol. 2, p. 93-94) Bibliografie ● La selecția tematică a citatelor Părinților și scriitorilor bisericești, s-au folosit următoarele ediții ale colecției Părinți și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lor pînă la capătul și Originea lor, menținerea lor în condiția de vector. De altfel, în orice religie autentică se vorbește, într-un fel sau altul, despre această depășire a formelor instituționale : prin tensiunea dintre sacerdot și profet, în tradiția ebraică ; prin Duhul care suflă unde voiește, în creștinism. Există, în islam, o figură aflată în afara categoriei de mesageri meniți să asigure continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine fulgurant pentru a inspira cunoașterea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
relativism. Unui creștin îi va fi greu să accepte că omul se poate salva și altfel decît prin Isus Christos, cel întrupat în istorie. Teologii musulmani ortodocși văd Unul treimic drept o imagine insuficient monoteistă a lui Dumnezeu, iar tradiția ebraică drept un monoteism depășit. Nu mai vorbim de faptul că teologii dialogului interreligios sînt puțin numeroși, contestați adesea de autoritățile instituționale ale propriilor tradiții și că se recrutează mai ales din creștinism (perceput de celelalte religii ca precursor al modernității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vechi nu ignorau deloc, în materie spirituală, diversitatea, inovația, alternativa. Dar acestea fie rămîneau mai mult sau mai puțin marginale în raport cu tradiția comună, fie erau incluse prin adaptare în ea, fie erupeau într-o nouă tradiție, precum creștinismul față de tradiția ebraică sau budismul față de brahmanism. Relativa omogenitate spirituală de facto corespundea în plan social, orizontal, exterior unui program sau măcar unui ideal interior care orienta particularitățile insului spre un model trans-individual. în Grecia veche, eleutheria pare să aibă, potrivit etimologiei sale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un act al voinței. Ea este cea care, în filozof, se decide cu toate riscurile pentru ordinea integrală a adevărului. Filozoful este un om care își conduce întreaga viață potrivit voinței de adevăr. Așa cum le face să apară, în tradiția ebraică și creștină, episodul inaugural al Facerii, libertatea omului și responsabilitatea lui sînt legate tot de tema alegerii, a liberului arbitru. și, deși în Paradis alegerea e mai curînd de ordinul cunoașterii amăgită de șarpe, Eva judecă greșit , componenta voință nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stării de risipire sau distracție lăuntrică, el face, desigur, o foarte dificilă alegere. Dar ea urmărește să îl elibereze tocmai de pluralitate, să-l facă să devină strîns în sine și în Unitate, să atingă starea de unificat. Grecescul monakhos, ebraicul yahșd și siriacul șhșd‡y‡4, sanscritul kaivalya 5 desemnează ființa care a ales Unitatea, care tinde să asume întregul real și să îl reconducă spre Principiul său. Dacă acceptăm concluziile la care ajunge Peter Brown studiind concepția asupra corpului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
25, 15). în centrul creștinismului stau niște materii care se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
existența universală ca pe o proiectare a intențiilor divine spre un afară lasă, stînjenitor, în urmă aporia denivelării între interiorul atotcuprinzător al transcendenței și imposibilul ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cînd Unul e conceput în retragerea sa, cînd tautologia principială Unul care este Unu se deschide către predicația Unul este, abia atunci apare în chiar interiorul Unului plaja ființei, abia atunci se ivesc categoriile contrare, pluralitatea, posibilitatea ființărilor. în mistica ebraică, o linie care culminează cu doctrina lurianică a contracției (țimțum) susține că spațiul creației se ivește ca efect al concentrării, restrîngerii sau interiorizării lui Dumnezeu, absorbit de Infinitul lui radical. în termenii lui Meister Eckhart, creatura apare în teritoriul făcut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și a suferinței, atît de acută în tradiția iudaică, pune în fața conștiinței credincioase enigmatica retragere a lui Dumnezeu din istoria exterioară, chipul lui slab ori distant în raport cu această istorie. Odată cu dărîmarea celui de-al doilea Templu și cu trecerea comunității ebraice în diaspora, Prezența divină nu mai are un sanctuar în jurul căruia să se organizeze o ordine socială și o putere politică. Această Prezență se retrage în incinta Torei, se sprijină pe practicile unei comunități risipite, dislocate, aflate întrucîtva la marginea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Indicații grafice Pentru pronunțarea termenilor ebraici sau ai altor limbi semitice să se țină cont de următoarele convenții grafice și respectivele transcrieri fonetice (aproximative): ’ este închiderea consoanei glotale, prin care se obține o pauză; ‘ este o faringală sonoră, fără corespondent în limbile europene; g se pronunță
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ordine strict cronologică. Vom prefera, prin urmare, o sinteză dispusă tematic, așa cum au procedat deja alți autori (Zevit, 2001; Miller, 2000; del Olmo Lette, 2008). Capitolul 2 Orizontul istoric Pretinsul yahwism originar pre-statal Conform povestirilor din Geneză și Exod, religia ebraică ar proveni dintr-o formă deja aproape monoteistă de religiozitate familială practicată de patriarhii Abraham, Isaac, Iacob și Iosif. Religia profesată de patriarhi ar fi astfel anticiparea cvasi realizată a acelei religii monoteiste care a obținut apoi deplina revelare prin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
începând cu epoca elenistă, el nu a mai fost pronunțat de evrei. Vocalizarea uzuală, Yahweh, este reconstruirea făcută de filologii moderni pe baza argumentelor gramaticale, a mărturiei numelor de persoană care conțin numele divin (de exemplu, Ezechia e vocalizat în ebraică ḥizqiyăhû și în izvoarele asiriene ḫa-za-qi-ia-ú) și, în fine, a transcrierilor în limba greacă transmise de unii autori târzii antici precum Diodorus Siculus, Teodoret din Cir și Clement Alexandrinul (Iaoue sau Iaouai; Iabe sau Iabai). În schimb, întreaga tradiție manuscrisă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
antici precum Diodorus Siculus, Teodoret din Cir și Clement Alexandrinul (Iaoue sau Iaouai; Iabe sau Iabai). În schimb, întreaga tradiție manuscrisă biblică cunoscută până astăzi nu atestă pronunția originară a celor patru consoane (Yhwh) care compun numele divin, deoarece limba ebraică veche, ca și multe alte limbi semitice, precum aramaica, scriau doar semnele consonantice, fără vocalizare. Abia ulterior, în Evul Mediu Timpuriu, tradiția ebraică a „vocalizat” textele consonantice biblice, dar ea - din venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
până astăzi nu atestă pronunția originară a celor patru consoane (Yhwh) care compun numele divin, deoarece limba ebraică veche, ca și multe alte limbi semitice, precum aramaica, scriau doar semnele consonantice, fără vocalizare. Abia ulterior, în Evul Mediu Timpuriu, tradiția ebraică a „vocalizat” textele consonantice biblice, dar ea - din venerație sacră - se abține să noteze pronunțarea numelui divin Yhwh, astfel că au așezat pe cele patru consoane (Yhwh) vocalele pronunțate în citirea liturgică sau în rugăciune, adică expresia ’Adōnăy (litt. „Domnul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
practicii scribale masoretice a celor care o adoptă. Etimologia numelui Yhwh a fost dintotdeauna discutabilă și nu s-a ajuns la un consens în mediul științific. Explicația cea mai simplă justifică originea printr-o formă verbală (un imperfect) a rădăcinii ebraice hwy „a fi”, în forma simplă („el este” sau „el există”) sau faptică („el face să fie/existe”). Recent s-a avansat și soluția că rădăcina hwy ar putea însemna „a sufla”, întrevăzând astfel în numele Yhwh o referință la vânt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
divinității și prezența sa în templu era garanția stabilității, a protecției și a favorului întregului popor. Sprijinul și protecția divină a credincioșilor săi se manifesta și în religiozitatea privată prin frecventele formule de binecuvântare adresate lui Yhwh. Zeița Așera Termenul ebraic ’ăšêrâ apare în Biblie de patruzeci de ori. El poate indica numele propriu al zeiței Așera sau, în același timp, un obiect din lemn, un stâlp, considerat probabil sacru, uneori în formă de pom șlefuit cu decorații care simboliza această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de binecuvântare a zeului Yhwh. Succesiv acestei perioade, deja în epoca postexilică, evoluția yahwismului nu va admite o altă divinitate alături de Yhwh, astfel că și zeița Așera va fi percepută ca o prezență idolatrică condamnabilă. Zeul Baal Numele Baal (în ebraică ba‘al) înseamnă „domn”, „stăpân” și, la origine, era un apelativ al zeului furtunii care, cu trecerea timpului, a devenit un nume propriu autonom. Acest zeu uranian, atestat în multe culturi semitice din Orientul Apropiat antic de la sfârșitul mileniului al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
culturile siro-palestiniene în epoca Bronzului Târziu (secolele al XVI-lea - al XII-lea î.C.) și în timpul mileniului I î.C. În timpul regatelor lui Israel și Iuda, cultul lui Baal a fost deosebit de înfloritor în unele cetăți-stat feniciene. În Biblia ebraică acest nume divin este prezent ca element teoforic în unele toponime, precum Baal-Gad (Ios 11,17) sau Baal-Perazim (2Sam 5,20) și în diferite nume de persoane, ca de exemplu, Iș-Baal (1Sam 14,49) sau Merib-Baal (2Sam 9,6). Prezența
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din 2Rg 1 unde se povestește că profetul Ilie îl învinovățește pe regele lui Israel, Ahazia (852-851 î.C.), că a trimis mesageri pentru a-l consulta pe zeul „Baal-zebub” din Ecron ca să obțină un oracol cu privire la boala sa. Termenul ebraic Ba‘al-zebûb înseamnă literal „Baal al muștelor”; el este o modificare defăimătoare a unui vechi epitet al zeului Baal cunoscut din secolul al XIII-lea î.C. în textele de la Ugarit: zabulu Ba‘al, adică „principele Baal”. În orice caz
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o influență a religiei asiriene în Israel și Iuda în timpul cât au fost supuse asirienilor. În Regatul lui Iuda, cultul solar, ca și cel al divinităților astrale, a fost confirmat ulterior de două sigilii, ambele având inscripții fragmentare în limba ebraică, dificil de datat (secolele al VIII-lea - al VII-lea î.C.), care reprezintă o reelaborare locală a unei zeițe înaripate, imagine ce arată influența asiriană (cf. Fig. 6; HAE, vol. II/2, n.3.1; Keel, Uehlinger, 1992, pp.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care desemnează cultul unei singure divinități, fără a exista o negație teoretică a celorlalte divinități. Toți acești termeni au fost subiectul unor explicații ulterioare, dar, datorită limitelor acestei cărți, mă voi mărgini la această listă concisă. Studiile despre geneza monoteismului ebraic au fost foarte populare în secolul al XIX-lea, drept consecință a dezvoltării teoriilor evoluționiste și a afirmării tezelor criticii literare aplicate Pentateuhului și Bibliei în general. Reluând pe scurt istoria studiilor cu privire la acest fenomen (cf. Gnuse, 1997, pp. 62-128
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]