12,690 matches
-
decât într-un grup minoritar, se întâmplă adesea ca mediile populare să prefere un tip de lectură non-motivată („lectură nonșalantă”). În acest caz, lectorul încetează să mai interogheze textul. Adesea, lectura se practică pe diagonală. Pare mai puțin important că editorii exploatează reacțiile stereotipe ale lecturii nonșalante -, încurajând astfel, nonliteratura. Esențial e altceva: jurnalistul caută să capteze atenția cititorului, cu riscul de a crește lectura non-motivată. Presa încurajează această tendință, mizând pe elemente spectaculoase de titrare, pe diverse tipuri de acroș
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de o cauză mai nobilă. Nu ne ascundem iritarea față de proliferarea acestui gen în mass-media românească, dar nici nu-i putem refuza existența. Multe confuzii creează faptul divers. Specifică presei populare, ea își justifică prezența prin pretenția parțial corectă a editorilor: „Așa cere cititorul”. Care cititor și ce anume cere el nimeni nu ne spune. Mai mult chiar -, televiziunile noastre private se întrec în a înlocui știrea adevărată cu faptul divers. Orice reproș pare neavenit. În definitiv, faptul divers nu este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mână. Pentru a fi corespondent special, ai nevoie de câteva calități indispensabile: experiență jurnalistică și abilități multiple în redactarea de știre, de reportaj și de anchetă; spirit de aventură, curiozitate, bun comunicator în relațiile cu oamenii; decizie și pregătire de editor. Prins în vălmășagul evenimentelor, trebuie să simți subiectele și să te adaptezi pe loc, fără a mai cere consimțământul de la centru. Cum evenimentul de război este de multe ori complex, confuz și fără surse certe de informare, corespondentul poate folosi
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ale exercițiilor Interes Ușurință de abordare Consemn clar În cele ce urmează, este etalată o grilă de analiză contextualizată mai puternic și vizează suporturi curriculare digitale specifice învățării unei limbi (vezi Lopez, 2001). 1. Fișa de identificare Titlu Autor(i) Editor Data apariției 2. Descrierea materialului didactic tipul de material: compact sau lejer (de exemplu, fascicole cu o structură suplă, care permit o exploatare neliniară); conținut iconografic (imagini, fotografii, documente autentice). Pentru profesor Pentru educat Material colectiv Niveluri 3. Publicul vizat
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
interes tema abordată și m-au încurajat să continui cercetarea și promovarea acestei abordări noi. Evenimentul 2. Un an mai târziu, mi-am propus să public un articol legat de temele cross-curriculare într-o revistă de profil din țara noastră. Editorul m-a contactat și mi-a spus că nu este de acord să publice materialul cu sintagma teme cross-curriculare. Mi-a dat și o „soluție”: „teme trans-curriculare”. Argumentul era că este un împrumut nepotrivit din engleză și că profesorii noștri
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
o pregătire specială, din rațiuni eminamente comerciale. Acum câteva luni Îi scriam directorului unei edituri bucureștene că traducerea sistematică a textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, Îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința Împăcată.” Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința Împăcată.” Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase, creând o „piață neagră” pseudoculturală. Mulți editori români nu au cea mai elementară noțiune de garanție culturală. A citi, a comenta „științific” un text grecesc după o traducere engleză e de neconceput În Occident; dar este regulă În România. Chiar și În spațiul universitar ortodox din România
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
părintele Arsenie Boca și de părintele Serafim Popescu, personaje cunoscute În mediile ascetice românești, care și-au putut procura, cu ocazia unui pelerinaj la Muntele Athos, prin 1940, un exemplar din cea de-a doua ediție a Filocaliei grecești. Noul editor, Panaghiotis A. Tzelatis, adăugase la cuprinsul primei ediții câteva capitole ale Patriarhului Kallistos. În rest, nu schimbase nimic. Stăniloae a fost entuziasmat de această descoperire și s-a apucat de treabă. Primul volum a apărut În 1946, la Sibiu, Într-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Biserică-lume se vede Înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica În lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie 1942. „Mă bucur enorm pentru apariția primului volum din «Sources chrétiennes» și sunt nerăbdădor să-l văd”, Îi scrie Jean Daniélou editorului său. Întemeierea, la Lyon, În timpul ocupației germane, a acestei colecții de scrieri din Sfinții Părinți marchează o dată În istoria teologiei catolice a secolului XX. Coordonatorii sunt doi iezuiți, Henri de Lubac și Jean Daniélou, iar colaboratorii se recrutează În toate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sumă a tuturor etichetărilor și tezelor „realismului socialist”. În acest spirit sunt „reconsiderați”, în antologii și prefețe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte a activității de editor este Costache Negri. Ediția Scrieri (I-II, 1966) cuprinde, pe lângă beletristică, bogata și însemnata corespondență particulară a unionistului cu Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu și alții. Remarcabilă este și ediția corespondenței dintre Costache Negri și Al. I. Cuza, ca
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
tentă autobiografică, dar și pagini, subtil defetiste, din jurnalul unui „complotaș mobilizat” în oastea împăratului. În celălalt periodic editat de B., „Lumea și țara”, apărut la Cluj (1923-1940) și București (1940-1944), literatura ocupă un loc mai puțin însemnat. Munca de editor o începuse tot la Orăștie, unde, sprijinit de preotul Ion Moța și de băncile românești, înființează, în 1910, Librăria Națională „S. Bornemisa”, devenită ulterior și editură. Sub auspiciile Astrei, lansează colecția „Biblioteca scriitorilor de la noi”, între cărțile de început figurând
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
și realitatea istoircă (pe baza folclorului haiducesc) (1966). A fost distins cu titlul onorific „Om emerit” (1990) și cu Premiul „Dacia”, iar în 1995, cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. B. a desfășurat o amplă activitate de culegător, traducător, editor și cercetător al folclorului literar. A înregistrat texte folclorice în satele din Republica Moldova, în localitățile românești din regiunile Odesa, Cernăuți, Nikolaev, Kirovograd, Caucazul de Nord ș.a. S-a consacrat culegerii textelor de proză populară. Editează prima colecție de folclor, Povești
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
BOTEZ, Ioan (Iancu) (20.IV.1871, Măcărești, j. Iași - 14.IV.1947, București), anglist și eseist. Înrudit, prin mamă, cu episcopul Melchisedec și cu istoricul V. A. Urechia, B., frate al lui Constantin Botez (editor al lui M. Eminescu), a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. A activat, alături de G. Ibrăileanu, în cercul socialist. În 1899, a trecut în rândurile liberalilor, ajungând mai târziu deputat și senator. A fost primul profesor care a
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
rezumare a legendelor cosmogonice nordice. Bun cunoscător al mai multor limbi, orientat în cultura universală, a transpus în românește câteva opere ale unor scriitori de primă mărime - Goethe, Gérard de Nerval, Tolstoi, Maupassant, O. Wilde - acțiune datorată și colaborării cu editorul G. Filip, ca redactor al colecției „Nuvela”, în cadrul căreia a mai semnat și cu pseudonime (Baldovin, Tugomir, Vana Umbră). Piesa Alt Heidelberg de W. Meyer-Förster, în traducerea lui, a fost jucată la Teatrul Național din Iași. SCRIERI: Povestiri din copilărie
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
BRAGA, Mircea (27.III.1938, Sibiu), critic și istoric literar, editor. Este fiul Mariei (n. Schneider) și al lui George Braga, mecanic auto. B. a urmat Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu (1952- 1955) și a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1956-1960), după care a funcționat ca profesor
BRAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
BOTEZ-RAREȘ, George Emil (20.IV.1877, Roman - 16.IX.1935, București), traducător și publicist. Este, probabil, fiul natural al Anei Botez. Pentru a-și întreține familia, se apucă de traduceri, lucrate la repezeală, lăsându-se pe mâna unor editori avizi de câștig. A semnat mai ales George B. Rareș, dar în periodice, când nu a uzat de numele real în diverse variante (George Emil Botez, Gh. Em. Botez, Gh. Em. Botez-Galați, G.E.B., G. Em. B., G.e.b., Geb
BOTEZ-RARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
BUCIUMUL ROMÂN, revistă de literatură și istorie apărută la Iași, lunar, între 1 martie 1875 și martie 1881. Editor a fost Teodor Codrescu, iar redactor Iancu M. Codrescu. Se tipăresc versuri inedite de Al. Beldiman și I. Prale, precum și studii privitoare la activitatea acestora (O neoformă de scriere și citire, despre I. Prale, și Tragedia Moldovei de vornicul Alecsandru
BUCIUMUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285889_a_287218]
-
redactor-șef, apoi șeful secției de limba română. În 1990 și 1991, predă ca lector asociat cursuri de literatură comparată la Catholic University of America (Washington). Este unul dintre autorii volumului Romania. A Case in Dynastic Communism (New York, 1989), precum și editor al lucrării Historical Dictionary of the Republic of Moldova (Lanham-Londra, 2000). Debutează în 1967, în „Tribuna”, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete de Jonathan
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
seamă un om plin de energie, ingeniozitate și talent, un ferment într-o utilă acțiune de luminare și culturalizare. În perioada budapestană, sprijinit de alți studenți români, membri ai Societății „Petru Maior”, ia inițiativa întemeierii și finanțării revistei „Luceafărul”, fiind editor și redactor responsabil până la sfârșitul anului 1902, apoi doar editor, până în aprilie 1903, când trece gazeta în mâinile lui Oct. Tăslăoanu și ale lui O. Goga. Chiar în primele numere, tipărește un grupaj de scrisori primite de Paul Bănuțiu de la
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
ferment într-o utilă acțiune de luminare și culturalizare. În perioada budapestană, sprijinit de alți studenți români, membri ai Societății „Petru Maior”, ia inițiativa întemeierii și finanțării revistei „Luceafărul”, fiind editor și redactor responsabil până la sfârșitul anului 1902, apoi doar editor, până în aprilie 1903, când trece gazeta în mâinile lui Oct. Tăslăoanu și ale lui O. Goga. Chiar în primele numere, tipărește un grupaj de scrisori primite de Paul Bănuțiu de la Aron Pumnul, cât și întâiele sale foiletoane umoristice, semnate Zeno
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
Ieronim Tătaru, redactor-șef adjunct: Stelian Stan, redactor coordonator: Miron Oprea, secretar de redacție: Bogdan Costin Georgescu -, completată de la numărul 2/2002 cu un grup de redactori (Gabriela Vasilescu, Beatrice Ruscu, Vasile Moga, Marian Chirulescu, Constantin Dobrescu). După reorganizări succesive, editorul fixează (10/2001) un colegiu redacțional format din cadre didactice universitare (Ion Bălu, Mihai Brescan, Sanda Hârlav Maistorovici, Miron Oprea, Ion Simaciu, Constantin Trandafir, Gabriela Vasilescu) și îi indică drept redactori pe Ina Bercea, Marian Chirulescu, Christian Crăciun, Gabriel Memelis
AXIOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285511_a_286840]
-
AVRAMESCU, Tiberiu (16.III.1933, Timișoara), istoric literar și editor. Familia sa, originară din Basarabia (Miclăușeni-Lăpușna), a cunoscut vitregia vremurilor, după o perioadă petrecută la Chișinău fiind nevoită, în 1940, să se refugieze în țară și să se stabilească în București. Aici, A. a urmat Liceul „Cantemir Vodă” (1944-1951) și
AVRAMESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
și adăugări de pasaje. Se pare că mai târziu, în jurul anului 1730, va conlucra cu un copist muntean la o mare compilație de cronici muntene și moldovene, cunoscută sub numele Cronica paralelă a Țării Românești și a Moldovei. Gabriel Ștrempel, editorul cronicii, sprijină cu argumente demne de luat în seamă această atribuire (cu toate că nu este nici el ocolit de unele îndoieli). Important este că un autor, în veacul al XVIII-lea, a avut ideea alcătuirii acestui „corpus ciudat” și unic, ca
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
în Dietă, a militat pentru autonomia Transilvaniei, a participat decisiv la realizarea separării bisericii românești de cea sârbească și la înființarea Mitropoliei Ortodoxe din Sibiu (1864). În ziarul „Albina” (1866-1876), pe care l-a condus de la apariție (figurează însă ca editor și redactor doar din 1869, iar ca redactor responsabil, din 1870), a scris numeroase articole politice. Membru în Dietă din 1860 până în 1890, președinte al Partidului Național al Românilor, din 1881 până în 1891, a fost unul dintre protagoniștii vieții politice
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
, George (1.IV.1900, Rubla, j. Buzău - 6.IX.1972, București), istoric literar, bibliograf și editor. Este fiul Mariei și al lui Pavel Băiculescu, învățător. B. a urmat școala primară în cătunul natal și apoi la Râmnicu Sărat, unde a făcut și liceul, absolvit în 1921. În ultima clasă, răspundea de revista elevilor, „Zori de zi
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]