5,606 matches
-
consecință, foarte puțin, așezările fiind dispuse mai cu seamă pe culmile însorite și domoale, sub forma unor cătune adunate, cum este cazul localităților Vadu Dobrii, Ghelari, Lunca Cernii, Poiana Răchițelii etc. Din punct de vedere geomorfologic se constată efecte de eroziune și forme de relief determinate de acestea. Zona dolomitelor - folosite și la construcția Castelului Corvineștilor - este străbătuta de vai cu pereți abrupți. Climă acestei zone poate fi încadrată într-un climat continental temperat ,putându-se afirmă că există un microclimat
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
pentru sisteme de irigații sau de alimentări cu apă. De asemenea pot fi asociații de gospodărire a bazinelor versante care se preocupă de modalitățile de utilizare a suprafeței bazinului versant pentru a obține efecte ca reducererea undelor de viitură, reducerea eroziunilor de sol, a antrenării aluviunilor și a colmatării albiilor etc. Asemenea acțiuni impun un amplu program de orientare a populației astfel încât să înțeleagă importanța problemelor și să se implice direct în rezolvarea lor. În concepția lui Andrei Filotti, asemenea acțiuni
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
XX-lea vaporizația s-a redus ca urmare a întunecării globale, în perioada actuală vaporizația crește datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se realiza echilibrul circuitului apei în natură trebuie să crească și nivelul precipitațiilor. Creșterea precipitațiilor poate duce la intensificarea eroziunii în unele zone, de exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la deșertificare, sau la favorizarea creșterii vegetației în zonele aride. Unii oameni de știință consideră că vaporizația crescută va genera furtuni. În general uraganele apăreau doar în Atlanticul
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 8 iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de incendii, devastând 241 600 ha. În afară de perturbarea ciclului carbonului, incendiile pot duce la eroziunea solului, analog cu efectele despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși, prin încălzire regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pădurilor, astfel că efectul incendiilor de pădure asupra fenomenului de încălzire globală este incert. Un efect cert
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt mărginiți de o bordură deluroasă formată din strate sedimentare friabile (depuneri submarine și litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale și acumulări de pietrișuri și nisipuri
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
folosind coeficienții de corecție, care, în principiu, reflectă gradul de degradare a solului, micșorând nota lui inițială de bonitate. Bonitatea terenurilor arabile este de 87, grad/ha, bonitatea pășunilor nu depășește 57 grad/ha, deoarece sunt amplasate pe pante supuse eroziunii. După modul de gospodărire majoritatea terenurilor agricole sunt proprietate privată în proporție de 93,9% ca rezultat al procesului de privatizare. În proprietate publică se află 96,24 ha de pășuni ce constitie 6,1% din totalul de terenuri agricole
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
este delimitată de culmea cristalină Măgura Dosului (948 m), iar la nord și nord-vest de către masivele calcaroase Glimeia Mică, Glimeia Mare, Glimeuțul și Oașul. se prezintă ca o cuvetă foarte largă, deschisă spre est și vest prin intermediul unor șei de eroziune. Înălțimea medie este de 700 m. Din punct de vedere hidrografic, Depresiunea Damiș este localizată în bazinul superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
Toaia și Izbucul Dămișenilor, în jurul ponorului de la Toaia s-au instalat procesele de excavare a viitorului cadru depresionar. Ca urmare, în timp ce suprafețele carstificabile erau supuse unui intens proces de coroziune, albiile pâraielor, ce evoluau pe cristalin, se adânceau progresiv prin eroziune, determinând formarea unei cuvete largi și adânci" (Rusu T., Carstul din Munții Pădurea Craiului). Principalele culturi care se practică în arealul Depresiunii Damiș sunt cele ale cartofului, secarei, grâului, ovăzului și orzului. Pentru consumul propriu se cultivă și o serie
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a început să se topească masiv, iar râurile aveau debite deosebit de mari, cu mare putere de eroziune și transport de aluviuni. Pietrișul de prund, se află și sub satul Vlăduleni și are grosimi de circa 20 m. Albia Oltului era lată din Vlăduleni și până în malul de la Ipotești. În urmă cu circa 300 de milioane de ani
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
înconjura. Forajele care se fac pentru descoperirea de petrol și gaze naturale la adâncimi de 1.500-2.000 m, dau de vârfurile foștilor munți. În picioare au mai rămas Munții Dobrogei și Masivul Central Francez, care au fost tociți de eroziune, semănând azi cu niște podișuri. După ce s-au ridicat Carpații din ocean în urmă cu circa 200 milioane de ani, apele curgătoare și torențiale au cărat aluviuni și au umplut treptat marea ce se găsea aici, și încet, încet, relieful
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
în timpul perioadei Acheuleană medie. Descoperită în Maroc, este lungă de aproximativ 6 centimetri. Evidențele găsite sugerează că această piesă de artă străveche a fost adusă la o formă foarte asemănătoare cu cea finală de către procese naturale geologice, inclusiv procese de eroziune, necesitând intervenții minime ale uneltelor umane. De asemenea, piesa prezintă indicii ce arată clar folosirea unei tehnici de vopsit, dovedită de existența urmelor unei substanțe uleioase ce conține, în special, fier și mangan. Faptul că piesa a fost decorată prin
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]
-
de coloane înalte și relativ subțiri de stâncă situate într-o regiune aridă de deșert. Aspectul și coloritul acestor coloane depinde de structura mineralogică a rocilor, care sunt în general roci sedimentare și apar sub o formă stratificată, acțiunea de eroziune fiind mai intensă în partea superioară a coloanelor.
Hoodoo () [Corola-website/Science/313128_a_314457]
-
gresii și calcare. Ulterior prin mișcările tectonice regiunea se ridică, depresiunea devenind un platou cu înălțimea de 300 de m. In ultimii 50 de milioane de ani rocile sedimentare cu o structură și o duritate diferită, sunt supuse acțiunii de eroziune ce a dus la formațiunile stâncoase bizare din vale. Culoarea roșiatică a stâncilor se datorește conținutului rocilor în oxizi de fier.
Monument Valley () [Corola-website/Science/314539_a_315868]
-
evidenta lângă munte, continuându-se apoi spre sud cu cea cutată. Având în general o structură monoclinală dealurile sunt alcătuite din gresii, marne, argile de vârstă neozoică (Măgura 871 m, Pleșu 766 m, Dealul Măgurii 807 m). În formarea reliefului eroziunea a avut un rol însemnat fiind activată de nivelul local coborât al Oltului. Din cauza coborârii nivelului de bază local întreaga morfologie a sectorului dintre Topolog și Bistrița a suferit modificări însemnate, sistemul de cueste și depresiuni subsecvente cu direcție longitudinală
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
care se recurbează dendritic spre valea principală, creând culmi orientate pieziș spre Râmnicu Vâlcea. În partea de nord, la est de Olt și contactul cu Masivul Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
Cozia - alcătuit din gnais ocular, rocă foarte rezistentă, dar cu anumite însușiri specifice la eroziune, prezintă povârnișuri abrubte cu microrelief extrem de variat asemănător celui carstic - se întâlnește cea mai mare depresiune, Jiblea, fiind o depresiune de contact rezultată de pe urma unei eroziuni diferențiale, iar la vest de Olt, succesiunea benzilor de relief se repetă într-o formă mai complicată. La marginea munților înalți, ai cristalinului și sedimentarului mezozoic se întind muncei alcătuiți din roci senoniene, eocene și oligocene cu predominarea conglomeratelor eocene
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
de relief, clima și activitatea biologică), solurile existente sunt variate. Se constată prezența predominantă a solurilor brune de pădure (cambisoluri), aflate în diferite grade de podzolire. Acestea au textură uniformă pe întregul profil, fapt ce determină o rezistență uniformă la eroziune. În dealurile mai înalte, de la contactul cu muntele, apar spodosoluri cu textură grosieră pe întregul profil și conținut ridicat de schelet, care îi conferă o rezistență redusă la eroziune. Apar și argiluvisoluri în părțile mai joase și pe terase, cu
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
uniformă pe întregul profil, fapt ce determină o rezistență uniformă la eroziune. În dealurile mai înalte, de la contactul cu muntele, apar spodosoluri cu textură grosieră pe întregul profil și conținut ridicat de schelet, care îi conferă o rezistență redusă la eroziune. Apar și argiluvisoluri în părțile mai joase și pe terase, cu rezistență neuniformă la eroziune, slab structurate și conținut scăzut de humus. Pe porțiuni reduse se întâlnesc și soluri nisipoase, mai ales în partea sudică a regiunii. În lunci sunt
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
înalte, de la contactul cu muntele, apar spodosoluri cu textură grosieră pe întregul profil și conținut ridicat de schelet, care îi conferă o rezistență redusă la eroziune. Apar și argiluvisoluri în părțile mai joase și pe terase, cu rezistență neuniformă la eroziune, slab structurate și conținut scăzut de humus. Pe porțiuni reduse se întâlnesc și soluri nisipoase, mai ales în partea sudică a regiunii. În lunci sunt soluri aluvionare slab evoluate, cu textură nisipoasă care permite infiltrarea apelor de suprafață. In Subcarpatii
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
care țin cuvetele de Drajna și Slănic. Comuna Vărbilău se înscrie, prin așezare și prin caracteristicile morfografice și morfometrice, în tipul specific de relief al Subcarpaților Curburii, dominați de alternanța dealurilor și depresiunilor, a culoarelor de vale, a martorilor de eroziune, precum și larga dezvoltare spațială a proceselor actuale. Urmărită în dezvoltarea ei, morfologia regiunii subcarpatice din cadrul comunei Vărbilău, poartă amprenta îndeosebi a agentului fluviatil a cărei forme rezultate au servit drept câmp de desfășurare a altor procese. Dezvoltarea ritmică a reliefului
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
regiunii subcarpatice din cadrul comunei Vărbilău, poartă amprenta îndeosebi a agentului fluviatil a cărei forme rezultate au servit drept câmp de desfășurare a altor procese. Dezvoltarea ritmică a reliefului a avut drept consecință apariția a trei trepte morfologice principale: suprafețe de eroziune, terasele și luncile actuale. La acestea se adaugă morfologia minoră rezultată din acțiunea proceselor de pantă care în anumite condiții fizico-geografice se desfășoară cu o intesitate deosebită, ajungând în unele sectoare să fie procesul predominant. Din punct de vedere morfografic
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
cu o intesitate deosebită, ajungând în unele sectoare să fie procesul predominant. Din punct de vedere morfografic, pe cea mai mare lungime, interfluviile sunt rotunjite (431,12 km). Pe interfluviile din cadrul comunei se observă un număr mare de martori de eroziune, amplasați cu precădere în zona sud-vestică, dar mai ales în nord și nord-est. Din punct de vedere hipsometric, comuna Vărbilău are o altitudune medie de 457 m, minima fiind de 260 m la ieșirea Vărbilăului din Coțofenești, iar maxima înregistrându
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
rețeaua hidrografică intermitentă realizând o săpare a malurilor mai puțin accentuată. Ea descrește odată cu altitudinea, în perimetrul vetrelor localităților fiind în medie sub 100 - 150 m. Adâncimea fragmentării reliefului impune nivelul de bază al văilor temporare, determinănd gradul lor de eroziune al versanților. Valori sub 50 m/km² sunt puține (7,5%) și le întâlnim în lunca râului, în perimetrul vetrei satelor Vărbilău și Coțofenești (aici avem și valoarea minimă de 41 m/km²). Intervalul următor, cu valori cuprinse între 51
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
au fost abandonate în 1870. Ca un important loc istoric în vestul african al comerțului cu sclavi, se vrea acum ca Unesco World Heritage Site, împreună cu locurile care fac legătură incluzând Albreda, Jufferh și fortăreața Bullen. insula james suferă de eroziuni grele, și este acum o șesime din mărimea ei din timpul fortăreței. Au rămas unor clădiri britanice administrative (incluzând o singură celulă, aparent folosită pentru a adăposti cei mai problematici dintre captivi) și un număr de schelete de copaci rămase
Insula James () [Corola-website/Science/314627_a_315956]
-
este situat în grupa Bucegi a Carpaților Meridionali, el separând Masivele Bucegi și Leaota de Munții Piatra Craiului și Munții Iezer-Păpușa. La origine este un culoar tectonic în care eroziunea diferențială s-a grefat puternic scoțând la iveală multe particularități morfologice. Culoarul este împărțit în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]