32,222 matches
-
fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu-i decât mizerabilă. E cel mai urât lucru din lume. În esență, e mai curat să fii bogat și corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși o scenă a cărei semnificație Îl impresionase cândva: un tânăr bine Îmbrăcat, privind afară de la fereastra unui club de pe Fifth Avenue și spunându-i ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În vârstă decât el. Acum Amory era singur - evadase dintr-un țarc mic Într-un gigantic labirint. Se afla acolo unde fusese Goethe când Începuse Faust; acolo unde fusese Conrad când scrisese Trăsnaia lui Almayer. Amory Își spunea că, În esență, există două categorii de oameni care, din cauza deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează din țarc și caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unul dintre lucrurile acelea surprinzătoare și uimitoare pe care le realizează cam o dată la o sută de ani. S-a grupat În jurul unei idei. - Care idee? - Că, oricât de diferite ar fi creierele și capacitățile indivizilor, stomacurile lor sunt În esență aceleași. PIRPIRIUL O ÎNCASEAZĂ - Dacă ai lua toți banii din lume, a zis pirpiriul, cu o voce foarte profundă, și i-ai Împărți În mod egal... - O, ține-ți gura! a strigat Amory tăios și, neținând seama de privirea furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și îi spune că o iubește, ea pleacă acum cu el. Dacă Mișu se întoarce... Mișu se întoarse. Mariana alergă spre el. Mișu o aștepta zâmbind. Mariana se înălță pe vârfuri. Mișu se aplecă spre urechea ei: - Apă de gură, esență de trandafiri, alcool dublu rafinat. Le amesteci bine și pui puțin piper. Sticlele de whisky sunt pe bar. Dacă vine Sanepidul, ți-am lăsat o sticlă originală plină. O să-ți mai trimit de acolo. Pa. Din avion, Bucureștiul părea mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că Mișu nu o mai iubește. De fapt știa cu certitudine că Mișu nu o mai iubește, plecase fără ea, ultimele lui cuvinte fuseseră... Mariana nu le respecta, strecura din când în când în whisky, alături de apa de gură și esența de trandafiri, trei lacrimi sărate și puțin rimel. Poate că de asta nu se mai gândea la sinucidere. Poate că printr-o stranie excepție, tristă și fericită în același timp, privarea de iubire îi adusese Marianei privarea de tragedie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oare banii, ptiu drace! Capul omului nu depinde de grija pentru hrana zilnică. De exemplu, claselor conducătoare le lipsește adesea spiritul necesar, pe când oamenii mărunți pot fi uneori foarte inteligenți. Sunt două lucruri distincte. Hans e de părere că numai esența omului contează. Trebuie să‑ți cizelezi caracterul. Hans ar vrea s‑o ia și mai pe departe și să dea explicații, deoarece e un lucru care‑i creează probleme interioare. Dar, din păcate, Sophie îl trimite chiar acum să repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce Însemnam eu ca persoană. Nu aveam Însă senzația că experimentam această stare pentru prima dată. Mi-a revenit În minte, după ani de zile, consistența cuvântului personalitate. Personalitate, nu caracter, cu alte cuvinte, ceea ce mă caracteriza ca ființă umană, esența existenței mele. Puteam fi Încadrat Într-o anumită categorie de oameni. Identitatea unui om este alcătuită dintr-o sumă de factori: poziția pe care o ocupă ca salariat, situația familială, aspectul exterior, adică Înălțime și Înfățișare, abilitatea de mișcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari de soare, nu le vine În minte decât Ray-Ban. Totuși, numai bărbații sunt În stare să accepte provocarea de a picta această frescă și, prin aceasta, să creeze cuvinte noi, concepte noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
propriului corp și am avut senzația stranie și neplăcută a unei scene filmate de mine Însumi, În care camera se Întorsese dintr-odată Înspre mine, reflectând pe monitor imaginea mărită a propriului meu chip. Era Îngrozitor! Imaginile video sunt, În esența lor, obiective, iar să-ți vezi brusc chipul apărând În imagine e ceva Înspăimântător, care-ți face pielea ca de găină. — Vă rog să vă relaxați și să mă ascultați, Îmi spuse Keiko Kataoka și un zâmbet plin de noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Kataoka, care m-a dus până la un anumit hotel din Shinagawa. Am așteptat liniștit În cameră și după vreo două ore și-a făcut apariția Keiko Kataoka Însoțită de Încă o femeie. Mi-a injectat un lichid În care diluase esență de ecstasy și În momentul În care eram pe cale să-mi pierd cunoștința, am simțit niște mâini care mă dezbrăcau cu gesturi foarte sigure. Cealaltă femeie s-a folosit de toate părțile trupului ei făcându-mă să ejaculez de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
virtualitate de care trebuie să râzi... Onorurile? Ce să faci cu ele? La ce bun să-ți consacri existența participării la concursuri, câștigării unor premii de elocință sau de retorică, de poezie sau de gimnastică? Ți se schimbă viața în esența ei dacă ești cunoscut sau recunoscut când traversezi piața publică, când treci pe străzile cetății sau întârzii în fața tejghelei negustorului de pește? Panglicile, medaliile și titlurile îți fac oare existența mai ușoară, mai plăcută? Sau toate acestea nu-s decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota, în esență? Că nu-ți poți afla fericirea urmând calea trasată de nomos, că trebuie să urmezi îndemnurile naturale și să-ți asumi apoi singurătatea efortului filosofic, care te condamnă la privirile dezaprobatoare ale celor mulți, incapabili să înțeleagă de ce și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu prezintă niciun interes în economia epicuriană de început. în Grădină nu vom avea muzicieni... în mod straniu, Epicur li se alătură lui Pitagora și lui Platon în maniera lui de a gândi muzica nu atât pentru ființa, natura și esența ei, cât pentru potențialitățile ei în interiorul sistemului său. Ca utilitariști teoretici, ei își înșusesc o disciplină care nu-și mai exprimă din acel moment puterea față de oameni. Philodemos reorientează discursul epicurian ortodox și celebrează muzica pentru că ea poate liniști sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fericesc. Poezia mă declasează, tocmai prin surclasarea pe care o încerc. (1947) ATITUDINI FAȚĂ DE POEZIE RÎNDURI DESPRE POEZIA ENGLEZĂ Superstiții comune tuturor continentalilor consacra poezia engleză ca întruparea cea mai înaltă a "lucrului ușor și înaripat" în care Platon recunoștea esența lirismului pur. Dacă ne însușim definiția platoniciană, apoi desigur nici o altă lirică europeană n-a subliniat emoția până la acel "ethereal" unde plutește pulverizat cântecul celor mai reprezentativi din poeții englezi. Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de toată muzica. E mai bogată, într-un fel, și mai săracă, într-altul, decât amândouă. Dar cuprinderea, și spirituală, nu se poate lipsi de elementele intelectuale, aritmetice, ale unei melodice simple, ale unei strângeri complimentare de culori. Aceste sunt esențe și ca atare trebuiesc asociate corpului liric. Astfel, d-l Blaga propune la rîndu-i un anumit verde, ca veridică lumină a filonului nocturn, visul. Lumina de asemenea: a zodiilor, a Mormântului sărit din peceți la cutremur, a punților nevertebrate dintre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
densitatea pe care i-o conferă o formă avară. Muzicalitatea ei devine acea arhitectonică sonoră despre care vorbea Nietzsche: contrarul vlăguitelor simfonii simboliste. Stanța devine o succesiune de intervale inteligibile, comensurabile: pure, într-un cuvânt. Cu Moréas cunoaștem, în fine, esența înaripată care încorporează uneori această lume de reminiscențe, și pe care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o văd biruind cursul pe nobila și viteaza cățea terrieră Miss - dragostea și mândria mea - dintre tulpanele și iazmele depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid și primitor, cu taine de voaluri riverane din care pentru unii se desface pierzare, pentru alții, mesagiu de tânără grație; omul mai mult decât inteligent: conservator și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență se scurge prin academii sau în exiluri somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea (la Turin, la Viena și la Praga)! Notăm, în treacăt, încă o asemănare a celor doi matematicieni. le amândurora suferă de un anume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a realității matematice, prin elaborarea unor scheme abstracte cât mai încăpătoare, tipare comune ale unor teorii diferite ca materie. Galois (1811-1832) este inițiatorul acestei direcții, prefigurată de altfel în opera lui Gauss (1777-1855). * Cei care privesc din afară matematicele văd esența lor în calcul. Resturi ale învățămîntului elementar sau familiaritate cu matematicile aplicate unde, într-adevăr, stăpânirea calculului numeric este de neocolit, sunt la originea acestei confuzii. Dar chiar unii matematicieni, legați de instrumentul lor momentan de cercetare și care nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un altul. Dar de orientarea ca o armată de argumente în mers, a unui sistem de silogisme, după un plan final, mult mai puține. Cunoștințele de altă dată, fără sforțări speciale, nu le vom recăpăta! Dar putrezirea lor a eliberat esențele celei mai subtile gândiri, aceea a vechilor geometri greci. Aceste esențe ne umplu și ne învie. Tot modul nostru de a fi e impregnat de ele. De aceea ne putem considera cu drept cuvânt umaniștii cei noi, umaniști moderni: nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mers, a unui sistem de silogisme, după un plan final, mult mai puține. Cunoștințele de altă dată, fără sforțări speciale, nu le vom recăpăta! Dar putrezirea lor a eliberat esențele celei mai subtile gândiri, aceea a vechilor geometri greci. Aceste esențe ne umplu și ne învie. Tot modul nostru de a fi e impregnat de ele. De aceea ne putem considera cu drept cuvânt umaniștii cei noi, umaniști moderni: nu opuși dar, sigur, distincți de umaniștii clasici. (1958?) AFORISME Matematicile, la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fapt al vestirii unei ore de seară are nevoie de mai mult decât cele câteva cifre ale notației astronomice; are nevoie de toată amplitudinea unui vers. REFERINȚE CRITICE Poezia d-lui Ion Barbu este antimuzicală: prin fond, ea e de esență intelectuală; prin formă, e parnasiană, adică plastică. Nu-i vorba de o poezie intelectuală sau "filozofică" în sensul poeziei lui Grigore Alexandrescu, Eminescu sau Cerna. Evoluția poeziei intelectuale nu se va face numai în sensul filozofării, ci în direcția științismului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziei argheziene stă într-o viziune esențial plastică, poezia lui Ion Barbu, după cum și titlul volumului o arată, e poezia Jocului secund, adică a unui joc neizvorât din realități, ci din reflexul lor în oglindă, adică în spirit. Poezia de esențe și de abstracții în creația căreia cultura și spiritul matematic al scriitorului au contribuit puternic. În expresia ei coeficientul personal joacă un rol principal; un cuvânt, o imagine îi sugerează altă imagine, după o asociație uneori strict personală și deci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii, o vibrare a esenței care se caută în expresie. Lirismul este, cum spuneam, subiacent; circulă în însăși tensiunea spiritului, fiind implicat în idee. Poezia noastră modernă a cunoscut un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul imagist; lirismul d-lui Barbu trece limita
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]