5,918 matches
-
vara anului 1875 s-au făcut firește mari presiuni atît asupra lui Milan cît și a prințului Nicolae al Muntenegrului în direcția sprijinirii insurgenților și a profitării de slăbiciunea otomanilor. Nicolae era destul de dispus să ia măsuri energice, dar Milan ezita. Alegerile fuseseră cîștigate din nou de o majoritate care susținea o acțiune militară, dar prințul era conștient de faptul că țara nu era pregătită de război. Pe lîngă aceasta, toate puterile, inclusiv Rusia, recomandau abținerea. Deși Rusia încerca oficial să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care au participat aproximativ trei sute de reprezentanți, forțele conservatoare care sprijineau o strînsă apropiere de Imperiul Otoman au fost mai puternice decît cele care erau în favoarea unui stat cu adevărat autonom. Întreaga problemă va fi rezolvată prin forță. Deși Poarta ezitase la început în privința adoptării unei anumite politici sau a alteia, ea a hotărît în cele din urmă, atît din considerente interne cît și internaționale, să desființeze Liga și să transfere orașul-port Ulcinj Muntenegrului. O armată numeroasă comandată de Dervish Pașa
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dramaturgii serioși. Cartea mea de vizită. Ați fi aflat de acolo cum mă cheamă și cu cine veți mai avea de-a face de-aici încolo. Dar io n-am să scriu niciodată o piesă de teatru. Iar un roman ezit să vă promit. Nu vă promit nimic. Mulți spun despre mine că nu am trăit suficient pentru a mă încumeta să scriu niște chestii de respirație mai amplă cum ar fi un roman. Și pe undeva au dreptate pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tăiaseră unii. Și din ce susținea ea, am dedus cum că unul dintre atacatorii ăia semăna perfect cu mine. Sau io aveam față de infractor. Dar, oricum, era ceva dubios cu persoana mea. Și că de-aia, argumenta perfect logic femeia, ezitam io să sun la interfon. Așteptam să iasă careva, să pătrund fraudulos în bloc și să căsăpesc alte vreo câteva tipe nevinovate. Vă dați seama, pe lângă mine, Jack Spintecătorul era un diletant împuțit. Totul se întâmpla într-o zi splendidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
text, trebuie să edulcoreze, să falsifice. Majoritatea indivizilor sunt niște panglicari cărora le e rușine să înjure lumea pentru ca nu cumva înjurăturile astea să se întoarcă împotriva lor. Mi-e teamă că pe zi ce trece devin tot mai abject. Ezit să scriu o carte pentru că sunt îngrozit de ceea ce aș putea spune acolo. Am început să mă iau de oameni pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
intervenții cu paranteze drepte. Am actualizat ortografia, fără a modifica Însă formele de limbă caracteristice autorului, cât se poate de pitorești, fie ele și ieșite din uz sau nerecomandate azi. Am păstrat În general variantele autorului, chiar și atunci când acesta ezită Între mai multe forme lexicale sau de scriere; totuși, În cazul genitiv-dativului Noii/Nouei Reviste Române am optat pentru prima variantă, unificând. Subtitlul pus Între paranteze drepte de Editura Albatros (v. mai sus) este de fapt titlul „Cărții Întâi“ a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fie-sa, jenați, trebuiau să-i acorde și ăstuia tot premiul întâi, nu aveau încotro și asta îi întuneca mult bucuria lui Fanache, cum adică, nu e fata lui mai bună decât prăpăditul ăla?! Așa încât Fanache a răspuns fără să ezite: -M-am gândit la familia profesorului Vodă. Pe Gârmoci puțin îl interesa cine este al treizecișiunulea, pe el îl interesa să completeze lista, să nu aibă toarășii de la regiune motive de reproș, să nu-l facă de râs pe toarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era o femeie: tânără și atrăgătoare. Aceasta l-a privit fără să-l vadă. Asistenta, o tipă grasă și aproape de pensie, l-a trecut într-un registru, cu nume, vârstă, domiciliu și profesie. Când să-și decline ocupația, tata a ezitat, apoi a zis răspicat: „Brigadier“. La cuvântul brigadier, doctorița a tresărit, părând că, în sfârșit, îl observă pe tata. L-a pus să-și dezbrace pufoaica și apoi l-a invitat să se așeze pe scaunul acela special și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mână două foi de hârtie și un stilou. -Dacă e cum spui, atunci ia semnează, mătăluță, angajamentul ăsta, că ești care va să zică pe drumul ăl bun și că ni-i spui p-ăia care nu sunt... Vlad a semnat fără să ezite, semnătura aceasta îl salva, scăpa de tortúrile cărora sigur nu le-ar fi rezistat, scăpa și se întorcea la scris! -Bă, e bine, primul pas e bine, a mormăit tovarășul Cameniță și parcă pe obraz chiar i s-a înfiripat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a terminat cu aprecieri și îmbrățișări frățești, cum am semnalat că s-a întâmplat mai des la această ediție a prețuirii și recunoașterii României, ca performeră a unor preocupări pe plan muzical. Felicitându-l pe Dan Goia, nu a ezitat să-mi vorbească despre respectul pe care îl poartă celor care prin exemplul lor au contribuit la desăvârșirea formării sale. Mai întâi părinții, apoi mentorii spirituali, primul fiind Marin Constantin de la care, în anii îndelungați cât a fost în Madrigal
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
fiindcă era director. Dacă mi-ar fi cerut să-i dau pe loc un exemplu de întâmplare esențialmente pozitivă, de natură să dovedească adevărata fire a românului, calitățile lui îndelung ignorate sau nepuse în valoare de televiziunile noastre, aș fi ezitat. I-aș fi spus: „Stați să mă gândesc puțin“. De fapt, am început să mă gândesc, care ar fi putut să fie subiectele demne de toată stima ale săptămânii, atât cele povestite în ziare, cât și cele de la buletinele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acesta un curaj: să pui întrebări când nu mai e nimeni să-ți răspundă! Are cineva dintre dumneavoastră un pix? Nu plec niciodată de-acasă fără un pix și carnetul în care-mi notez subiecte de articole și povestiri. Cândva, ezitam să scot carnetul în public. Aveam senzația că toată lumea se holbează la mine, iar unii mă privesc cu reproș: „Ia te uită la ăsta, vrea să-l știe toți că e nu știu cine!“ Acum, mă opresc în mijlocul trotuarului și îmi notez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
desfășura Între mine și ea. Pentru o clipă, plecînd, credeam eu, victorios, mi-au venit În minte versurile lui Otero Silva: „I-am auzit picioarele goale, ude, lipăind pe punte. Și am simțit suflîndu-mi În față foamea crepusculului Inima mea ezitînd Între ea și stradă, drum Nu știu cum de mi-am găsit puterea să mă smulg din ochii ei să-i alunec din brațe Rămasă În urmă, plîngea dincolo de ploaie și de geam Întunecată de durere și lacrimi Rămasă În urmă, nemaiputînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vorbea despre el. Era discret în privința propriei persoane, în schimb, în zilele când casa era plină de musafiri, devenea volubil și nu trebuia rugat mult ca să cânte. Avea o voce plăcută, baritonală. Cânta arii din opere sau operete, dar nu ezita să interpreteze și vechi cântece rusești, romanțe de mult uitate. După moartea lui Mihai Rădulescu, doamna Alice Rădulescu i-a propus lui Petre Sirin să participe în cimitirul din Jilava la deshumarea fiului său pentru a fi mutat în capela
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
film. Intrăm în muzeul creat de către baronul Samuel Brukenthal - sursă inepuizabilă de subiecte. De peste o jumătate de oră, unul dintre ghizii muzeului ne urmărește, curios... Îi spunem ce vrem și-l rugăm să ne ajute să vedem și depozitul. Tipul ezită, dar până la urmă se lasă convins. Ne însoțește în depozit. Scormonim cu privirea toate cotloanele. Ne oprim asupra unui tablou de dimensiuni reduse. Este portretul unui bărbat. Privim lucrarea cu atenție, dar nu putem stabili autorul, iar cei de la muzeu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aveai să faci marți, te rog să mă crezi, căci altfel amorul meu propriu ar suferi! La un moment dat ți-am propus să mergem la cinema de la nouă seara până la miezul nopții și mi s-a părut că ai ezitat un pic înainte de a accepta. Apoi am plecat. Abia în stradă mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru și Dumnezeu știe dacă va putea închide un ochi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când se ascunde, dezmățul e o rușine și o infamie. și atunci când altceva din tine suferă din pricina dezmățului din tine, trebuie să alegi între acest altceva și dezmăț. Să fie așa cum trebuie să fie, sau să nu fie deloc! Am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de tot, capul meu arată ca strivit, fața mi-e distorsionată. Asta înseamnă că aseară tata s-a îmbătat criță - mama plângea când mă pieptăna, o incomodam, eram o ghiulea de picioarele ei, făcând-o - cum îmi spunea adeseori - să ezite în fața unui divorț. În fine, al treilea flashback: când atât cărarea, cât și cozile sunt în ordine, iar jumătatea stângă și dreaptă a capului și feței sunt simetrice. Înseamnă că aseară tata s-a întors acasă treaz. Drept care mama era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
flori de la aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei, a ales pentru mine din căldare cele mai frumoase gura-leului, a ezitat un pic și m-a întrebat: „De unde sunteți de baștină, sunteți cumva franțuzoaică?“. Pentru că nu-mi place cuvântul „baștină“, am ezitat și eu, între noi s-a lăsat o tăcere înainte să spun: „Nu, vin din România“. A zis: „Ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei, a ales pentru mine din căldare cele mai frumoase gura-leului, a ezitat un pic și m-a întrebat: „De unde sunteți de baștină, sunteți cumva franțuzoaică?“. Pentru că nu-mi place cuvântul „baștină“, am ezitat și eu, între noi s-a lăsat o tăcere înainte să spun: „Nu, vin din România“. A zis: „Ei, ce-are a face“, și-a zâmbit ca și cum brusc ar fi apucat-o durerea de dinți. Suna binevoitor, ceva de genul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu totul întâmplător în primăvara anului 2007. Era îmbrăcat în uniforma roșie cu dungi galbene a gunoierilor din Geneva. Conducea foarte mândru și conștient de misiunea sa o mini-mașină electrică de curățat strada. M-a recunoscut imediat și nu a ezitat să mă întrebe dacă sunt tot student. I-am spus că sunt profesor într-un colegiu și a rânjit strâmb, dar a găsit imediat un alt subiect de deriziune: de ce umblu tot cu bicicleta, dacă sunt profesor? Eu l-am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cum ați caracteriza-o pe Iris Murdoch: o continuatoare - în coordonate moderne - a romanului rea list englez, o ex ponentă a realismului simbolic, o reprezentantă a roma nului psihologic post-proustian sau a existențialismului postbelic? Sau (cum) altfel? I.M. Într-adevăr, ezit în fața etichetărilor în critica literară. Eu sunt o romancieră de tradiție engleză și europeană. Strămoșii mei sunt Jane Austen, Dostoievski, Tolstoi, Henry James, Proust și alții. Nu sunt o realistă simbolică și nici o existențialistă. Folosesc simboluri pentru că în relațiile dintre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nuanțare și de o forță absolut remarcabile.“ CRISTIAN TEODORESCU, la lansarea romanului Fii și îndrăgostiți de D.H. Lawrence, februarie 2009 „Reeditarea, la Editura Art, a faimoasei nuvele ja mesiene The Turn of the Screw (O coardă prea întinsă) în - nu ezit să spun - excepționala traducere a Antoanetei Ralian reprezintă un fapt cultural demn de toată atenția.“ CODRIN LIVIU CUȚITARU, România literară, iunie 2010 „Am înțeles mai târziu, când am cunoscut-o mai bine, de ce mă impresionează Antoaneta Ralian. Farmec, bună creștere
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și momentul când s-a zămislit. Acest mare prieten și îndrumător al artei se numește Nicolae Ceaușescu.“ („Mare prieten al artei“, Scînteia, 26 ianuarie 1984) „Dacă aș fi întrebat care sunt însemnele distinctive ale personalității tovarășei Elena Ceaușescu, n-aș ezita nici o clipă să afirm că ele se exprimă în devotamentul nemărginit pentru patrie și pentru socialism și în neclintita convingere că avutul țării se întemeiază pe intensificarea și extinderea gândirii științifice, a culturii și a muncii în acte care au
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
arză-le-ar focul. Zis și făcut. Și am continuat să trăiesc liniștită, de azi pe azi. Când Radu Pavel Gheo mi-a cerut să colaborez la cartea aceasta, chiar îmi ștersesem din minte „experiența personală“ făcută scrum și am ezitat. Numai că hazardul a potrivit lucrurile ca în convențiile romanești facile. Toamna trecută am purces la o nouă repriză de simplificare: după hârtii personale, haine și obiecte inutile, a venit rândul bibliotecii, cu rafturi curbate de încărcătură pe trei rânduri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]