9,472 matches
-
text"270. Pornind de la convingerea că, de fiecare dată, contractul de lectură este decisiv, Philippe Lejeune distinge trei variante de texte. Cele mai numeroase sunt textele ficționale, în cazul cărora lectura este independentă de ceea ce știe cititorul despre scriitor. În ce privește ficțiunea autobiografică, lectura este ambiguă, iar în cazul autobiografiei lectura referențială și atitudinea comunicativă se combină 271. Pe baza acestei clasificări, putem afirma că aproape toate textele literare soljenițiene sunt ficțiuni autobiografice, în virtutea caracterului ambiguu al identificării naratorului sau personajului cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lectura este independentă de ceea ce știe cititorul despre scriitor. În ce privește ficțiunea autobiografică, lectura este ambiguă, iar în cazul autobiografiei lectura referențială și atitudinea comunicativă se combină 271. Pe baza acestei clasificări, putem afirma că aproape toate textele literare soljenițiene sunt ficțiuni autobiografice, în virtutea caracterului ambiguu al identificării naratorului sau personajului cu autorul. Într-o autobiografie, ce rezultă în urma unui pact autobiografic, această identificare se face sub aspect onomastic. Ficțiunea autobiografică, dimpotrivă, presupune un "pact romanesc"272 și o politică ambiguă de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
baza acestei clasificări, putem afirma că aproape toate textele literare soljenițiene sunt ficțiuni autobiografice, în virtutea caracterului ambiguu al identificării naratorului sau personajului cu autorul. Într-o autobiografie, ce rezultă în urma unui pact autobiografic, această identificare se face sub aspect onomastic. Ficțiunea autobiografică, dimpotrivă, presupune un "pact romanesc"272 și o politică ambiguă de identificare a eroului cu autorul, ceea ce înseamnă că textul sugerează confundarea lor, dar distribuie, în mod egal, indicii de ficționalitate 273. În ce privește identitatea naratorului, pactul romanesc presupune că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
naratorul în mod constant nu este o atitudine generală, ci este îndreptată asupra lui Stalin, cel vinovat de a-i fi "schilodit" viața, așa cum se exprimă scriitorul în Arhipelagul GULAG. Autorii de literatură concentraționară (indiferent de forma aleasă memorialistică sau ficțiune) scriu despre propria experiență zguduitoare, iar detașarea este greu de obținut. În cazul naratorului din romanul soljenițian în discuție, se remarcă aceeași atitudine față de Stalin pe care o manifestă autorul-narator din Arhipelagul GULAG, unde rezerva de supranume ironice pare fără
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aflat acum în exil, fapt pentru care se confruntă cu dificultatea de a-și găsi un loc de muncă și de a se reintegra în societate în aceste condiții. Deja a fost depășită ideea că singurul criteriu de distincție între ficțiune și autobiografie este identitatea onomastică, ce reprezintă un element static. Ph. Gasparini susține că analiza trebuie să meargă mai departe, spre dinamica identității și să se studieze în ce fel romancierul autobiograf sugerează o analogie între construcția propriei identități și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și mai complex al intersectării acestor percepții, care, completându-se unele pe altele, dau substanță personajelor și, mai mult decât atât, fundamentează lumea narativă. Capitolul 5 Personajele între model real și construcție imaginară 5.1. Chipul lui Soljenițîn în oglinda ficțiunii. Personajele autobiografice Philippe Lejeune include în categoria scrierilor autobiografice "toate textele de ficțiune în care cititorul poate avea motive să bănuiască, pornind de la asemănări pe care crede că le ghicește, că există identitate a autorului și a personajului"336. După cum
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dau substanță personajelor și, mai mult decât atât, fundamentează lumea narativă. Capitolul 5 Personajele între model real și construcție imaginară 5.1. Chipul lui Soljenițîn în oglinda ficțiunii. Personajele autobiografice Philippe Lejeune include în categoria scrierilor autobiografice "toate textele de ficțiune în care cititorul poate avea motive să bănuiască, pornind de la asemănări pe care crede că le ghicește, că există identitate a autorului și a personajului"336. După cum se vede, teoreticianul francez lasă cititorului o libertate foarte mare, la nivel de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mare, la nivel de "bănuială" și de "ghicit", în privința etichetării unui roman ca fiind autobiografic. În cazul lui Soljenițîn, se depășește cu mult acest nivel, întrucât există confirmări clare în privința existenței elementelor autobiografice. Romanele Primul cerc și Pavilionul canceroșilor sunt ficțiuni autobiografice, realizând un "pact romanesc" prin subtitlul "roman" și prin faptul că autorul și personajul "bănuit" că ar fi proiecția autorului nu au același nume. Gleb Nerjin din romanul Primul cerc și Oleg Kostoglotov, protagonistul romanului Pavilionul canceroșilor, sunt cele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
constituie, într-o bună măsură, tocmai planul său documentar. Acesta se află într-o relație de "contaminare" reciprocă cu planul ficțional sau, cum spune Luba Jurgenson, cu perfectă îndreptățire, romanul este construit pe "un joc de oglinzi" al documentului și ficțiunii: În acest roman documentar, care este Primul cerc, planul documentului (care se confundă în mare parte cu autobiograficul) ocupă un loc alături de planul romanesc. Cele două planuri sunt unite într-un mod aproape grafic: prin mișcare. Multiplicarea aceluiași motiv asigură
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
romanesc. Cele două planuri sunt unite într-un mod aproape grafic: prin mișcare. Multiplicarea aceluiași motiv asigură contaminarea romanescului cu documentar și invers: în cazul acesta, cititorul este captat într-un joc de oglinzi care stabilește mecanisme de lectură proprii ficțiunii 345. (trad. a.) Pentru ca drama lui Gleb Nerjin, cu sursă autobiografică, să constituie subiect de roman, trebuie să fie dublată de o istorie pe care imaginația autorului a modelat-o după necesități narative și de sens. Astfel apare personajul Innokenti
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
autobiografică) evoluează spre rolul de martor. În acest context, înțelegem că nu este întâmplătoare simetria pe care o realizează cele două personaje: romanul începe cu Volodin și se încheie cu Nerjin. Destinul lui Volodin se îndeplinește într-o lume a ficțiunii, în timp ce Nerjin este ferm ținut de lumea lagărului și realizarea lui se va desfășura într-un plan documentar. O consecință a acestor treceri ar putea fi, după cum semnalează L. Jurgenson, lectura oscilantă între document și ficțiune: Astfel, în pofida trecerilor mai
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
într-o lume a ficțiunii, în timp ce Nerjin este ferm ținut de lumea lagărului și realizarea lui se va desfășura într-un plan documentar. O consecință a acestor treceri ar putea fi, după cum semnalează L. Jurgenson, lectura oscilantă între document și ficțiune: Astfel, în pofida trecerilor mai degrabă artificiale de altminteri (una dintre ele fiind cercetările asupra vocii umane efectuate în șarașka, care vor contribui la identificarea și arestarea lui Volodin), între spațiul documentar și cel ficțional, cele două fețe ale operei nu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu comunică efectiv, deoarece ele sunt situate în două dimensiuni diferite; interacțiunea lor este asigurată în schimb de un sistem de analogii, de reflectări, de duble, de reluări care creează condiții speciale de receptare sau cititorul oscilează între mărturie și ficțiune 346. (trad. a.) Protagonistul romanului Pavilionul canceroșilor Oleg Kostoglotov, păstrează, ca și Gleb Nerjin, multe date reale ale biografiei și personalității lui Soljenițîn. Kostoglotov este un deportat, bolnav, cu o tumoare la stomac. El a fost eliberat din lagăr, în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În ce privește problematica personajului de roman în raport cu realitatea extraliterară, teoreticienii insistă asupra ideii că reprezentarea unui individ este realizarea imaginară a unei "ființe de hârtie", și nu manifestarea adevărată a unei persoane. Într-adevăr, oricât de veridică ar fi, în planul ficțiunii, imaginea unei persoane reale, ea rămâne o reprezentare ficțională inevitabil modificată. Acest capitol este consacrat personajului istoric, definit drept personaj referențial, care trimite la realitatea extratextuală (contextul social sau istoric) și la o persoană. Acest personaj este menit să ajute
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
persoane reale, ea rămâne o reprezentare ficțională inevitabil modificată. Acest capitol este consacrat personajului istoric, definit drept personaj referențial, care trimite la realitatea extratextuală (contextul social sau istoric) și la o persoană. Acest personaj este menit să ajute la ancorarea ficțiunii în real și asigură ceea ce Roland Barthes numește "efect de real". Conotând realul, numele personajelor istorice indică epoca în timpul căreia se derulează evenimentele ficțiunii. Această modalitate de a proceda permite integrarea în ficțiune a momentelor cheie ale istoriei. Primul cerc
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
contextul social sau istoric) și la o persoană. Acest personaj este menit să ajute la ancorarea ficțiunii în real și asigură ceea ce Roland Barthes numește "efect de real". Conotând realul, numele personajelor istorice indică epoca în timpul căreia se derulează evenimentele ficțiunii. Această modalitate de a proceda permite integrarea în ficțiune a momentelor cheie ale istoriei. Primul cerc este romanul soljenițian în care apare imaginea explicită a celor care dețineau puterea politică în Uniunea Sovietică, la jumătatea secolului al XX-lea. Liderul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
personaj este menit să ajute la ancorarea ficțiunii în real și asigură ceea ce Roland Barthes numește "efect de real". Conotând realul, numele personajelor istorice indică epoca în timpul căreia se derulează evenimentele ficțiunii. Această modalitate de a proceda permite integrarea în ficțiune a momentelor cheie ale istoriei. Primul cerc este romanul soljenițian în care apare imaginea explicită a celor care dețineau puterea politică în Uniunea Sovietică, la jumătatea secolului al XX-lea. Liderul comunist Iosif Visarionovici Stalin este transformat aici într-un
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
liderului comunist. Stalin apare în capitolul " Schița unei vieți ilustre" în ipostaza de cititor al propriei biografii, în care îi sunt lăudate calitățile și meritele. În această secvență, Soljenițîn demască falsitatea biografiei respective prin juxtapunerea elementului real (textul biografiei) cu ficțiunea (gândurile lui Stalin prilejuite de frazele citite). Stalin, care se vrea adulat în permanență, arată o satisfacție demnă în timp ce își citește biografia. El nu are calitățile proclamate de respectiva broșură, dar încearcă să se convingă pe sine că cele scrise
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
poate cunoaște cu certitudine. Contemporanii lui Soljenițîn erau încă prea legați de realitatea extratextuală pentru a accepta cu seninătate realitatea ficțională. Soljenițîn refuză aceste modificări, iar motivația lui este importantă pentru înțelegerea raportului care se stabilește între realitatea istorică și ficțiune în scrierile-document ale prozatorului rus: Stalin n-are decât să culeagă roadele secretomaniei pe care a semănat-o. A trăit în taină de-acum oricine are dreptul să scrie despre el așa cum îi sugerează imaginația. Acesta este dreptul și aceasta
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în discurs, personajul constituie o sumă de componente eterogene (nume, identitate stilistică a discursului propriu, fragmente descriptive, prezentarea efectuată de instanța discursului, auctorială sau narativă), fără a se limita la nici unul dintre ele. De aceea, personajul literar, componentă a lumii ficțiunii, are capacitatea de a organiza, în jurul său, întreaga structură a operei în care apare, iar acest lucru este făcut, într-o mare măsură, prin discursul propriu. Pe scara discursului, alegerea unui anumit subiect, făcută de locutor, indică preferințe care trimit
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Anatomia criticii, traducere de Domnica Sterian și Mihai Spăriosu, prefață de Vera Călin, Univers, București, 1972. Gasparini, Philippe, Est-il je? Roman autobiographique et autofiction, Seuil, Paris, 2004. Genette, Gérard, Discours du récit, Seuil, Paris, 2007. Genette, Gérard, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994. Genette, Gérard, Figuri, selecție, traducere și prefață de Angela Ion și Irina Mavrodin, Univers, București, 1978. Гинзбург, Лидия, О литературном герое, Издательство Советский писатель, 1979. Hamburger, Käte, Logique des
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și raționalitate, Polirom, Iași, 2006, pp. 390-391. 38 Ibidem, pp. 391-392. 39 Pentru G. Genette, criteriul de deosebire a tipului de text (factual sau ficțional) este "statutul oficial al textului și orizontul său de lectură" (G. Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, traducere și prefață de Ion Pop, Univers, București, 1994, p. 136). 40 P. Cornea, Interpretare și raționalitate, ed. cit., p. 392. 41 Gérard Genette și Paul Ricoeur în spațiul francez, Dorrit Cohn în spațiul englez sunt doar câțiva
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pact de referențialitate, se pune problema terminologiei, așa cum se întâmplă în cazul oricărei chestiuni aflate la începutul abordării sistematice. Pentru acest ansamblu de texte, G. Genette a propus termenul "povestire factuală" ("récit factuel"), chiar dacă adjectivul "factual" nu este ireproșabil, deoarece ficțiunea constă, și ea, într-o înlănțuire de fapte. Poeticianul francez a ales acest termen pentru a evita recursul sistematic la locuțiuni negative (non-ficțiune, non-ficțional) care reflectă și perpetuează privilegiul scrierilor ficționale (G. Genette, op. cit., p. 135). Nici sintagma "texte referențiale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înlănțuire de fapte. Poeticianul francez a ales acest termen pentru a evita recursul sistematic la locuțiuni negative (non-ficțiune, non-ficțional) care reflectă și perpetuează privilegiul scrierilor ficționale (G. Genette, op. cit., p. 135). Nici sintagma "texte referențiale" nu este de necontestat, deoarece ficțiunea este, de asemenea, susceptibilă de a se referi la lumea reală, cu procedee specifice. Așadar, problema rămâne în mare parte deschisă. 43 P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, ed. cit., p. 52. 44 Alte accepții ale acestui termen sunt: ficțiunea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ficțiunea este, de asemenea, susceptibilă de a se referi la lumea reală, cu procedee specifice. Așadar, problema rămâne în mare parte deschisă. 43 P. Cornea, Introducere în teoria lecturii, ed. cit., p. 52. 44 Alte accepții ale acestui termen sunt: ficțiunea ca non-adevăr (minciună), ficțiunea ca abstracțiune conceptuală (în filosofie), ficțiunea echivalentă cu literatură, ficțiunea echivalentă cu povestirea. În ultimele decenii, aplicarea termenului la discursul narativ în general (istoric, jurnalistic sau autobiografic) în același timp cu aplicarea la discursul imaginativ a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]