12,214 matches
-
timp va persista o deosebire între o elită și restul oamenilor, în ipoteza că deosebirile vor putea fi vreodată șterse. Astăzi putem aprecia mai bine uriașa inerție care se opune progresului luminării, așa cum l-a înțeles Kant. Chiar și optimismul filosofului în ceea ce privește forța de antrenare pe care ar deține-o exercițiul rațiunii în discuția publică ne va putea apărea drept unul excesiv. Îmbunătățiri graduale în condițiile asigurării păcii civile Convingerea lui Kant pare să fi fost că prefaceri cu adevărat revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii care trebuie impuse, crede el, persoanelor ce dețin funcții publice. Aceste persoane reprezintă verigi ale unui sistem de comandă-execuție cu structură ierarhică. Care este sensul acestei distincții și care este miza ei? Ceea ce constatăm, la prima vedere, este că filosoful cere libertate neîngrădită de exprimare în fața lumii cititorilor și, totodată, acceptă și chiar recomandă îngrădirea ei pentru persoane ce ocupă funcții publice. Ofițerul, funcționarul sau preotul sunt obligați să execute dispozițiile superiorilor lor chiar și atunci când au serioase obiecții critice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
revelate în măsura în care ele nu resping interpretarea morală a acestor dogme și, în acest fel, progresul emancipării religioase. Kant aprobă, bunăoară, rugăciunea dacă prin ea sunt consolidate convingerile morale, dar o respinge de îndată ce rostul ei va fi împlinirea unei dorințe egoiste. Filosoful aprobă cuminecătura ca semn simbolic al unitătii comunității morale, dar o respinge în calitate de garanție a mântuirii sub control preoțesc. Este denunțată cu deosebire tendința de a obține asistența și grația divină prin activități de cult, și nu prin efortul de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
putea să-și exprime respectul pentru poruncile divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare a Providenței să facă din el un om bun în loc să se străduiască să devină virtuos.16 Faptul că filosoful a fost supus pentru această scriere mustrării autorităților prusace ale vremii nu este câtuși de puțin surprinzător. În opoziție cu confesiunile și Bisericile istorice, religia rațiunii este singura credință religioasă universală. Cu înțelegera îndatoririlor noastre morale drept îndatoriri față de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a Meditațiilor metafizice ale lui Descartes. Scutindu-se de ostenelile unei argumentări laborioase, prin raportare la o porțiune cât de cât semnificativă dintr-o uriașă literatură de comentarii și exegeză care nu a lăsat nimic necontroversat, autorul afirmă că opera filosofului francez, cu deosebire metafizica lui, ar reprezenta „împlinirea unei misiuni de restaurație catolică, o antireformă și antirenaștere”. Descartes ar fi „condiționat” valabilitatea științei prin „punerea ca premisă a axiomei existenței lui Dumnezeu”26. Asemenea considerații, formulate într-un stil apodictic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Kant deplânge tendința foarte răspândită de a privi practicile religioase nu drept tot atâtea prilejuri de reflecție morală și de îmbunătățire a conduitei, ci drept căi prin care credincioșii încearcă să câștige bunăvoința divinității, în scopul satisfacerii intereselor lor egoiste. Filosoful avertiza în această privință distingând „slujirea morală a lui Dumnezeu” (officium liberum) de „slujirea lui Dumnezeu pentru răsplată” (officium mercenarium). Omul luminat este cel ce îl slujește și îl venerează pe Dumnezeu străduindu-se să dea ascultare legii morale 28
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
minte!)” - este un îndemn care nu a pierdut nimic în stringență și actualitate. Multe dintre nenorocirile și suferințele pe care le-a îndurat și le îndură omenirea pot fi puse pe seama nesocotirii acestui îndemn al celui care a fost numit filosoful luminării. Dacă privim spectacolul lumii, astăzi, la începutul unui nou mileniu, va trebui să cădem de acord că nu trăim într-o epocă luminată. Nu este însă, poate, prea târziu să pășim pe calea ce conduce spre ea. NOTE Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
-l separa” (Op. cit., p. 40). Acest „lung exercițiu” reprezintă tocmai munca pregătitoare în vederea unei critici a rațiunii pure. Sunt cei pe care pare să-i aibă în vedere Kant atunci când vorbește despre „judecata mulțimii, a căror încuviințare îl face pe filosof să roșească, dar care-l încântă pe neghiobul dornic de popularitate și îl face să stăruie în eroare”. (I. Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, trad. M. Flonta și Th Kleininger, Editura All
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
puternic influența răsunătoarei contestări de către Rousseau a unei credințe dominante încă din epoca Renașterii, anume, credința că instrucția și cultura sunt premisele fundamentale ale moralității. I. Kant, Logica generală, trad. Al. Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 131. Filosoful nu va ezita să numească epoca luminării epoca lui Friedrich cel Mare. Referindu-se la ceea ce a făcut regele care s-a înconjurat de filosofi pentru asigurarea dreptului cetățenilor de a-și folosi în mod public rațiunea, Kant vorbește de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
I. Kant, Logica generală, trad. Al. Surdu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, p. 131. Filosoful nu va ezita să numească epoca luminării epoca lui Friedrich cel Mare. Referindu-se la ceea ce a făcut regele care s-a înconjurat de filosofi pentru asigurarea dreptului cetățenilor de a-și folosi în mod public rațiunea, Kant vorbește de „o pildă minunată, în care nici un monarh nu a premers aceluia cinstit de noi”. Nu putem trece cu ușurință peste această apreciere. Ea vine din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se afla în păstrare la Universitatea din Königsberg, remarcă reprodusă în Fr. Paulsen, Immanuel Kant. Sein Leben und seine Lehre, Fr. Frommanns Verlag, Stuttgart, 1898, p. 48. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, pp. 222-227. Judecata finală a filosofului cu privire la asemenea practici va fi una deosebit de aspră: „Tot ceea ce omul crede că poate să mai facă pentru a fi plăcut lui Dumnezeu, în afara unei purtări bune, este doar fanatism religios și un fel rău de a-l sluji pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cutremurul care a afectat orașul Tokyo În 1923. SÎnt Înregistrați următorii zece: - Juzaburo Ushida (amiral de ariergardă) - - Kan’ichi Takatomi (amiral de ariergardă) - - Tetsutaro Imaizumi (amiral de ariergardă) - - Chujiro Hayashi (amiral) - - Haru Nagao (ocupație necunoscută) - - Toshihiro Eguchi (profesor) - - Yoshiharu Watanabe (filosof) - - Sono’o Tsuboi (Maestru de ritual al ceaiului) - - Imae Mine (muzician) - - Masayuki Okada (autor al inscripției de pe monumentul funerar al dr. Usui). În aprilie 1922, dr. Usui și-a deschis prima clinică În Harajuku, Tokyo, unde practica Reiki și-i
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
dinamica fenomenului, moduri de intervenție etc. Sursa: Marciana Popescu, „Violența domestică”, în Luana Miruna Pop (coord.), 2002, Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, pp. 805-812. Rubrică realizată de Cristina Tudor 125 de ani de la nașterea lui DIMITRIE GUSTI Sociolog, filosof și estetician, Dimitrie Gusti (1880-1955) este o figură marcantă a sociologiei românești. Profesor universitar la Iași și București, ministru al Învățământului (1932-1933), membru al Academiei Române din 1919 și președinte al acesteia (1944-1946), membru al mai multor academii și institute de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Însușire a stilului e expunerea adevărului În modul cel mai clar și cel mai simplu, fără podoabe retorice, fără picanterii epigramatice. 3.7. Concizia Înseamnă capacitatea de a spune cât mai multe lucruri În cât mai puține cuvinte. Scriitorul și filosoful Baltasar Gracián y Morales (1601-1658) obișnuia să spună: „Ceea ce este bun este de două ori mai bun dacă e scurt!”. 4. Pluralul modestiei Una dintre convențiile stilului științific este ceea ce se numește pluralul modestiei sau pluralul autorului. Desigur, În epoca
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
oameni politici (convorbirile lui Mircea Ciobanu cu regele Mihai, ale lui Vartan Arachelian cu Corneliu Coposu etc.). Altă studentă și-a ales tema Scrisori de la Constantin Noica. Ea și-a motivat alegerea prin faptul că este o mare admiratoare a filosofului de la Păltiniș, dar și a genului epistolar În general (ceea ce m-a surprins puțin, recunosc, fiindcă tinerii de azi nu mai au obiceiul să scrie scrisori, ci mai mult e-mailuri!). Referindu-se la acest aspect, Magdalena Vulpe amintea de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
vorba despre o bibliografie omogenă și specializată, cu care cititorii lucrării publicate ar putea fi la curent: Dacă voi faceți, să zicem, o teză despre cultura italiană din prima jumătate a secolului, În care veți cita romancieri, poeți, oameni politici, filosofi și economiști, sistemul nu mai funcționează, fiindcă nimeni nu este atât de obișnuit să recunoască o carte după dată și, dacă știe s-o facă Într-un domeniu specific, nu știe s-o facă În toate (Eco, 2000, p. 191
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
după citat, Între paranteze. Așa procedează, de pildă, Stelian Tănase În jurnalul său NY vs. LA, unde folosește multe citate englezești, pentru a surprinde culoarea locală, pe care le traduce imediat. Eco recomandă ca, În cazul unei lucrări despre un filosof, de exemplu, e bine să folosim textul original, dar să dăm și traducerea, „fiindcă aceasta constituie și un exercițiu interpretativ din partea voastră” (p.171). În fine, dacă se citează un autor străin, dar numai spre a extrage din el o
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care a orbit de-a lungul redactării ediției monumentale a operei eminesciene. Pentru a demonstra importanța transcrierii textelor, vom da câteva exemple de erori de transcriere În cazul unor poezii. În general, cu excepția filologilor, celelalte categorii de specialiști (istorici, sociologi, filosofi, jurnaliști etc.) nu acordă prea mare importanță transcrierii corecte a textelor. Uneori, nici filologii nu sunt prea atenți. De exemplu, I. Funeriu a scris o carte, Al. Macedonski, Hermeneutica editării, bazată pe modul (nu Întotdeauna exigent) În care a fost
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
târziu, Nietzsche recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este o formă specifică de egoism” (1901/1991). Freud nu socotește altruismul un mecanism de apărare specific, ci îl descrie ca pe un tip de formație reacțională, adică o reacție la egoismul spontan al copilului. În lucrarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
putem vorbi despre o anulare reală, ci doar despre exprimarea unui „dublu sentiment” (Freud, 1909b/1979). Freud găsește în superstiție, în practicile magice, în obiceiurile populare și în riturile religioase o reminiscență a anulării retroactive (1926/1995). El remarcă la filosofi o supraestimare a magiei cuvântului (1933/1984) și face o apropiere destul de surprinzătoare între cura psihanalitică și anularea retroactivă. „Interlocutorul imparțial”, acel personaj imaginar căruia Freud îi prezintă psihanaliza (1926/1985), utilizează, pentru a-i descrie eficacitatea, cuvintele prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare complex, propunem două exemple: unul ținând de o identificare proiectivă normală, iar celălalt fiind preluat dintr-un studiu de caz. Potrivit lui Meltzer (1983/1984), identificarea proiectivă are o anumită legătură cu preocupările de moment, mai ales cu ceea ce filosoful Wittgenstein numea „A! Acum pot continua!”. Meltzer relatează o scenă în care sunt implicați un profesor de matematică și un elev, primul încercând să-l învețe pe al doilea principiul seriei numerice. Profesorul scrie pe tablă o serie de numere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
II). Ce exemplu mai bun de imposibilitate de a uita, decât acela al lui Kant, pentru care, totuși, „moderația în afecțiuni și în pasiuni și stăpânirea de sine constituie o parte din însăși valoarea intrinsecă a persoanei” (1785/1967)? Or, filosoful, întristat de moartea lui Lampe, un servitor la care ținea, încerca să expulzeze această tristețe așezându-și în față o tăbliță pe care scrisese: „Adu-ți aminte să-l uiți pe Lampe”! Să evocăm aici, împreună cu Raimbault (1975/1991), cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost așa de puternică, încât “toate apele adâncurilor au fost deschise... inundând totul în jur”, exact așa cum se precizează în Biblie. Tot datorită acestui cutremur au luat naștere mișcări ciclonice, care au provocat ploi torențiale și inundarea Câmpiei Eufratului. Aristotel (filosof grec, “cel mai mare gânditor al antichității”, care a trăit între anii 384-322 î.Hr.) a realizat prima clasificare a cutremurelor de pământ, după natura mișcărilor, și anume: cutremure care produc mișcări în sus, cutremure care produc mișcări în jos, cutremure
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
care produc mișcări în jos, cutremure care produc mișcări laterale, cutremure care produc mișcări în sus și în jos. Tot Aristotel a menționat necesitatea luării unor măsuri speciale de consolidare a construcțiilor și edificiilor monumetale împotriva cutremurelor. Platon (427-347 î.e.n., filosof antic, întemeietorul școlii filosofice numită Academia) susținea că, acum 2000 de ani, a existat un popor puternic, atlanții, care locuiau pe marea insulă Atlantida, care a fost înghițită de ape, în urma unui mare cutremur de pământ. În antichitate, tot în urma
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
propună versiunile lor ex post ale evenimentelor, dar, poate că Înainte de toate, să se elibereze de propria lor autocenzură din perioada comunistă. Aceste biografii catartice (Am rupt tăcerea a fostului prim-ministru polonez Piotr Jaroszewicz sau E timpul mărturisirii a filosofului Adam Schaff, sau Înainte să fiu judecat a lui Mieczyslaw Rakowski) se situează de fapt par excellence Într-o autoideologizare ordonată, confesiune voalată În dezvăluirea traiectoriilor lor - ca să reluăm cuvintele lui Aloïs Hahn (1986). În interviurile pe care foștii nomenklaturiști
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]