6,379 matches
-
controlului rațional al individului, credem că mai potrivită ar fi chiar denumirea de divinație după semnele fiziologice ale persoanei. Ceea ce nu poate fi stăpânit și controlat este, firește, pus pe seama divinității. Palpitațiile, strănutul, sughițul, țiuiturile din urechi, zbaterea unui ochi, fiorul etc. sunt tot atâtea semne care pot vesti întâmplări sau evenimente fericite sau nu. La fel sunt și semnele din naștere. Dacă un copil se năștea cu căiță 72 pe cap, era un semn că se va transforma în moroi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
stâng aduce ghinion. Înroșirea și senzația de ardere a obrajilor fără nici un motiv (expunerea la soare, de exemplu) este semn că tocmai în acel moment cineva face aprecieri negative la adresa ta, că "te vorbește de rău". La fel, tresărirea și fiorul nejustificate sunt interpretate de unii subiecți ai cercetării noastre ca fiind semnul unei prezențe divine. "Mama mea spunea că atunci când te înfiori trece un înger pe lângă tine" (A.S., Suceava, 68 ani). Informațiile obținute de noi pe teren au surprins faptul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fiind asupra unor gesturi care au impresionat, subiecții-clienți au indicat deseori privirea și le-au trecut în registrul normalului pe celelalte. Cu toate acestea, chiar și subiecții care au îndoieli asupra practicilor divinatorii susțin că au fost trecuți de un fior atunci când au văzut prezicătoarea încruntându-se. Așadar, deși este evaluat ca fiind firesc, întregul registru de gesturi care acompaniază o ședință de divinație, punctual, se dovedește a fi eficient și foarte sugestiv. Gesturile pot transmite teamă sau îndoială, încredere și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și, eventual, un mod de a se conecta cu prima. Se poate sesiza de la Început că prezența lunii pare să amplifice pustietatea și singurătatea cîmpului golit de viață. Dar luna e În formă de seceră și acest lucru introduce un fior celest și un alt orizont al așteptărilor. Recoltarea nu s-a sfîrșit chiar dacă porumbul a fost secerat. Ce alte vieți sînt oare la rînd? Cuvîntul seceră are, În fonetica lui, o sonoritate sacadată, de multă vreme asociată cu mitralierea. Tăcerea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ne grăbim și să ne oprim la această primă interpretare, poate că deasupra Înseamnă chiar peste și luna este aici chiar secera ostenită dar mulțumită de lucrul dovedit, odihnindu-se pe grămada de coceni. Și atunci, și pentru noi, singurul fior va fi acela răcoros al lucrului dus pînă la capăt. De Împăcare liniștită. Haiku-ul nu este o poezie plată, linearitatea textului sporește În imagini, iar imaginile capătă volum Într-un orizont simbolic Încărcat de emoție. Poemul este de fapt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
lumea Întreagă - scena pe care evoluează greierii În apoteoză. Exuberanța cîmpului cu greieri poate fi Însă contrazisă de o trăire contrară. Simbolurile sînt de obicei ambigue și adesea contrastante. Și greierul de mai jos ne face să resimțim cu alt fior spațiul pe care-l umple acum doar cu sonorități triste și timorate. Suit În amvon - un greier sporovăind singurătății Olimpia Brendea-Deșliu Același greier (sau altul?) ne vorbește Însă doar de puterea nemăsurată de a Înfiora pur și simplu noaptea, spațiul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În care s-a pripășit nostalgia, locul unde o ființă tomnatecă Își petrece serile. Exuberanța verii s-a restrîns acum la acest cîntec fragil, sfielnic, cu mici izbucniri degrabă pierite. A fost oare vară vreodată? Sau totul este doar acest fior sincopat, fabulos poate, care ne retrimite către acel orizont aproape neverosimil acum. Și vara anului, și vara vieții sînt deja pierite În poveste. Și totuși, bătrînul stă seară de seară de taină cu greierii. Ce-i spun greierii este, fără
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cer În toată adîncimea lui. Pe de alta, forța liliacului este hiperbolizată În sensul că Înflorirea nu acoperă doar o bucățică de geam ci dintr-o dată cerul Întreg. Îl acoperă protector, Învelindu-l În mireasma lor și pătrunzîndu-se totodată de fiori siderali. Ninge ca-n povești Poemul Mariei Tirenescu, de care va fi vorba mai jos, este, Într-un anume fel, ecoul altor două poeme În care unul din elementele de recuzită este creionul. Este Îmbucurător că și autorii noștri de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței, cum îl numește poetul, și nu esența creștinismului. Arghezi este sensibil însă la trăirea religioasă autentică a țăranului și deseori redă, în articole de gazetă, fiorul sărbătorilor creștine. El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai avea curând decât valoare de document. Vorbind pentru timpul lor, dar pentru nimic altceva, și purtate de valul audiovizual, ele vor eșua întrucâtva devenind anacronice, privilegiu la care acced imaginile pe care le numim de artă fiindcă ne comunică fiorul imemorial (sau savoarea acelei pierderi pe care creierul nostru "reptilian" o păstrează în memorie). Oprire pe imagine așadar, oprire a timpului valabil pentru toate timpurile. Există o cronică a stilurilor și procedeelor, a etniilor și a filiațiilor, explicând cum procedează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizuale ale adeziunii. Cruce, Păstor. Steag roșu, Marianne. Oriunde se adună mulțimi, în Occident, procesiunile, defilările, mitingurile pun în față icoana Sfântului sau portretul Conducătorului, Isus Christos sau Karl Marx. Unor clerici, fideli epistolei pierdute, revenirea superstițiilor primitive le dă fiori. Ei nu înțeleg că un text fără imagini ar fi o teorie fără practică. O scrisoare fără poștă. O doctrină de eliberare fără cateheză sau pastorală ori o utopie socială fără "muncă de organizare" socială. Adică un fapt intelectual, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îmbunătățit, coagulantul-artă nu a unit, inegalitățile culturale au rămas aceleași. De ce? Garantă a unei conversii imediate, opera de artă era presupusă a-și transmite puterea de la distanță, precum o relicvă către credincios. De unde vocabularul lui Malraux legat de sortilegiu (revelație, fior, întâlnire, comuniune, iradiere etc.). Cum bunurile de mântuire operează singure, se punea doar problema căii către ele. Era de ajuns să se asigure accesul la muzee și albume, sanctuare ale empatiei, pentru a spori numărul practicanților, pentru "a transforma un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
foto a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei. Gestul de neșters, irecuzabil al sportivului, al politicianului sau al unui om oarecare. Fiorul glisează, în afara atelierelor, din intemporal în actualitate. În afara bisericilor și muzeelor, el a migrat în paginile revistei Life (1936-1972) și, înainte, în cele ale revistei franceze Vu (1928-1940), predecesoarea Paris-Match-ului. Aura se mută de la obiect la subiect. "Regele-cinema", 1895 Fernand
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că oamenii sunt atinși și impresionați mai puțin puțin printr-o imagine fixă și mută decât printr-un ecran mare, cu sunet Dolby stereo, strălucind în întuneric. Nevoia figurativă se deplasează în funcție de performanțele comunicative sau capacitatea de a provoca un fior fizic ale unui gen sau altul. Cum fiecare nou mediu formează, educă în sensul propriu publicul, acesta din urmă nu mai este adaptat la mediul anterior, care se vede forțat fie să-l submineze sau să-l imite pe succesorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne amintim că Antichitatea a început să depoziteze statuile în locuri publice (pinacoteca fiind un loc privat, la început un simplu vestibul în atrium) când a încetat să mai creadă în ele. Frumoase cuvinte de înțelepciune: "Cuvântul artă îmi dă fiori pe spate, întotdeuna se termină cu lovituri de ciocan în sala de vânzare"101. Să fie pe pace Averty: o creație imaginară ușor de copiat și greu de conservat are puține șanse să tenteze muzeele și evaluatorii. Capitolul XI Paradoxurile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe tărâmul lor, apăreau tot felul de furtuni, evenimente care-i zbuciumau sufletește și-i dezechilibrau, mai, mai să cadă (unii chiar cădeau). Păi nu era deloc ușor, apăreau întâmplări neașteptate, schimbări de mentalități, idei și obișnuințe de te treceau fiori pe șira spinării. În timp ce ei îți argumentau și încercau să te convingă că-i bine cum spun ei. Unde mai pui că începeau să aibă niște concepții de viață de-ți îngheța sângele-n vene. Și, astfel, pentru ei totul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
după natură și poezie. Dramele lui Hugo ne obsedau, ca niște viziuni splendide. La ieșirea de la lecții, cu memoria de gheață a tiradelor clasice pe care trebuia să le învățăm pe de rost, era pentru noi un desfrâu plin de fior și extaz să ne încălzim, umplându-ne mintea cu scene din Hernani și din Ruy Blas. De câte ori, pe malul pârâiașului, după câte o baie prelungită, nu am jucat în doi sau trei acte întregi! Apoi, aveam un vis: să vedem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este prea puțin și învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer, cea care servește drept amuzament compensatoriu pentru clienții agresați, cu o "hrană mai aleasă" care, consumată de Algazy în locul "resturilor de poeme"104, îi stârni acestuia "fiorii literaturii viitorului"105. Ironia poate trimite aici, la sensul golului valoric, la iluzoriul baloanelor de săpun sau, de ce nu, la informațiile fanteziste din "gogoșile" servite în jurnalistica lui Caragiale. Interesant este și faptul că singura aluzie destul de clară la opera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îți zâci! Când mai vânăm, măi, un „lopătar“, ha, ci zâci? și boierul îi zâmbi cu gura mult lărgită, și ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului om „bicisnic la minte“. „-...Când vrei mata, boierule, când vrei... repetă bătrânul... „-...Uite, măi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al cavalului plin de un fior misterios, ce răsună pe aceste văi singuratice ca o voce străină rătăcită: parcă, din alte vremuri. E frumos și plăcut acest drum prin singurătatea și sălbăticiile lui. Ehei, măi Fanachi, cum o trecut vremea; e mult de-atunci. Toate ți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi luat casa foc. În urmă, ecoul vorbelor lui... „s‟aveț‟ grijă de fată“, dădu ocol odăii de mai multe ori, până se stinse. Bătrânul rămase pe marginea laiței, ca înțepenit și fără glas, doar, în răstimpuri era scuturat de fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești-ne ce-i văzut azi în pădure? și, el, cu o bucurie în ochi nespusă, le povestea, iar ei, numai fiori, ascltau cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de clar. Ochii îi ardeau ca doi cărbuni, blana avea sclipiri argintii, luciul palid al colților deveniseră, strălucitori. Pădurarul se uită adânc în ochii fosforescenți ai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută, umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută, umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta zdrobită, sânge și creeri înroșiră zăpada, iar ochii... ochii aceea ca două bucățele de lună îl priveau, îl căutau... Și iarăși îi revăzu privirea în ochiul de geam, din noaptea aceea dinspre Bobotează
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]