5,423 matches
-
ca un remediu pentru antagonismul de clasă. În acest context distinct naționalismul începe a se detașa de prin-cipiul suveranității naționale pentru a căpăta o autonomie ce-l va face compatibil de aici înainte cu toate regimurile existente, ca și cu frustrările de identitate ale grupurilor umane fără organizare statală și fără regim propriu. Botezul războinic al național-civismului În acest stadiu, chiar după universalizarea progresivă a sufragiului se impunea educarea poporului prin insuflarea unui sentiment de supunere definit în termeni cu totul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau dispersate politic: este cazul germanilor, al italienilor, al grecilor sau al polonezilor de la 1820 și mai tîrziu al balticilor și armenilor. Cel de-al doilea tip se observă după Kappeler, în acele comunități care, mai mult decît de o frustrare politică, suferă de un deficit al unității culturale sau sociale. Este cazul ungurilor, al irlandezilor și al norvegienilor de dinainte de 1900. În sfîrșit, cel de-al treilea tip se referă la grupurile etnice minoritare care se consideră mal-tratate în cadrul unui
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care se consideră mal-tratate în cadrul unui ansamblu politic mai vast, cum ar fi, spre exemplu, situația galilor, a scoțienilor și chiar a albanezilor din sudul fostei Iugoslavii, în momentul de față. Pornind de la aceste situații distincte Kappeler mai enumeră trei frustrări naționale sau prenaționale care corespund celor trei tipuri de naționalism: carența suveranității politice la cel mai înalt nivel, teama de a pierde integritatea lingvistică și culturală în stadiul intermediar, dorința de a se dota cu o structură socială proprie.250
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nobilime. Cît depre locuitorii Regatului Ungariei, aceștia se consideră pur și simplu unguri, tot astfel boemienii se autopercep drept cehi supuși ai Habsburgilor, polonezii drept polonezi și așa mai departe. Numai croații, poate, se voiau mai austrieci decît erau, datorită frustrării de a fi guvernați de Budapesta și nu de Viena. Totuși, odată venită vara lui 1914, mobilizarea generală se operează peste tot fără incidente și, conaționalitățile distincte ale Imperiului, fără să fi gustat cu adevărat din fructul naționalismului. Marele Război
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa religia catolică întocmai ca austriecii și ungurii. Aceasta era deosebită prin limbajele sale, dar toleranța puterii vieneze făcea ca această alteritate să genereze la rîndul ei doar o frustrare blîndă și tolerabilă. Dacă ne gîndim bine, dezmembrarea Centrului Europei nu se explică nicidecum prin motivații politice sau personale de natură relativ subalternă. La nivel politic intervine în primul rînd ușurința cu care puterile în conflict uzează de expedientul ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Proiectul de democratizare anunțat de aliați în timpul Primului Război Mondial va cădea așadar din motive legate direct de reîmpărțirea teritorială și etnică care, din pretenția de a se realiza o mai mare coincidență între stat și naționalitate a agravat și mai mult frustrările naționaliste. Aceasta pentru că practica democratică nu se poate înrădăcina fără un prealabil în conștiința pe care un popor trebuie să o posede în calitate de comunitate omogenă în planul valorilor, al limbii sau al unei înrudiri psihice imaginare cel puțin. Acest prealabil
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
identifica cu aceștia, deși nu le împărtășește și țelurile.376 Fenomenul irlandez contrazice interpretările admise de emergența micro-naționalismelor europene. În general, este considerat ca fiind tardiv, de vreme ce se manifestă abia la mijlocul secolului al XIX-lea. De fapt însă, sentimentul de frustrare națională al irlandezilor se dovedește a fi mult mai precoce, cu aproximativ două secole înainte de data menționată mai sus. Deosebirea constă în aceea că acest sentiment al frustrării nu a fost accentuat, în faza sa de început, prin acțiunea unui
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
manifestă abia la mijlocul secolului al XIX-lea. De fapt însă, sentimentul de frustrare națională al irlandezilor se dovedește a fi mult mai precoce, cu aproximativ două secole înainte de data menționată mai sus. Deosebirea constă în aceea că acest sentiment al frustrării nu a fost accentuat, în faza sa de început, prin acțiunea unui mecanism cultural, fapt ce constituie o trăsătură comună a manifestărilor inițiale ale identităților micro-naționale. Universitarii sau clericii care, în vremea romantismului, manifestă, în țările slave sau în Țara
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și sociale accelerate și datorită sosirii cîtorva mii de repatriați algerieni. Aceasta a constituit mobilul unui resentiment care, prin caracterul său foarte recent nu are nimic de-a face cu acela al irlandezilor, de exemplu, și mai puțin încă, cu frustrarea etnoreligioasă a croaților. În plus, intervine în acest caz insularitatea specific corsicană care moderează revendicările activiștilor proprii, vizînd probabil maximizarea beneficiului. 10 Pozițiile refractarilor Pentru Denis de Rougemont, naționalismul reprezenta "un om care se teme să nu piardă o putere
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cel mult se pot bucura că au devenit mult prea mărunte pentru a putea alimenta o agresivitate veritabilă în exterior... Soluția austriacă era interesantă. Soluția spaniolă, mai puțin probabil, întrucît ea privește posibilitatea formării de sta-te-națiuni în miniatură, destinate, pe deasupra, frustrării permanente ce decurge din vocația lor de întoarcere la suveranitate. Concluzie Oricare i-ar fi soarta viitoare, situația Spaniei nu oferă suficient material de reflecție asupra evoluției fenomenului na-țional. Din punctul de vedere al relației dintre o identitate europeană și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1986; National Identity, Londra, Penguin, 1991. 88 Această noțiune a "resentimentului" punct de pornire a primelor reacții naționaliste a fost sistematizată de Liah Greenfeld (Nationalism: Five Roads to Modernity, Mass., Harvard University Press, 1944). Autoarea îi conferă înțelesul general al frustrării trăite în fața succesului unei țări rivale concomitent cu eșecul propriei țări. 89 Se poate observa astfel refluxul lor către regatele crești-ne mai tolerante în secolul al XIII-lea, avînd în vedere soarta vitregă pe care le-o rezervau invadatorii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
realizat; perioada de recrutare prin această sursă este mai mare; orientarea, adaptarea și integrarea noilor angajați se realizează Într‑un timp mai Îndelungat și cu costuri mai mari; potențialii candidați din interiorul organizației se pot simți nedreptățiți, apărând chiar fenomenul frustrării În cazul În care acest tip de recrutare apare frecvent, mai ales atunci când ei consideră că Îndeplinesc condițiile necesare și ar trebui să aibă aceleași șanse cu cei din exteriorul organizației; elementele de ordin legislativ, cum ar fi: contractele de
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
chiar blocată recrutarea. Este cunoscută practica unui număr mare de organizații care folosesc ambele surse de recrutare, această formulă eliminând unele dintre dezavantajele utilizării unei singure surse, În multe cazuri constituind soluția cea mai bună pentru eliminarea tensiunilor interne, a frustrărilor sau a lipsei de perspectivă. Aceleași aspecte sunt evidențiate și atunci când se face recrutarea din zona locală sau din afara acesteia, particularitățile fiind generate de mărimea costurilor și diversitatea surselor de recrutare care, atunci când lipsesc În zonă, trebuie căutate și În afara
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
a dat atît de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au Îngreuiat atît de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat pe degete cu fidelitatea față de partid ne face să credem că adevărata frustrare a stat de partea Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. În acest material, Securitatea este acuzată că acțiunile ei au drept rezultat Întărirea credinței creștine. BOR, de exemplu, prin glasul patriarhului Justinian oferă Securității
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Securității. Acest lucru ni-l spune și un document chiar din volum. În acest material, Securitatea este acuzată că acțiunile ei au drept rezultat Întărirea credinței creștine. BOR, de exemplu, prin glasul patriarhului Justinian oferă Securității un alt tip de frustrare; Justinian Marina rezolvă incompatibilitatea dintre materialismul dialectic și doctrina creștină, afirmînd: „De aceea haideți să fim cinstiți și să recunoaștem că actuala conducere de stat a adus liniște oamenilor, pentru că le-a asigurat existența și le-a permis să trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
continuat prin vizitele făcute la Patriarhie de copiii lui Dej. De altfel, acesta asigura clerul ortodox că este gata „să uite și să ierte” legăturile Bisericii cu Garda de Fier. Această relație deosebit de apropiată a patriarhului cu liderul comunist favoriza frustrări În rîndul camarilei fidele lui Dej. Aceștia Încearcă, de exemplu, să găsească o detensionare a situației, prin inventarea unui țap ispășitor. Un document care prezintă legăturile familiei Gheorghiu-Dej cu Patriarhia relatează că vizitele Întreprinse la Palatul eclezial de copiii prim-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. În acest fel răzbunarea este considerată Îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor În acest sistem de relații bazat pe lingușeală și cîștigarea favorurilor. PÎnă acum se vorbea despre partidul comunist ca agresor al BOR. Dar, pentru că partidul nu putea fi un agresor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
susceptibilitate emoțională (vulnerabilitate emoțională) și de exteriorizare-înfrânare (înfrânarea emoțiilor resimțite în cazul unei provocări și nu exteriorizarea lor). Rezultatele mai multor studii de laborator scot în evidență efectul interactiv al acestor tendințe cu unele condiții impuse de manipularea experimentală (eșec, frustrare, insultă) asupra comportamentului agresiv (Caprara, 1986; Caprara, Cinanni, D'Imperio, Passerini, Renzi și Travaglia, 1985 citat de Caprara et al., 1994; Pahlavan, 1987). Cercetările efectuate de Caprara și colegii săi arată că variabila iritabilitate atenuează adesea efectele provocării asupra probabilității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
individuali și factorii situaționali. Pentru a o înțelege, trebuie să ținem cont de consecințele acestor factori pe termen scurt și/sau lung. Cercetările efectuate începând cu anii 1960 au permis identificarea unor condiții de declanșare a comportamentului agresiv la oameni. Frustrarea, jignirea și atacul la persoană sunt cei dintâi factori studiați. Studiile recente asupra factorilor de mediu arată că un comportamentul agresiv poate fi declanșat și de către anumiți agenți de mediu (temperatură, zgomot, aglomerație etc.) fără ca prezența unei alte persoane să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în care se manifestă agresivitatea Agresivitatea în calitate de comportament social nu înseamnă nimic în afara contextului social. Probabilitatea agresivității este mereu determinată de prezența sau de acțiunea, reală sau fictivă, a celuilalt în mediul social imediat al individului. Un cuvânt nepotrivit, o frustrare, jena cauzată de prezența unei alte persoane, un ordin al unui superior pot declanșa comportamente agresive. Vom examina în continuare factorii mediului social ce ar putea influența comportamentul agresiv. Agresivitatea ca răspuns la frustrare Nu există o definiție științifică unică
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
al individului. Un cuvânt nepotrivit, o frustrare, jena cauzată de prezența unei alte persoane, un ordin al unui superior pot declanșa comportamente agresive. Vom examina în continuare factorii mediului social ce ar putea influența comportamentul agresiv. Agresivitatea ca răspuns la frustrare Nu există o definiție științifică unică a frustrării. Uneori termenul corespunde unui eveniment extern precum "un obstacol ce apare în calea individului atunci când acesta și-a fixat un scop și vrea să-l atingă", alteori frustrarea este definită ca "reacție
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cauzată de prezența unei alte persoane, un ordin al unui superior pot declanșa comportamente agresive. Vom examina în continuare factorii mediului social ce ar putea influența comportamentul agresiv. Agresivitatea ca răspuns la frustrare Nu există o definiție științifică unică a frustrării. Uneori termenul corespunde unui eveniment extern precum "un obstacol ce apare în calea individului atunci când acesta și-a fixat un scop și vrea să-l atingă", alteori frustrarea este definită ca "reacție emoțională indusă de depășirea unui obstacol". Chiar și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Agresivitatea ca răspuns la frustrare Nu există o definiție științifică unică a frustrării. Uneori termenul corespunde unui eveniment extern precum "un obstacol ce apare în calea individului atunci când acesta și-a fixat un scop și vrea să-l atingă", alteori frustrarea este definită ca "reacție emoțională indusă de depășirea unui obstacol". Chiar și atunci când ne raportăm la definiția frustrării în termeni de eveniment extern, noțiunea poate fi folosită și într-un sens mult mai larg pentru a explica starea individului cu
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
extern precum "un obstacol ce apare în calea individului atunci când acesta și-a fixat un scop și vrea să-l atingă", alteori frustrarea este definită ca "reacție emoțională indusă de depășirea unui obstacol". Chiar și atunci când ne raportăm la definiția frustrării în termeni de eveniment extern, noțiunea poate fi folosită și într-un sens mult mai larg pentru a explica starea individului cu resurse puține sau într-un sens mai specific, caz în care frustrarea poate să corespundă cu absența unei
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și atunci când ne raportăm la definiția frustrării în termeni de eveniment extern, noțiunea poate fi folosită și într-un sens mult mai larg pentru a explica starea individului cu resurse puține sau într-un sens mai specific, caz în care frustrarea poate să corespundă cu absența unei recompense așteptate. Primele cercetări empirice asupra relației dintre agresivitate și frustrare au fost realizate de Dollard, Miller, Doob, Mowrer și Sears în 1939. Într-un raport elaborat de Hovlan și Sears (1940 citat de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]