5,355 matches
-
finalul războiului anglo-bur (Lewis-Williams, 1981; 1990). O continuitate de cel puțin 45 000 de ani este dovedită și de ornamentele personale făcute din mărgele de ouă de struț. Uneori era aruncată pulbere de argilă roșie peste cei Înhumați În riturile funerare din Australia, acum 30 000 de ani. Acest obicei ne duce cu mintea la legături, de altfel imposibile, cu leptoliticul european, cu atât mai mult cu cât Înhumarea coexista cu episoade de incinerare, rezervată poate femeilor, după cum În Moravia, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Buddha neolitic, nelegat neapărat de culte ale fecundității (Bonanno, 1986). Toate acestea se Întâmplau Începând cu 3 600 Î.Hr., la finalul unui mileniu de evoluție indigenă În contact cu Italia meridională. În aceeași epocă, În vestul Sardiniei ajung rituri funerare cu statuete feminine. Legături strânse cu tipul de religie din Europa arhaică se găsesc În Anatolia, care face, la rândul său, parte dintr-o lume Învecinată, medio-orientală, descendentă din cea epipaleolitică (vezi subcapitolul 9). Afinitatea celor două lumi se atenuează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de „divinități supreme”, personalizate, dar care nu mai aparțin lumii umane și terestre. De asemenea, apar și aici temple și sisteme cultuale, sacrificii animale și umane, Înhumări În spațiul locuit, picturi și sculpturi sacre (printre care statui mari, antropomorfe). Riturile funerare sunt Împărțite În mai multe etape, cu separarea craniului și remodelarea din argilă a capului mortului; În alte părți, oasele sunt adunate Într-un sac, pictate cu verde și roșu, după ce fuseseră descărnate și lăsate În voia păsărilor de pradă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere practica divinatorie a scapulomanției (practică ce consta În răspunderea la Întrebări prin citirea În crăpăturile cauzate de foc În craniile animalelor). În aceeași perioadă, În Japonia se afirmă rituri funerare și ale fecundității, alături de statuete feminine (dogu) și pietre falice (sekibo), altoite pe vechea religiozitate paleolitică, șamanică a vânătorilor și pescarilor nordici. Între timp, o extraordinară provincie religioasă ia naștere În mileniul al V-lea În extremitatea occidentală a Eurasiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anului, soarele luminează o clipă locul În care a fost pusă cenușa. Newgrange este o colină artificială cu diametrul de 80 de metri, construită pentru reîntâlnirea cu anumiți strămoși; alte morminte, judecând după poziție, au avut parte de un serviciu funerar mai „democratic”. După 3 000 Î.Hr. (vezi subcapitolul 12), experiența construcțiilor megalitice se răspândește Într-o mare parte a Europei, În funcție de diferite ideologii religioase și politice. Chiar și În lumea megalitică, către 4 000 Î.Hr., se observă clar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bine atestată În valea Nilului (Grant, apud Garwood et al., 1991): zeii-animal din Egiptul dinastic Își au aici rădăcinile. Chiar și În Americi, dovezi ale credințelor și cultelor Înfloresc, de fapt, odată cu primele domesticiri, Într-un stadiu arhaic târziu (jertfe funerare și consumarea creierului copiilor, locuri pentru dansuri sacre; Mezoamerica, cca 5 000 Î.Hr.), dar numărul lor crește vertiginos odată cu nașterea societății agrare sedentare În stadiul formativ (din mileniul al III-lea și după). Ne limităm doar la constatarea surprinzătoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la constatarea surprinzătoarelor convergențe cu fenomenele europene: statuete și simboluri mitice legate de apartenența la grup; reprezentări ale femeii fertile; obiecte rare sau exotice capabile să inspire emoție sacră; muzică și dans cu măști și costume; tumuli mortuari și obiecte funerare prețioase; utilizarea substanțelor care induc ebrietate sau extaz, obținute din ciuperci și cactuși (peyote etc.). Astronomia devine o parte importantă a religiei; la fel și ritualurile cu apă, În zonele aride ale continentului. În Anzi, zeii piscurilor aduceau ploaia, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
htonieni) și a societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile calcolitice din stepele ruse. Este vorba despre culturi În aparență pastorale care au În comun noua tradiție funerară a tumulilor funerari - kurgan (cca 4 500-2 800 Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată În subcapitolul 10 -, determinând dispariția religiilor neolitice sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
societăților patriarhale și războinice. Acest model a fost folosit de unii arheologi, care l-au văzut reprodus exact În culturile calcolitice din stepele ruse. Este vorba despre culturi În aparență pastorale care au În comun noua tradiție funerară a tumulilor funerari - kurgan (cca 4 500-2 800 Î.Hr.). Adepții originii „stepice” a indo-europenilor susțin că acești nomazi au invadat fizic restul Europei - În trei valuri, conform părerii lui Gimbutas, citată În subcapitolul 10 -, determinând dispariția religiilor neolitice sau apariția unor hibrizi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au vorbit o limbă indo-europeană. Ar fi interesant de amintit că „marile pietre” - stele, dolmene, menhire - au fost caracteristice pentru religii din India meridională, pentru câteva secole, Începând din 1 500 Î.Hr., Îndeplinind funcția de osuare la finalul riturilor funerare desfășurate În mai multe faze. Stelele erau puse În locurile În care era efectuată prima Înmormântare. Ritualuri asemănătoare au fost atestate și În Indonezia. Începând cu 4 000 Î.Hr., Europa apare ca un mozaic de tradiții religioase vechi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
străveche este reprezentată de vestigiile arheologice, dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se descopere În acea perioadă unele concepte și mituri cunoscute În vremuri mai târzii. Este vorba În special despre obiectele din morminte care pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între 2 350-2 100 Î.Hr. Ne aflăm În fața unor culegeri mereu reînnoite În funcție de nevoi, și nu În fața unui text unic transmis prin còpii succesive. Acestea cuprind un material destul de variat, deși sunt limitate de faptul că au o coloratură funerară și regală. Importanța lumii de dincolo În cultura religioasă și socială egipteană și particularitatea figurii suveranului sunt păstrate astfel În alegerea și formularea textelor. Pe lângă aceasta, s-a subliniat de mai multe ori că, În spatele activității așa-zis editoriale a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care l-am descris În paginile introductive. Există zei ai orașelor, ai soarelui, ai cerului, ai stelelor, ai pământului, ai lunii - Într-un cuvânt, ai elementelor naturii. Această lume divină a piramidelor dezvăluie, În racursí și ascunsă În spatele funcției rituale funerare, o vitalitate complexă. În ceea ce-i privește pe zei, În unele aluzii fugare se Întrevede deja o mitologie: Aceasta este gheara lui Atumxe "Atum", cea care este pe vertebra gâtului lui Nehebkau și care a Înăbușit răscoala de la Hermepolis. (229
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personificate și divinizate, cum ar fi Huxe "Hu" (Autoritatea), Siaxe "Sia" (Mintea), Maatxe "Maat" (Adevărul, Celxe "Cel" Drept, Ordinea cosmică) (490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim În aceste texte diverse modalități de a fi și de a se manifesta ale divinităților. În perspectiva funerară care Îi condiționează pe toți, o importanță aparte au divinitățile solare și cele din grupul osiric. Celor dintâi le este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
490b; 1774b): divinități care existau deja și care vor rămâne active În lumea egipteană ulterioară. 4. CONCEPȚIILE FUNERARETC "4. CONCEPȚIILE FUNERARE" Așadar, găsim În aceste texte diverse modalități de a fi și de a se manifesta ale divinităților. În perspectiva funerară care Îi condiționează pe toți, o importanță aparte au divinitățile solare și cele din grupul osiric. Celor dintâi le este Încredințat destinul postum al regelui, care trebuie să urce la cer ca stea sau ca membru, cu diferite funcții, al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca „ochi sănătos” ( uaÊat). „Ochiul lui Horus” se umple de semnificații simbolice, devine o amuletă, ba chiar cea mai răspândită dintre amulete, dobândește o personalitate proprie, specifică și autonomă În această lume mișcătoare a valorilor religioase, și plasează aceste texte funerare Într-un orizont mai puțin specific. Ofranda datorată de fiu și adusă de Horusxe "Horus" are, de cele mai multe ori, o denumire generică; există și situații În care sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cele mai multe ori, o denumire generică; există și situații În care sunt enumerate ocaziile În care acest ritual trebuie să aibă loc, cu indicații de tip calendaristic legate mai ales de fazele lunii și Împlinite, desigur, de persoane specializate - preoții funerari. Ei sunt stăpânii ritului, mai ales În cazul „deschiderii gurii”, rit care Îi redă mortului puterea de a-și folosi simțurile și care Îi asigură renașterea ce dă sens Întregii agitații În jurul destinului său. Și despre această existență neîntreruptă Textele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regal, sunt templele solare de la Abuxe "Abu" Sir, care au fost construite treptat de diferiți suverani din dinastia a V-a1. Poziționarea lor În zona destinată necropolei ne asigură că una dintre destinațiile (sau cel puțin coloratura) ei ultime este cea funerară; dar, Înainte de toate, aceste complexe au rol de reședință pentru zeul Raxe "Ra", care, În timpul dinastiei a V-a, a devenit foarte puternic și apare fizic În centrul edificiilor sub forma unui obelisc imens, diferit de obeliscul clasic, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limbajul și forma lor ar putea fi folosite și astăzi. Însă din această epoca nu ne-au parvenit doar acte regale. Adevărate orașe cu morminte monumentale, aflate În jurul piramidelor sau În provincie, dau mărturie de existența și a altor culte funerare. Mormântul tipic al epocii este mastaba, un bloc paralelipipedic construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia se află depus trupul. Pe peretele estic al construcției sunt reprezentate două porți, care simbolizează intrarea În locuința veșnică, iar În fața acestora se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote sau fapte nepotrivite și profanatoare, acestea vor face subiectul unui adevărat proces penal, desfășurat În fața zeului, Între defunct și profanator, Încheiat cu prevestirea unei pedepse
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le lucrează, fără imixtiunea puterii centrale, care, de altfel, este reprezentată chiar de aceștia - fie și sub controlul unui inspector general. Pe lângă această sustragere legată de temple, o altă posibilitate de sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legată de temple, o altă posibilitate de sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar lucrează Împreună, amenințând vechiul stat monarhic centralizat și Înlocuind funcționarii curții, care În vechime Își schimbau mereu funcția și reședința, cu principi locali mai interesați să apere interesele locale ale provinciei sau cetății lor, decât pe cele ale unui stat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui mormânt princiar de la Teba, un harpist cântă o invitație foarte umană la bucurie 1: „Generațiile pier și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească inimile până să ajungem și noi În locul În care au mers ei”. De aceea, „urmează-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o Îmbogățire și amplificare a vieții religioase, cu o scădere clară a dramatismului și a pasiunii, dar cu o penetrare mai sistematică În experiența cotidiană a claselor periferice ale societății. Pentru a Înțelege diferențele și asemănările, se pot compara textele funerare ale piramidelor, pe care le-am folosit atât de mult, cu textele funerare ale acestei epoci: Textele Sarcofagelor 1. Primele au fost sculptate cu hieroglife clare și elegante, percepute ca realități vitale, nu doar grafice, după cum o indică faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]