12,418 matches
-
Îi fugea la Gumersindo Quiñones și de la el la tuciuriii de la echipa Alianța din Lima și la Cano cu ochii plecați În pămînt cînd i-au spus CÎine. Era foarte complicată viața lui Julius În timpul nopții. Suia pe scara de la galerie amintindu-și de vise și visînd la amintiri, le trăia cu tot sufletul, dar nu le dădea frîu liber, fiindcă voia să cînte fără greșeală preludiul de Chopin. Măicuța Îl aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ia-o de la Început. Dar Julius nu se mai putea concentra: măicuța nu știa că pielea ei era de vină, pistruii aceia... CÎnd se termina lecția, măicuța Îi deschidea ușa și se uita În urma lui cum se Îndepărtează În Întunericul galeriei. Cobora scările și o lua Înspre curte, unde mai rămîneau mereu cîțiva elevi, de obicei frații Arenas, care spuneau tot felul de porcării, stînd la taclale Între ei sau cu grădinarul. Stăteau tocmai În Chorillos și părinții veneau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Căci ce poate fi mai senin decât Alpii înzăpeziți pe care se proiectează spectral orașul? Și, mai ales, decât arhitectura lui riguroasă și clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa iadului cu răscruci, și galerii de nu știi unde te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre și nimicnicii... Jertfa e un dar divin, Și-un alin, dacă te-nchini, simți din tine că se rup mici și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu Shakespeare. Pe domnișoara Barrett a interesat-o lucrul acesta În mod deosebit pentru că predă literatură engleză la un liceu din Moline. E vorba de o fată din grupul nostru. După prînz am văzut Trafalgar Square, Monumentul lui Nelson și Galeriile Naționale. N-am stat prea mult la Galeriile Naționale, ne-am oprit doar atît cît să putem spune că le-am văzut. Apoi am vizitat Parlamentul, Abbey cu Colțul Poeților și Palatul Buckingham cu santinelele care fac de strajă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lucrul acesta În mod deosebit pentru că predă literatură engleză la un liceu din Moline. E vorba de o fată din grupul nostru. După prînz am văzut Trafalgar Square, Monumentul lui Nelson și Galeriile Naționale. N-am stat prea mult la Galeriile Naționale, ne-am oprit doar atît cît să putem spune că le-am văzut. Apoi am vizitat Parlamentul, Abbey cu Colțul Poeților și Palatul Buckingham cu santinelele care fac de strajă. Am ajuns acolo tocmai cînd ieșeau regele și regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din vremea când mi-am pus semnătura pe documentul Proclamației de la Timișoara în ședința de concepere a ei, mă adresez liberalilor liberi din structurile teritoriale să nu se lase târîți în opoziție de ambițiile personale al lui Patriciu și ale galeriei domniei sale. Dacă nu se poate, atunci soluția ar fi premier democrat liberal și un ministru al justiției precum Monica Macovei și poate veni oricine în alianță! (6. 12. 2008 înaintea formării noului guvern) Magazia de lemne a poetului a fost
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să-l studieze gînditor. — Știi, de-asta a murit. L-a avut cu el la coborîre. — Da, mi-a spus. — Cu toate astea, s-a aruncat cu capul înainte, ceea ce nu fac mulți. — Unde-i institutul? — Ocupă un sistem de galerii sub un munte cu mai multe vîrfuri și orașe deasupra. Cred că tu vii dintr-unul din orașele acestea. — Sub munte? — Da. Ecranul nu e o fereastră. Arată imagini captate de un reflector plasat pe unul din vîrfuri. Salonul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a ține capul sus. Astăzi, pentru că ajunsese tîrziu și respira anevoios, îl cuprinse o stare de nepăsare totală și-și ridică fruntea de mai multe ori cu nerăbdare pe parcursul rugăciunii care nu se mai termina. Stătea într-o margine a galeriei, de unde vedea limpede capetele aplecate ale congregației, corul, preotul în turnul octogonal al amvonului și directorul la baza lui. Preotul era un om cu fața grasă al cărui cap se bîțîia și încuvința la fiecare frază, în timp ce ochii lui transpuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se bîțîia și încuvința la fiecare frază, în timp ce ochii lui transpuși și închiși îi dădeau un aer pustiu și orb, ca un balon purtat de un curent de aer. Brusc, Thaw se simți urmărit. Printre șirurile de capete plecate din galeria de vizavi, era o față ușor încurcată, aproape inexpresivă care, dacă-l remarcase își nu era sigur că așa era), o făcuse cu un surîs sarcastic. Ceva din trăsăturile feței îi era cunoscut. Mai tîrziu, străinul fu prezentat în clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poa’. Dar e realistă. Ce faci după școală? — Mă duc la bibliotecă sau poate mă plimb. — Eu mă duc în oraș cu Murdoch Muir și Sam Lang, babanul. Punem în scenă revolte. — Cum? — Știi West End Park? — Parcul de lîngă Galeriile de Artă? — Aha. Ei bine, nu-l închid așa cum fac cu alte parcuri și lumea se poate duce să se plimbe. Sînt cîteva lumini acolo, dar nu prea multe. Ei bine, Sam babanul stă lîngă niște tufe și aprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Domnul Coulter fredonă o melodie lentă, apoi zise: Tatăl meu era în branșa celor care confecționau rame. Se ocupa de tot pe vremea aia, sculpta lemnul, îl poleia, chiar atîrna tabloul uneori. Unele din tablourile lui sînt și azi în galeriile de artă. îl ajutam să le agațe uneori. Atîrnarea unui tablou e o artă în sine. Ce voiam să-ți povestesc e că atîrnam picturile într-o casă din Menteith Row, din zona parcului. Acum e o mahala, dar odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a gîndirii. Acum, în aerul proaspăt, ideea nu era convingătoare. Se simțea uimitor de slăbit, totuși eliberat, și cum stătea acolo liniștit, nu mai conștientiza astmul. Peste două zile, Thaw mergea în oraș împreună cu Coulter, lipsit de griji, să viziteze Galeriile de Artă. Vorbea despre călătoria la Kilnlochrua și despre ce-i spusese doctorul. Coulter se enervă. — Ăsta-i netot! exclamă el. Toți se masturbează la vîrsta noastră. E firesc. Producem chestia aia; cum naiba să scăpăm de ea? De cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștită ce se întindea de-a lungul coamei. Clădirea principală era elegantă, proiectată de Mackintosh pe la o mie opt sute optzeci și ceva, dar Thaw intră prin anexa de vizavi: o terasă cu clădiri vechi cu extensii moderne. Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să mergem înainte de a alerga. Avea un limbaj nesărat, de student care-și plătește cursurile, iar Thaw îl detestă pe loc. La mijlocul dimineții, sună clopoțelul și se înghesuiră prin galerie, spre cantină, o încăpere largă, cu tavan scund, plin de studenți care păreau să se simtă ca acasă acolo. Thaw stătu zece minute la capătul unei cozi dezordonate. Oamenii din față plecau cu o cafea și biscuiți, iar cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vechile desene. O schiță a lui Coulter afișa o față prietenoasă, calmă și netemătoare, dar prea meditativă, iar cea a lui McAlpin era calmă, puternică, dar avea pleoape disprețuitoare. Se hotărî să fure o față dintr-o capodoperă, dar în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii, în afară de tabloul lui Giorgione, IIisus și femeia adulteră, în care modestia pictorului sau lașitatea restauratorului menținuseră sfînta figură în umbră. Plecă într-o călătorie de-o zi la Galeria Națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în Galeria de Artă din Glasgow singurele figuri cristice erau de copii, în afară de tabloul lui Giorgione, IIisus și femeia adulteră, în care modestia pictorului sau lașitatea restauratorului menținuseră sfînta figură în umbră. Plecă într-o călătorie de-o zi la Galeria Națională din Edinburgh și, în final, găsi figura într-un tablou al trinității de Hugo Van der Goes. Era din secolul al XV-lea, cînd maeștrii flamanzi descoperiseră pictura în ulei și creaseră cele mai subtile tonuri de cafeniu, menținînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fărămiță preschimbîndu-se în pulbere sub picioarele lui atunci cînd se plimba de unul singur prin oraș. Era fericit. Privea în vitrinele magazinelor de pornografie fără să-și mai facă griji dacă-l vede cineva, și mergea pe bicicletă prin sălile galeriilor de artă, coborînd zgomotos treptele din față și cîntînd. își instală șevaletul în locuri publice și pictă pînze enorme cu clădiri și copaci morți. Atunci cînd isprăvea o pictură, o lăsa să se confrunte cu realitatea pe care o descria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
femeile albe. — îți dai seama că sîntem oarecum frînți de oboseală, zise McAlpin. — Criță, preciză Drummond. — Miraculoși, spuse McAlpin. — Sătui, zise Drummond. Și începură să alerge prin biserică prin spatele stranelor, luînd-o în zigzag prin navă și suindu-se la galerie, oprindu-se să vadă pictura din alte unghiuri și strigînd unul altuia: — De-aici văd tot zidul cu fereastră. — Dumnezeule, are un scufundător. — Pomul arată cel mai bine de sus. — Dar eu văd un gîndac de bălegar pe care tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceva ironic sau memorabil, dar nu-i dăduse nici un prilej. — Ăsta nu e genul tău obișnuit de lucru, Duncan. Tremură și coborî. își simțea trupul neobișnuit de greoi. Aprinse lumina și se uită lung la pictură. Arăta oribil. Urcă la galerie, unde ținea o oglindă mare pentru asemenea cazuri de urgență. Reflectată în ea, cu partea dreaptă și stîngă inversate, pictura părea nouă și incitantă după ce lucrase prea mult timp la ea și prea aproape. Acum părea chiar mai proastă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se hotărî în sinea lui că orice s-ar întîmpla, va rămîne aspru, sceptic și nu se va lăsa impresionat. Ajunseră într-un hol cu lifturi deschise de-a lungul pereților. Fata îl conduse într-unul spunîndu-i: — Urcați-vă la galeria executivului, sînteți așteptat. Lăsați-vă bagajul la mine; voi face în așa fel încît să ajungă în camera dumneavoastră din satul de odihnă al delegaților. Nu, vă rog să mă scuzați, dar aceste documente sînt vitale, zise Lanark. Văzu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în camera dumneavoastră din satul de odihnă al delegaților. Nu, vă rog să mă scuzați, dar aceste documente sînt vitale, zise Lanark. Văzu un șir de butoane pe un tablou din metal lustruit și apăsă pe cel de lîngă eticheta GALERIA EXECUTIVULUI. Liftul urcă și el se uită satisfăcut la imaginea lui reflectată în panoul lustruit. Deși arăta mai bătrîn, avea o figură chiar mai impozantă decît aceea din toaleta sacristiei. îi crescuse o barbă albă, ascuțită în stil căpitănesc, obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care intenționa să o conducă, știind că nu se pricepe deloc la inginerie. Ce vrea să însemne „Luări de cuvînt. Moțiuni. Vot“? Ce însemna „Lobby“ și de avea loc în timpul meselor? înțelegeau ceilalți delegați chestiunile astea? în acel moment, galeria era plină și doi bărbați se așezară la celălalt capăt al canapelei, sorbind bere neagră din halbe și privind în jos la micile figuri active de pe terenul de sport. Unul dintre ei spuse vesel: — E o minune să vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dureros care nu putea nici să primească, nici să ofere ceva. „Sînt aproape în întregime mort“, își zise el. „Cum oare s-a întîmplat?“ — Te rog să nu dispari, murmură el. îl luă de braț și-l conduse spre o galerie, spunîndu-i parșiv: Pariez că știu ce-ți place. — Ce? Pariez că-ți place să fii celebru. — Nu sînt. — Modest? — Nu, dar nici celebru. — Crezi că te-aș fi așteptat atîtea ore la ușa Răutăciosului, dacă ai fi fost un delegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
delegat obișnuit? Lanark era prea încurcat pentru a răspunde. Arătă cu degetul la o mulțime de oameni de securitate îmbrăcați în negru și zise: — Ce fac ăștia aici? — Stau afară pentru ca petrecerea să fie mai puțin ciudată. Deși aproape goală, galeria vibra de muzică relaxantă, ritmată. Pe cerul înnoptat de dincolo de fereastră, petalele unor crizanteme uriașe cu vîrful înmuiat în roz se desfăceau din corolele aurii împrăștiate printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]