6,099 matches
-
Daniel și Eli reprezintă cele două forțe incompatibile și totuși sinistru de complementare, materialismul pur și religiozitatea dură, care au tras de America încă de la întemeierea ei, fiecare înspre sine și ambele în aceeași direcție a progresului, dar și a iadului. (Anderson a eliminat cea de-a treia forță, care pentru socialistul Sinclair reprezenta salvarea : comunismul.) Așa cum o descriu eu, relația celor doi pare schematică, dar pe ecran nu se vede așa : aceeași lipsă de transparență care-i face greu accesibili
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la prima judecată. Dar banditul de cumnat, cu scorpia de soră-mea au făcut recurs, au dat bani grei avocaților, au tocmit martori mincinoși și prima hotărâre a fost anulată tot prin judecată și de atunci viața mea a devenit iad. ” într-adevăr, au continuat să se judece, Costache a cheltuit o groază de bani cu avocații și procesele, încît au început s-o ducă din ce în ce mai greu, copiii au fost retrași de la școală pentru a-și ajuta părinții. Sora Marița se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
S-a încercat să se creeze confuzie și aglomerări de mase pentru a se justifica ce? În fine, știu că se însera, era cinci și ceva sau șase parcă atunci când am plecat. S. B.: Era întuneric, vă spun că era Iadul pe Pământ. Știu că eram afară, în post, în planton la colțul Divizionului. A început huruiala aia de nedescris a șenilatelor pe piatra cubică de pe strada laterală. M. M.: Așa a fost, așa sună un Regiment de tancuri. Când am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
potențat de toți cei participanți la această operațiune. Și vă povestesc că am stat în noaptea aia în locașul de tragere. Pe la miezul nopții se trage foc de la biută. M. M.: Da, și dă-i! S. B.: S-a declanșat Iadul acolo. Și toate erau spre "blocurile NATO" și spre stradă. M. M.: Vai de mine și de mine! S. B.: Oamenii ăia, locatarii din blocuri, săracii, urlau: Nu trageți, nu trageți!" Camarazii dinspre biută au tras spre blocuri. Țin minte
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care apăruseră atunci (țigări Kent la liber, tot felul de lucruri pe care le văzuseră până atunci doar prin reviste etc.), potențate de poveștile venite de la prieteni de acasă care le arătau că afară-i Raiul și că înăuntru e Iadul. Nu mai aveau răbdare. M. M.: Cereau atunci să nu mai facă instrucție. S. B.: Să nu uităm că, imediat după Revoluție, s-au dat țigări Sophiane, vă aduceți aminte? Se dădeau câte două pachete și jumătate pe săptămână. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-și petreacă timpul și să-și piardă banii în „templul” lor. Noi am vizitat cazinoul Taj Mahal cu ornamente pe măsură, turnulețe spiralate, elefanți și alte podoabe indiene având elemente comune de construcție cu fratele român. Poți spune: Raiul și Iadul deopotrivă? Nu. Ei, aici în interiorul „palatului”, oglinzile aurii, candelabrele cristaline, formațiunile ca un fagure, de ornamente luminoase, tapiseriile specifice și originale din India, contrastau în mod brutal cu zgomotul infernal produs de miile de mașini mecanice unde în schimbul sumei de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful delegației, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională. Dacă s-a spus "un cal pentru un regat", de ce nu s-ar putea repeta zicerea cu "iadul pentru un mușchiuleț de porc împănat"? "Ziariști străini", cisterna mea cu nitroglicerină! După încheierea stagiului la acest serviciu nu numai că eram în viață, dar mă simțeam mai bogat, mai împlinit, reușind să câștig aprecierea nu numai a acelora pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul calificativ de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii celor care "și dăi și luptă neicusorule de la '48"! Rezon! Din sutele de colete am reușit să salvăm multe cărți și albume, discuri și filme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a Întamplat imediat dup) aceea?”. Vorbesc cu Shahar despre această. El Îmi spune: — Unde nu exist) paradoxuri, nu exist) viat). În interesantă c)rticic) despre Israel a lui Jakov Lind, este citat) aceast) afirmație a lui Ben-Gurion: „Evreii nici nu știu ce iad Îi poate aștepta. Iadul lor const) Într-o nemulțumire personal) fâț) de ei Înșiși, dac) sunt mediocri”1. Este bine cunoscut faptul c) evreii sunt exagerat de pretențioși cu ei Înșiși, ca și unul fâț) de cel)lalt. De altfel
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
aceea?”. Vorbesc cu Shahar despre această. El Îmi spune: — Unde nu exist) paradoxuri, nu exist) viat). În interesantă c)rticic) despre Israel a lui Jakov Lind, este citat) aceast) afirmație a lui Ben-Gurion: „Evreii nici nu știu ce iad Îi poate aștepta. Iadul lor const) Într-o nemulțumire personal) fâț) de ei Înșiși, dac) sunt mediocri”1. Este bine cunoscut faptul c) evreii sunt exagerat de pretențioși cu ei Înșiși, ca și unul fâț) de cel)lalt. De altfel, fâț) de toat) lumea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Întrebat cineva de mine. Mi se răspunde: „Oh, sigur că da! A fost un domn care v-a așteptat ore În șir, dar care tocmai acum a plecat“. Am pus geamantanul jos și am Încercat să uit de singurătate În iadul din jur, unde toți se Îmbulzeau spre taxiuri, având destinații precise, pe când eu nu aveam nici o adresă, iar buzunarul Îmi era gol. Mi s-a părut că am stat așa o bună bucată de vreme, suspendat În timp, dar nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un coridor perfect adecvat, având o atmosferă potrivită, pe care nici un decor de scenă nu ar putea s-o recreeze. Aici devenea credibil mesajul Doicii prevestind nenorociri, aici am plănuit de unde pot să fie aduși copiii, ieșiți parcă din cazanele iadului, pentru a asculta sunetul prelungit al Medeei, chemând din alt spațiu (Sala Atelier), Înspre care Doica, În rol de ghid, urma să-i conducă pe spectatori. Sala era de nerecunoscut și ea În Întunericul În care puteau fi percepute doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
anul universitar ce trebuia să Înceapă În septembrie. Ce ar fi putut să mă scoată din amorțeală, să mă trezească din starea de depresie, de refuz al vieții, ce altceva decât o simplă pană de motor? Pe o caniculă de iad, fiind pentru prima oară la volan după luni de frică hamletiană de a acționa, motorul mașinii care mă ducea spre cabană a luat foc În plină autostradă! Într-o secundă, aburii haosului interior mi-au fost Împrăștiați de nevoia urgentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de evidentă atunci când trebuia obținută sau prelungită o „viză“ oarecare, vreo „carte de identitate“ diabolică, căci În acest caz un iad birocratic nesățios Încerca să-l Înghită pe petiționar și acesta putea să-și piardă mințile În timp ce dosarul lui creștea, devenind tot mai voluminos În birourile consulilor și polițiștilor cu favoriți ca niște șobolani. S-a spus că dokumenti sunt placenta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
printr-o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria rece, severă, necruțătoare ca Destinul, ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
visul, și mai avem speranța... Sunt și copiii, și cerul, și tinerețea, și cântecul, și iarba verde de acasă... Și lacrima chiar... Dumnezeule, câte lucruri bune și frumoase avem!... De te gândești bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ducați sau vor cumpăra niscaiva Indulgențe, pe care Papa îi dăruiește cu mare dragoste lui Vodă Ștefan, drept ajutor în zdrobirea Hidrei Antihristului... Făgăduiește că la anu' va face parte, separat, Moldovei.... La anu'?! La anu' să ne caute în Iad! hohotește Ștefan. Grazie... grazie, Pater! Molto grazie! se ploconește Ștefan cu umilință și ironie, atâta cât îl lasă șira. Cu așa ajutor "moldovenesc", capul Hidrei se poate considera zdrobit. "Mergi înainte viteazule, așa cum ai început! Izbânda îți este hărăzită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
carte. Când vorbește cu mine, mă străpunge de mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă otravă! Speli paharul, ești curat ca lacrima, nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexa se grijește de "trupul Domnului"! Un bobuleț, o fărâmiță cât o buburuză aruncată în cupa cu Cotnar... Simplu! Au un prăfuleț topit într-un gustos borșâșor de pește mult plăcut Măriei sale... Adio, Măria ta! Fie-ți țărâna ușoară... În Iad, cu tine, "Ștefan al Cincilea cel Mare"! De ce tocmai eu?!?! protestează vehement Negrilă, speriat de moarte. Așa-așa! îi ține isonul Alexa, nu mai puțin înspăimântat. De ce tocmai noi?!... Eu... eu nu-s decât dregător de-al doilea. Așa-așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
inima?! Vă salvați pielea!... Și agonisita!.. Merită!... Zău așa! Îndrăzniți!... Îndrăzniți!... Boierii, uluiți, ascultă cu capetele plecate. Nu clintesc. Tac. Eu merg cu tine! izbucnește în cele din urmă Tăutu. Alături cu tine, Ștefane! grăiește Vlaicu. Te urmăm! Și-n iad te urmăm! se dezlănțuie Mihail. Și eu! adaugă Duma. Părtași la bine și la rău! se alătură Luca Arbore. În viață! În moarte! Împreună! hotărăște Stanciu. Ștefan, luminat, cu ochii ce-i jucau în lacrimi: Nici unu'?... Nici unu'?... Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mi iert c-am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l să-și scuipe veninul... Te blestem!!! se dezlănțuie Isaia, scrâșnind, urlând. În flăcările Gheenii să te pârjolești!! În cumplitele chinuri ale Iadului să te zvârcolești!! Chinurile Iadului?! zâmbește Ștefan. Aistea sunt pentru mine dulci mângâieri pe lângă chinurile domniei... Ca un câine să mori!!! Singur!!! Părăsit!!! Poți muri fericit, blestemul tău nu e departe să se plinească... Isaia, cu un rânjet schimonosit, înfricoșător: Stafia mea noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]