6,102 matches
-
luptei. Bătălia de la Lule Burgas s-a încheiat cu victoria bulgarilor dar armata bulgară a avut peste 20.000 de victime, fapt care a determinat Înaltul Comandament bulgar să ordone trupelor trecerea în refacere pentru câteva zile. Ulterior Divizia 4 Infanterie a luptat pe linia Chataldzha, până la încheierea ostilităților. În cel de-Al Doilea Război Balcanic Divizia 4 Infanterie, incluzând regimentul 8 Infanterie, a făcut parte din Armata 4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
000 de victime, fapt care a determinat Înaltul Comandament bulgar să ordone trupelor trecerea în refacere pentru câteva zile. Ulterior Divizia 4 Infanterie a luptat pe linia Chataldzha, până la încheierea ostilităților. În cel de-Al Doilea Război Balcanic Divizia 4 Infanterie, incluzând regimentul 8 Infanterie, a făcut parte din Armata 4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
care a determinat Înaltul Comandament bulgar să ordone trupelor trecerea în refacere pentru câteva zile. Ulterior Divizia 4 Infanterie a luptat pe linia Chataldzha, până la încheierea ostilităților. În cel de-Al Doilea Război Balcanic Divizia 4 Infanterie, incluzând regimentul 8 Infanterie, a făcut parte din Armata 4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913, colonelul Kiselov
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913, colonelul Kiselov a fost numit comandant al ariergărzii Divizie 7 Infanterie care ocupa linia defensivă. Prin rezistența dârză a forțelor pe care le conducea a reușit să asigure retragerea în siguranță a Divizie 2 Infanterie pe o nouă linie de rezistență, fapt care a contribuit decisiv la obținerea de către bulgari a
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913, colonelul Kiselov a fost numit comandant al ariergărzii Divizie 7 Infanterie care ocupa linia defensivă. Prin rezistența dârză a forțelor pe care le conducea a reușit să asigure retragerea în siguranță a Divizie 2 Infanterie pe o nouă linie de rezistență, fapt care a contribuit decisiv la obținerea de către bulgari a victoriei în Bătălia de la Kalimantsi. După război, a primit comanda Brigăzii 2 Infanterie din Divizia 4 Infanterie, pentru ca în aprilie 1914, să fie numit
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
conducea a reușit să asigure retragerea în siguranță a Divizie 2 Infanterie pe o nouă linie de rezistență, fapt care a contribuit decisiv la obținerea de către bulgari a victoriei în Bătălia de la Kalimantsi. După război, a primit comanda Brigăzii 2 Infanterie din Divizia 4 Infanterie, pentru ca în aprilie 1914, să fie numit comandant al acestei divizii. După intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale, Divizia 4 Infanterie a fost inclusă în compunerea Armatei 3, care avea misiunea de a asigura
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
asigure retragerea în siguranță a Divizie 2 Infanterie pe o nouă linie de rezistență, fapt care a contribuit decisiv la obținerea de către bulgari a victoriei în Bătălia de la Kalimantsi. După război, a primit comanda Brigăzii 2 Infanterie din Divizia 4 Infanterie, pentru ca în aprilie 1914, să fie numit comandant al acestei divizii. După intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale, Divizia 4 Infanterie a fost inclusă în compunerea Armatei 3, care avea misiunea de a asigura apărarea frontierei Dunării. La
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
a victoriei în Bătălia de la Kalimantsi. După război, a primit comanda Brigăzii 2 Infanterie din Divizia 4 Infanterie, pentru ca în aprilie 1914, să fie numit comandant al acestei divizii. După intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale, Divizia 4 Infanterie a fost inclusă în compunerea Armatei 3, care avea misiunea de a asigura apărarea frontierei Dunării. La 1 septembrie 1916 Kiselov a fost înaintat la gradul de general-maior. Divizia comandată de generalul Kiselov a avut misiunea importantă de a captura
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
1916. Forțele puterilor centrale au capturat: 480 ofițeri, 28,000 trupă și 120 piese de artilerie, de la forțele române După această bătălie Armata 3 bulgară a continuat ofensiva pe teritoriul României. Generalul Kiselov a luat parte în fruntea Diviziei 4 Infanterie la toate luptele desfășurate în Dobrogea, până la începutul anului 1917, când divizia este mutată pe frontul din Macedonia. Kiselov este avansat la gradul de general-locotenent, și va rămâne pe acest front până la sfârșitul războiului. După terminarea războiului, Pantelei Kiselov a
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
începutul anului 1917, când divizia este mutată pe frontul din Macedonia. Kiselov este avansat la gradul de general-locotenent, și va rămâne pe acest front până la sfârșitul războiului. După terminarea războiului, Pantelei Kiselov a fost înaintat la gradul de General de infanterie, cel mai înalt grad militar din Armata Bulgariei, mutându-se cu familia la Sofia unde a murit în urma unui atac de cord, la 14 octombrie 1927.
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
General pe lângă Marelui Duce Nicolae (1877-1878), în sfârșit comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu (1881-1882). Ca șef al Serviciului Artilerie din Marele Stat Major a insistat pentru constituirea a câte unui regiment de artilerie pentru fiecare divizie de infanterie (în urma raportului său nr. 550 din 5 februarie 1877), înființând-se astfel încă două regimente de artilerie. El a susținut și înzestrarea cu tunuri „Krupp” calibru 87 mm (modelele 1875 și 1877), punând astfel bazele artileriei teritoriale. În acest context
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
5 km depărtare de fort. Cu excepți a câtorva ofițeri și a comandanților, cea mai mare parte a oamenilor era formată din rezerviști. Cei mai mulți dintre ei fuseseră chemați sub arme în 1939, după invazia germană a Poloniei. Pregătirea lor de infanterie era slabă, toți militarii belgienii fiind artileriști. Pe 10 mai 1940, 78 de parașutiști germani la bordul a 9 planoare din 7 "Flieger" (viitoarea Divizie I "Fallschirmjäger"]]) au aterizat pe fortăreață, înarmați cu arme ușoare de infaterie și încărcături explozive
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
ale fortului, dar soldații belgieni nu au fost la rândul lor capabili să iasă și să organizeze un contraatac hotărâtor la suprafața fortului. Garnizoana belgiană a capitulat a doua zi, după ce parașutiștilor le-a venit în ajutor Regimentul 151 de infanterie german. Germanii au planificat cu mult timp înainte cucerirea fortului. În timpul pregătirilor, parașutiștii germani au efectuat antrenamente pe o replica a exteriorului fortului în Cehoslovacia. Însuși Adolf Hitler a sugerat planificatorilor ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
au pierdut doar 6 dintre militarii care au participat la asaltul fortului și au avut și 21 de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al întregii linii defensive
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
1/13 decembrie 1916, participând la două operații de nivel strategic din campania anului 1916: Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile vicorioase de la Oituz, din toamna anului 1916. La mijlocul lunii octombrie 1916 în compunerea armatei va intra și Brigada 7 Mixtă, resubordonată de la Armata 2
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Operația ofensivă în Transilvania și Operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați. La începutul lunii octombrie 1916, în compunerea armatei intră și Divizia 15 Infanterie, comandată de generalul Eremia Grigorescu, care avea să ducă, împreună cu trupe din Divizia 8 Infanterie, bătăliile vicorioase de la Oituz, din toamna anului 1916. La mijlocul lunii octombrie 1916 în compunerea armatei va intra și Brigada 7 Mixtă, resubordonată de la Armata 2 și care acționa în Munții Vrancei. Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
armatei va intra și Brigada 7 Mixtă, resubordonată de la Armata 2 și care acționa în Munții Vrancei. Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile unități din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
resubordonată de la Armata 2 și care acționa în Munții Vrancei. Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile unități din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
2 și care acționa în Munții Vrancei. Pe măsura preluării frontului său de către forțele rusești, marile unități din compunere au fost redislocate succesiv pe alte fronturi, începând cu Divizia 14 Infanterie, urmată de Diviziile 7 și 8 Infanterie. Divizia 15 Infanterie va rămâne pe poziție pe Valea Oituzului, intrând în compunerea Armatei 2. La 13 decembrie 1916 comandamentul Armatei de Nord a fost desființat, marile unități din compunerea sa continuând să lupte în compunerea Armata 1 și Armata 2, participând la
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. În vederea trecerii la ofensivă, Armata de Nord a constituit un dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
dispozitiv de luptă cu cele trei divizii de infanterie (Diviziile 7, 8 și 14 Infanterie) în primul eșalon și cele două mari unități de cavalerie (Divizia 2 Cavalerie și Brigada 4 Călărași) în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
în rezerva armatei. La rândul lor, diviziile de infanterie și-au organizat forțele pe șase „grupuri de acoperire”, denumite după numele trecătorii în care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
denumite după numele trecătorii în care acționau. Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
Forțele inamice aflate în fața Armatei de Nord erau Divizia 61 Lanstrum austro-ungară (17 batalioane de infanterie, 3 escadroane de cavalerie și 9 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 14 Infanterie, Brigada 19 Landstrum (6 batalioane de infanterie și 2 baterii de artilerie) dispusă în fața grupurilor de acoperire ale Divizie 7 Infanterie și 1 batalion din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, în valea Oituzului. Raportul de forțe era unul net favorabil părții române: În prima etapă a ofensivei au
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]