5,780 matches
-
spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puternic forțează sângele acumulat în organele abdominale să iasă și să circule în sus spre brațe și cap și în jos spre picioare, fără a necesita vreun efort suplimentar din partea inimii. De aceea, exercițiul este o bună metodă preventivă împotriva infarctului care poate apărea dimineața devreme. De asemenea, este și o modalitate bună de redistribuire a sângelui și a energiei după o perioadă îndelungată de timp petrecută la birou sau în mașină sau după orice activitate sedentară care congestionează sângele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
lungă se datorează, în primul rând, consumului zilnic al unei sticle de vin de orez, băut în trei porții, câte una la fiecare masă. Medicii occidentali sunt, de asemenea, de acord că dozele zilnice moderate de alcool reduc semnificativ riscul infarctelor și al atacurilor cerebrale la persoanele în vârstă. Exercițiile fizice și respirația Toți centenarii sănătoși menționează un regim fizic regulat de exerciții fizice ca fiind un factor absolut indispensabil al longevității lor. În afară de exerciții fizice, taoiștii menționează și respirația profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o bancnotă străină Între dinți... Se consola cu gândul că oricum va muri de mâna unui creștin. Că o fi român, ungur, polonez ori slovac Îi era egal. Sunt totuna: aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc, gută, diabet, ateroscleroză. Se chiar mira cum de nu vorbesc aceeași limbă din moment ce mănâncă la fel. Poate ceva mai condimentat, ungurii. Lucrul acesta se poate observa și În Înjurături: mult piper și ardei iute. Îți ia foc limba, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu ajung iar la pușcărie pentru un porc care grohăia pe aici de nu puteam dormi din cauza lui. De nervi l-am tăiat și ca să apăr ca și dumneavoastră liniștea publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dos Santos, pe numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea de omor din culpă. Tomas îi smulsese geanta unei hoșcotine la intersecția dintre 6th Street și Alvarado, când baba s-a prăbușit fulgerător, lovită de infarct, și a crăpat. Tomas a aruncat poșeta cât colo și a fugit ca de dracu’. A lăsat în urmă un set de amprente unsuroase pe geanta cu pricina și, pe deasupra, niscai martori oculari. Blanchard îl înghionti pe individ. — Habla ingles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
seama că dosarul Dalia tocmai primise un nou impuls. Un tip de lângă mine povestea cu lux de amănunte cum apăruse plicul: l-a găsit un poștaș într-o cutie poștală de lângă biblioteca centrală și era cât pe ce să facă infarct. Apoi a oprit o mașină a poliției, iar băieții au anunțat captura prin stație. Ellis Loew își făcu loc printre tehnicienii de la laborator, cu Fritzie Vogel pe urmele lui. Tehnicianul-șef se luă cu mâinile de cap de supărare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fug, însă mă prinde. E mascat. Cu mâinile mă ia prin spate și îmi spune să nu țip. Mă întorc și văd că are un cuțit. Lama îi strălucește(Lamă străluce-îmi place). Tremur și simt că mă pierd, că fac infarct. Mă ia și mă scutură să vadă ce-i cu mine. Îmi înfig ghearele în fața lui și îi scot masca. Îl privesc, apoi îmi iau ochii de la el și inspir adânc. Îmi trece. El îmi dă drumul și mă conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a suporta a unui rival, dară-mi-te a unui prieten. Accelerase ușor și se pierduse în peisaj. Umblam pe străzi amețit de invidie și de admirație. O variantă a poemului "DESPRE TATA ȘI NOI" suna cam așa: "(poem dedicat infarctului ce a avut loc în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1975)" "Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina de lună prin cameră, ca să-și aducă aminte mai bine. Eu alerg repede-repede dintr-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
soldații venind, ordine de tragere... dar gloanțele nu veneau. Era o tortură specială. Iar câteodată, doar ca să ne facă să credem în continuare, împușcau cu adevărat oameni. Dar tortura ce le plăcea lor mai mult era tortura. Unii oameni făceau infarct. Nu și eu. Am aflat două lucruri despre mine însumi: primul, că mi se părea ceva de o aportanță capitală dacă trupul îmi era viu sau mort. Al doilea, că la un moment dat, în viitor, voiam să îmi organizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În cont inclusiv punctul unei victorii din care nimeni nu pricepe nimic și care intră În analele sportive În chip de argument imbatabil al truismului, atât de drag chibiților de pe toate meridianele, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și prietenoase. Kirill a urmat școala la Londra, Berlin și Praga și colegiul la Louvin. S-a căsătorit cu Gilberte Barbanson, belgiancă, a condus (cu umor, dar și cu succes) o agenție de voiaj la Bruxelles și a murit de infarct la München. Îi plăceau stațiunile de pe litoral și mâncarea bună. Detesta, ca și mine, luptele cu tauri. Vorbea cinci limbi. Îi făcea plăcere să facă farse. Singura mare realitate a vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
opt fără un sfert. I-am spus lui Matvei. A oftat. „De data asta mă duc. Nu pot cânta băieții fără mine. Nu vreau să le stric formația. Am o chestie solo de trei minute și șaișpe secunde de face infarct ambasadoru’. Rămâi mut. Uite-așa, paca-paca-poc-poc, paca-poc-poc-paca, pum-poc-paca-pum-pum-paca.“ Bătea ritmul cu cuțitul și furculița, atingând pe rând, într-o ordine numai de el știută, farfuria, paharele, solnița, sticla, frapiera, coșul de pâine. „Iar la sfârșit fac și așa.“ Și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cel mai tânăr dintre cei așezați la masa asta și, din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă. Uită-te la Nathan. Are cancer pulmonar și nici măcar n-a fumat vreodată. Iar eu am făcut două infarcturi. Ne auzi pe noi văicărindu-ne? Suntem cei mai mulțumiți oameni din lume. TOM: Ba nu sunteți. Sunteți la fel de nefericiți ca mine. NATHAN: Harry are dreptate, Tom. Dracul nu-i chiar atât de negru. TOM: Ba e. Și, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
departe, am auzit-o zicând: — Doamne-Dumnezeule! Doamne-Dumnezeule, exact ca Tony. Și după aceea a dispărut și am auzit-o țipând la cineva, spunându-i să trimită o ambulanță pe First Street. În mod cu totul remarcabil, nu-mi era frică. Infarctul mă purtase undeva în altă zonă, un loc în care chestiunile de viață și de moarte nu aveau însemnătate. Acolo doar acceptai. Primeai ce îți era dat și, dacă în seara aceea mie îmi era dat să mor, eram gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Să nu mori, iubitule, mi-a spus ea. Te rog, Nathan, să nu mori. Pe urmă ușile s-au închis și, o clipă mai târziu, m-am dus. Inspirație N-am murit. După cum avea să se dovedească, nici măcar nu făcusem infarct. Cauza suferinței mele fusese o infecție a esofagului, dar în momentul acela nu se știa și, tot restul nopții plus cea mai mare parte a zilei următoare, am fost convins că viața mea a ajuns la sfârșit. Ambulanța m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la ora două dimineața și o lumină chioară era oferită de un bec camuflat în frunzișul copacilor. Încercă să strige după un ajutor, dar scoase un gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ai ști nu l-ai mai iubi atît. Te pomenești că s-a dat la tine. Cam așa ceva. Cînd zăceai beat ca un porc. Darie devine un arc care n-are prea bine pusă siguranța. Este gata să facă un infarct, sau, mă rog, ceva asemănător. Saveto, nu te juca cu mine. Spune-mi, vorbești parascovenii? Spun drept, s-a dat animalul la mine. Cum, vreau să știu amănunte. Păi erai în cameră și tu cînd el mă vînzolea. Spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
terminat, pe cînd Romeo era analfabet. O să-și ia carnetul la sfîntul Așteaptă, analfabetul. Dinu privea zilnic mașina vecinului și chiar plănuia s-o vîndă pe a lui și să-și cumpere altceva. Într-o zi, Dinu era să facă infarct. Romeo mergea la volan și claxona ostentativ. Dar n-are carnet, țipă la nevastă-sa. Ba are. L-a cumpărat... Dinu era să se înădușe și a căzut într-un soi de letargie prelungită. Cînd și-a revenit, a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct. Tot omor se cheamă. Dionisie plînge și timp de trei ani cît a stat la pușcărie se întreba mereu: Eu ce vină am? Cu ce ți-am greșit, Doamne? Știi tu, îi răspundea Domnul. Ce, mă crezi proastă? Familia Cepoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
meu... Mă enervez teatral: Cuuuum? Pui la îndoială... Doamne, ce mi-i dat să aud??! Am făcut impresie și nervii mei care țîșneau prin toți porii au avut succes. Evident că a trebuit să merg la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o sorbea din ochi. Fata, ca păcătoasa, resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu le veți mai putea vedea? Aici intervine iar egoismul meu funciar - Îmi pare rău de mine. Preferați să muriți deplin conștient sau vreți să fiți luat prin surprindere de o cărămidă care să vă cadă În cap, de un infarct, de o explozie ș.a.m.d.? Creierul ar vrea să știe, carnea ar vrea să nu simtă. Știți unde ați vrea să fiți Înmormîntat? În tinerețe Îmi doream să mi se păstreze scheletul ca material didactic pentru orele de anatomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e plină de ei. Lui Clio îi place să spună „aiurea“ și uneori să-i arate cu degetul atunci când trec pe lângă noi. Una dintre poveștile preferate ale lui Clio e accea că tipul care a inventat joggingul a murit de infarct. La un grătar, vara trecută, cineva s-a dat peste cap să-i explice că tipul cu joggingul se născuse cu o malformație la inimă și că infarctul îl pândea la fiecare pas. Așa că n-a fost provocat neapărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Clio e accea că tipul care a inventat joggingul a murit de infarct. La un grătar, vara trecută, cineva s-a dat peste cap să-i explice că tipul cu joggingul se născuse cu o malformație la inimă și că infarctul îl pândea la fiecare pas. Așa că n-a fost provocat neapărat de jogging, continua el să repete, dar asta n-a convins-o deloc pe Clio. — Vezi cum sunt? zisese ea pe când ne împleticeam spre casă, în seara aceea. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Michel găsi un mesaj la avizierul căminului. Mesajul era formulat astfel: „Telefonează la mătușa Marie-Thérèse. URGENT.” De vreo doi ani, nu le văzuse prea des nici pe mătușa Marie-Thérèse, nici pe verișoara Brigitte. Telefonă de Îndată. Bunica suferise un nou infarct, era internată la spitalul din Meaux. Era grav, poate chiar foarte grav. Aorta era slabă, inima risca să cedeze. Michel traversă pe jos orășelul Meaux, trecu pe lângă liceu; era aproximativ ora zece. În acel moment, Într-o sală de clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]