10,350 matches
-
1979, Jean Lecanuet, președintele Centrului Social-Democraților, partid continuator al tradiției creștin-democrate franceze, rezuma acest punct de vedere astfel: "Cu faptul ca o acțiune politică să se inspire din valorile fundamentale ale creștinismului și să se refere la concepția democratică de inspirație creștină sîntem absolut de acord. Dar în Franța, ținînd cont de istoria noastră, nu este în tradiția noastră să considerăm creștinismul un stindard politic"10. Terenul în care un partid politic ar fi putut să prindă rădăcini era foarte nefertil
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
jocul ambiguu al lui von Papen l-a ajutat în mod decisiv pe Hitler să avanseze. În Belgia, Léon Degrelle, vechi militant al Tineretului Studențesc Catolic, provenind de la Universitatea din Louvain, a devenit șeful carismatic al mișcării rexiste, inițial de inspirație religioasă, dedicată cultului lui Cristos-Rege (Christus Rex), care s-a transformat rapid în partid naționalist cu accente fasciste. Mai mult, nici un partid creștin-democrat n-a reușit să obțină majoritatea voturilor catolicilor, astfel încît pluralismul a devenit din ce în ce mai puternic. În Franța
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
făcute de Maritain între acțiunea săvîrșită în spiritul unui creștin și aceea săvîrșită în calitate de creștin. Konrad Adenauer resimțea această dihotomie atunci cînd deosebea religia creștină de Weltanschauung-ul creștin, adică de viziunea lumii prin prisma religiei. Credința este sursa de inspirație, mijlocul de a descifra evenimentele și de a combate aberațiile cum ar fi colectivismul sau "statolatria". Credința este, ca și la Alcide de Gasperi, "sursa interioară a acțiunii", o credință de unde el extrăgea ceea ce numea "civilizația creștină"4. Adică, susținea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pune întrebarea dacă legătura care îi unește pe militanții CDU-ului german ai DC-ului italian și ai CDS-ului francez este creștinismul trăit. Dar există exemple nenumărate, atît în trecut, cît și în prezent, de responsabilii de partide de inspirație creștin democrată respirînd într-o atmosferă personală religioasă și cu o viață religioasă susținută. Să reținem cîteva cazuri emblematice ale secolului XX și alese dintre laici. Este cazul lui Marc Sangnier, cu o credință puternică, și a lui Robert Schuman
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
morale care singure îl înnobilează pe om. Legea universală a dragostei și milosteniei a făcut din fiecare un aproape al nostru (...) . Toate aceste învățăminte și consecințele practice care decurg din ele au răsturnat lumea. Această revoluție s-a petrecut sub inspirația progresivă a Evangheliei, care a modelat generațiile printr-o muncă lentă, adesea însoțită de lupte înverșunate". Alcide de Gasperi citea cărțile sfinte, l'Imitation de Jésus Christ, se împărtășea în fiecare duminică, se ruga zilnic 6. Edmond Michelet recursese și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care le-a adus creștinismul în lume? Nu ar trebui decît să-l traducem mai mult în actele noastre, în comportamentul nostru și în viața politică pentru ca lumea să se transforme imediat. Iată de ce creștinismul va fi sursa de inspirație pentru politica noastră. Creștinii care aderă la partid vor avea sentimentul că servesc idealul lor religios pe plan politic". În Franța, primul Manifest al Mișcării Republicane Populare redactat în aprilie 1944 de André Colin și Maurice-René Simonnet făcea referire la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
primul Manifest al Mișcării Republicane Populare redactat în aprilie 1944 de André Colin și Maurice-René Simonnet făcea referire la "principiile esențiale ale unei civilizații creștine", iar primele afișe lipite pe zidurile Parisului imediat după Eliberare chemau la "apărarea principiilor de inspirație creștină care stau la baza tradiției noastre naționale". În Italia, De Gasperi a trasat Consiliului național al DC din 1945 "sarcina de a proteja integritatea patrimoniului spiritual creștin al poporului nostru". Programul partidului a fost prezentat de Guido Gonella la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avut democrația creștină în societatea europeană contemporană. Creștin-democrații au renunțat la vechiul mit al alianței dintre putere și Biserică, dintre tron și altar; ei au dovedit că puteai merge la slujbele religioase și chiar să te spovedești, să-ți găsești inspirația în Evanghelie, să-ți întîmpini cu grijă magisteriul pontifical fără să fii clerical. Ei l-au ales atît pe Dumnezeu cît și democrația, menținînd autonomia fiecăreia dintre sferele spirituale și temporale, evitînd subordonarea uneia față de cealaltă și invers. În felul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de la Roma (27 iunie 1969) intitulat Idee, strutture e iniziative della Democrazia cristiana per il rinnovamento delle istituzioni nell' attuazione e nello sviluppo democratico della società nazionale este reprezentativ pentru această preocupare: "Democrația creștină este un partid laic, aconfesional, de inspirație creștină, nu "partidul catolicilor" (...). Credința religioasă este deasupra opțiunilor noastre; ea poate sta la baza acestora, ea este, de asemenea, după părerea mea, o condiție decisivă, dar politica, arta de a guverna lucrurile pămîntești are stilul său propriu (...). Cu siguranță
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Statului catolic nu mai era un obiectiv pentru Biserică, care din "far al civilizației", după opinia lui Pius al XII-lea, devenea "expertă în umanitate" după Paul al VI-lea, ceea ce determina, evident, o redimensionare a relațiilor cu partidele de inspirație creștină. Creștin-democrații au existat, în general, înaintea Bisericii, așa cum s-a putut observa în ceea ce privește democrația. Acest lucru este adevărat și în ceea ce privește recunoașterea drepturilor omului. "Dacă sîntem din ce în ce mai numeroși cei care gîndim că principiile de la 1789, drepturile omului, adică prioritatea persoanei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
oamenilor de bună credință. În Elveția, partidul s-a deschis protestanților în 1947 și a recunoscut laicitatea Statului în 1958. În Olanda se observă o evoluție asemănătoare pînă la crearea, în 1976, a federației formate din cele trei partide de inspirație creștină. Aceasta fusese posibilă datorită dificultăților electorale care au dus la această apropiere, datorită evoluției Bisericii olandeze și atenuării diferențelor ecleziale. În Franța, MRP-ul s-a deschis agnosticilor și protestanților, aceste experiențe fiind însă rare. Putem aminti cazul pastorului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Și invers, ei s-au putut distanța față de anumite opțiuni. Evoluția critică privind cooperatismul, care a cunoscut o puternică dezvoltare în Quadragesimo anno, este un exemplu. Această idee care plăcea catolicismului a fost aplicată în regimurile autoritare și paternaliste de inspirație creștină, ca în cazul Austriei lui Dollfuss sau al Portugaliei lui Salazar, dar ea a fost susținută și de persoane ostile acestui tip de regim: criza anilor 1930 a dus la aceasta. Confuziile erau mari. Corporațiile au fost ridicate la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un alt exemplu în măsura în care s-a putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Alfredo Mendizábal, La originile unei tragedii, Politica spaniolă între 1923-1936, publicată la Paris în 1937, arăta că războiul civil nu putea fi considerat în nici un caz un război sfînt. Războiul dintre anii 1939-1945 nu a întrerupt aprofundarea filosofiilor de inspirație personalistă pe care Jean Lacroix le definea în Le personnalisme comme anti-idéologie (1972) ca pe o "anti-ideologie", o atitudine, o aspirație, o direcție spre care se tinde ca reacție față de ceea ce îl oprimă pe om. Maurice Nédoncelle, preot și universitar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care se tinde ca reacție față de ceea ce îl oprimă pe om. Maurice Nédoncelle, preot și universitar, filosof personalist și teolog, Georges Bastide, care trata tema morală a persoanei, Paul Ricoeur, care a colaborat cu Mounier la Esprit, Emmanuel Levinas, de inspirație israelită, care se ridica împotriva a tot ceea ce întina ființa umană și pleda pentru toleranță, pluralism și diversitate, Étienne Borne, care asocia la gîndirea sa un angajament militant, au contribuit mult la această aprofundare. Reflecțiile asupra instituțiilor și organizării Statului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Maritain. Dintre cele mai importante lucrări ale sale scrise în perioada războiului din Statele Unite trebuie să amintim: Drepturile omului și legea naturală (1942), Creștinismul și democrația (1943) unde, ca și Bergson 8, prezenta democrația ca pe o manifestare temporală a inspirației evanghelice, Principiile unei politici umaniste (1944). În Apusul civilizației (1939), el salutase scrisoarea pastorală a episcopilor americani din octombrie 1938 în favoarea democrației. Aceste teme pot fi regăsite în constituțiile de după război 9 ; preambulul Constituției franceze din 1946, reluat în 1958
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
așa cum a prezentat-o Mounier, a schimbat total gîndirea politică creștină, iar repercusiunile ei s-au simțit și mai departe: Tadeusz Mazowiecki, prim-ministru al Poloniei eliberate de totalitarismul comunist, atribuia, în discursul său de învestitură în fața Dietei, sursa de inspirație a acțiunii Solidarității lui Mounier. "Mounier nu credea în nici un partid și poate nici chiar în politică", notează Étienne Borne 12, care este unul dintre cele mai bune exemple de creștin-democrați puternic legați de Mounier și opunîndu-i-se ferm în același
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
el a explicat motivele opoziției lui la "Statul panteist". La Congresul Internațional democratic popular de la Bruxelles, el a prezentat o moțiune prin amicul său, de asemeni exilat, Francesco Luigi Ferrari, care rezuma filosofia sa astfel: "Partidele sau grupurile democratice de inspirație creștină sînt opuse sistemelor antidemocratice care au apărut în Europa după război: fascismul și bolșevismul, două sisteme care au în comun o tendință dominantă spre dictatură, spre concentrarea puterilor, spre cea mai exagerată centralizare a statului, spre monopolul asupra tuturor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de o zonă economică liberă decît de o adevărată politică de integrare. După 1950, discursul european a cîștigat calități identitare și integratoare pentru aceste partide, dar nu trebuie să cedăm mitului umanismului și nici aceluia al "Europei vaticane", partidele de inspirație creștină neconstituind ramificațiile unei organizații unitare. Creștin-democrații nu constituie un bloc monolitic. Ei nu reprezentau ansamblul catolicilor, printre care, cel puțin în Franța, ideea europeană a întîmpinat multe opoziții. Dacă în Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, unitatea europeană i-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui călătoreau prin toată Europa, mai ales în Germania. Sturzo, fiind exilat încă din 1924, a desfășurat o activitate neîntreruptă în acest sens și s-a întîlnit cu Adenauer. El a organizat, în 1927, Secretariatul Internațional al Partidelor Democratice de Inspirație Creștină, SIPDIC, prima realizare a unui contact între diferitele partide. Europa reprezenta pentru acesta o preocupare majoră. Pe drept cuvînt, Jacques Gadille a subliniat conștientizarea acestui spirit internațional de către catolici, arătînd importanța acestuia pentru francezi: "trezirea catolicilor francezi la dimensiunea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de discursul pontifical, creștin-democrații, în numele apărării valorilor creștine, au ținut un discurs complementar prin intermediul anticomunismului: fără nici o îndoială, frica față de puterea sovietică, expansiunea comunismului care a pus stăpînire pe Cehoslovacia în februarie 1948, sensibilitatea față de destinul tragic al partidelor de inspirație creștină și a comunităților creștine din Europa sovietizată au jucat cel mai mare rol în trezirea conștiinței europene. Pacea este atît un sentiment al unei culturi creștine comune, cît și o valoare fundamentală. A făuri Europa înseamnă, în primul rînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
facă compromisuri, îndreptîndu-le fie spre dreapta liberală, fie spre stînga etatizantă. Dacă în Germania influența CDU-ului în refacerea economică de după război a fost deosebit de puternică, în Italia aceasta a fost încredințată mai degrabă liberalilor. În Franța, importanța partidului de inspirație creștină a fost în general slabă din 1945 și pînă în prezent. Mai mult, evoluțiile cronologice sînt vizibile, mai ales în Franța, dar și la modul general, mergînd în sensul liberalismului, iar dezbaterile interne nu au fost de neglijat: este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
universal și în rîndul femeilor și de adoptarea tipului de scrutin proporțional, i-a ajutat să se afirme pe eșichierul politic și să beneficieze de groaza trezită de bolșevism. Anii 1919-1925 se remarcă prin crearea mai multor partide democratice de inspirație creștină în Italia, Franța, Spania, Polonia, Țările Baltice. În schimb, în urma instaurării dictaturilor, tragediile fascismului și nazismului, ale bolșevismului, dramele războiului din Spania și ale războiului mondial i-au împins pe creștin-democrați la o aprofundare doctrinală și la angajamente care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
asumat de mai multe ori conducerea acesteia, introducînd o legislație socială și o mai bună democratizare a societății (introducerea votului feminin în 1922). La Luxemburg, Partidul Dreptei reprezenta, contrar a ceea ce ar lăsa să se înțeleagă după denumire, curentul de inspirație creștin-socială. Fondat în 1914, acest partid a cîștigat alegerile din 1919 organizate pentru prima dată prin vot universal. Liderul său, Joseph Bech, a fost timp de mai mulți ani ministru al Afacerilor Externe și șef al guvernelor de coaliție. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
erau posibile înțelegerile cu fascismul), dar care se găsea pe o poziție strategică centristă imposibil de menținut. O altă contradicție provenea de la posibila autonomie față de ierarhie: parabola PPI-ului demonstrează că un partid, chiar aconfesional, dar care se pretinde de inspirație creștină, nu se putea menține fără sprijinul Sfîntului Scaun. Acesta dorea în special să asigure libertatea apostolatului Bisericii și să-și urmeze obiectivele de recucerire a Statului și a societății. Din momentul în care partidul stînjenea acest demers, era condamnat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]