6,119 matches
-
Occident cel puțin, nu istoria și colectivitățile mari constituie forul cel mai important dinaintea căruia religia crede că e profitabil să-și arate utilitatea. Individualismul în materie de credință, fluiditatea și libera alegere a apartenențelor religioase dau acum religiei alt interlocutor privilegiat. în Occidentul liberal, individul a devenit după un model al pieței, care se impune și în materie religioasă consumatorul principal. Lui i se adresează în primul rînd religiile, pe el încearcă să-l capteze, el decide ce formulă de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se pune simultan de la o înălțime polară și cu exigența practică, urgentă, dificilă a unui dialog foarte concret. în măsura în care încerci să te menții în dialog și să înțelegi logica semenului diferit, parcurgi o asceză. în măsura în care soluția nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o înălțime polară și cu exigența practică, urgentă, dificilă a unui dialog foarte concret. în măsura în care încerci să te menții în dialog și să înțelegi logica semenului diferit, parcurgi o asceză. în măsura în care soluția nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în diversitate nu apare așadar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu aparține nici unuia dintre interlocutori, întîlnirea mobilizează convergența interlocutorilor spre Polul divin. Ea înseamnă ieșire nu numai din propriile limitări, ci și din nivelul individualului. Moartea-înviere împreună cu celălalt revine la a da loc Polului transcendent să își manifeste, în comuniunea interlocutorilor, noutatea inepuizabilă. încrederea în diversitate nu apare așadar numai ca o descoperire a modernității laice, ca principiu specific societăților liberale contemporane. Ea poate fi așezată foarte bine într-un cadru spiritual, poate primi solide argumente religioase. și mai important e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stăpîni mînia, expansiunea distrugătoare în fața dezordinilor umane și cosmice, de a îndura și de a se îndura de condiția duală a creaturii sale. însuși Legămîntul lui Iahve cu poporul său constă într-o progresivă delimitare a sferelor proprii celor doi interlocutori. Iar atunci cînd se stabilește organizarea țării, a comunității și a cultului, leviții, neam sacerdotal, nu primesc teritoriu, ceea ce simbolizează, în existența cotidiană, distanța/retragerea/transcendența divinului față de treburile civile ale poporului. în sfîrșit, experiența exilului și a suferinței, atît
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și nu permite înțelegerea mesajului. Punerea în context este o modalitate de a face față complexității tranzacțiilor interumane. A analiza un context înseamnă a lua în considerare următoarele: subiectul comunicării, situația, statutul, experiențele anterioare, a vedea ceea ce este important pentru interlocutor și ceea ce nu este semnificativ. Modelul lui R. Jakobson propune una din primele scheme ale comunicării, în al cărei proces intervin următorii factori: - destinator (emițător) - trimite (emite) mesaj destinatarului; - mesaj - care necesită un context pentru a fi operant; - context - referent
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
unidirecțională - când nu există feedback, nici interacțiune, radioul, televiziunea, presa scrisă; bidirecțională - cu feedback determinat de interacțiunea emițător - receptor și cu posibilitatea schimbării rolurilor, prin existența dialogului; e. scopul urmărit: oficială; neoficială; f. frecvența comunicării: permanentă; periodică; aperiodică; g. statutul interlocutorilor: vertical - valori ierarhice diferite: profesor - elev, ofițer - soldat, patron - angajat; orizontală - când nu există ierarhizare, interlocutorii având același statut: elev - elev, soldat - soldat, profesor - profesor; h. domeniul de activitate: organizațională; educațională; publicitară; politică; de afaceri; interculturală etc.; 1.4. Elementele
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
interacțiunea emițător - receptor și cu posibilitatea schimbării rolurilor, prin existența dialogului; e. scopul urmărit: oficială; neoficială; f. frecvența comunicării: permanentă; periodică; aperiodică; g. statutul interlocutorilor: vertical - valori ierarhice diferite: profesor - elev, ofițer - soldat, patron - angajat; orizontală - când nu există ierarhizare, interlocutorii având același statut: elev - elev, soldat - soldat, profesor - profesor; h. domeniul de activitate: organizațională; educațională; publicitară; politică; de afaceri; interculturală etc.; 1.4. Elementele comunicării O comunicare eficientă presupune existența obligatorie a unor elemente de care depinde realizarea întregului proces
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
unui enunț; în anumite situații de comunicare, e posibil ca aceștia să nu coincidă ( de exemplu, vorbirea indirectă sau relatarea spuselor cuiva, în cazul vorbirii directe). Emiterea presupune transformarea unui conținut psihic într-un fapt obiectiv, pentru a-l transmite interlocutorului prin intermediul limbajului. Capacitatea de emisie a omului este dată de structura creierului, structura organelor vorbirii, de stăpânirea sistemului limbii, subordonate procesului productiv al comunicării informației, codării. Receptorul / destinatarul/interlocutorul/ colocutorul este cel care, cunoscând codul folosit de emițător, primește
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
conținut psihic într-un fapt obiectiv, pentru a-l transmite interlocutorului prin intermediul limbajului. Capacitatea de emisie a omului este dată de structura creierului, structura organelor vorbirii, de stăpânirea sistemului limbii, subordonate procesului productiv al comunicării informației, codării. Receptorul / destinatarul/interlocutorul/ colocutorul este cel care, cunoscând codul folosit de emițător, primește și decodează un mesaj. Unele cercetări disting între receptor și destinatar, pentru că este posibil ca acesta din urmă să nu acționeze totdeauna ca un receptor, să nu urmărescă mesajul transmis
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mesaj montaje structurale neprevăzute în nici unul dintre codurile preexistente” Funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); unele mesaje servesc în primul rând la stabilirea comunicării, la prelungirea sau la întreruperea ei; ele controlează cum funcționează canalul și circuitul, atrag atenția interlocutorului sau confirmă faptul că acesta rămâne în continuare atent. Funcția fatică se poate manifesta printr-un schimb abundent de formule ritualizate și prin întregi dialoguri care-și propun doar să prelungească o comunicare. Se realizează prin cuvinte și structuri de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
una orală și alta scrisă. Limbajul oral, limbajul de bază, prezent la toți vorbitorii normali, stă la originea constituirii citirii, scrierii și a limbajului intern. Poate fi colocvial, dialogat sau monologat, se desfășoară într-o situație dată, implicând prezența unui interlocutor, în cazul dialogului, sau a mai multora, când are formă colocvială, și are un evident caracter adresativ, beneficiind de o puternică susținere expresivă. în limbajul oral, comunicarea presupune o mai mare angajare prin alternarea rolurilor de emițător și receptor. Limbajul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
teze de doctorat. La cafea sau ceai, pe care le consumă curent și le însoțea cu țigări, la cabinetul care acum îi poartă numele sau chiar la domiciliul său din str. Victor Babeș, purta întotdeauna discuții interesante cu oricare dintre interlocutori, fie aceștia din catedră sau din afara ei. Avea un respect deosebit, înnăscut, pentru tot ce era natural. Odată, un valoros profesor de la Facultatea de Matematică i-a sugerat că, într-o problemă de sănătate pe care Profesorul Climescu o avea
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
de acest tip de mărci implică de fapt o trimitere la contextul lor. Este cazul lui " Fumatul interzis", după cum am văzut deja, sau al enunțului " Ce mașină grozavă!", care constituie o reacție a enunțiatorului în fața unei mașini accesibile în spațiul interlocutorilor. Există multe enunțuri care se situează în afara oricărui context, printre care mai ales exemple de gramatică: "Pisica urmărește șoarecele", "Max a fost mușcat de cîine". Dar este o iluzie să credem că enunțurile respective se interpretează în afara contextului. În realitate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
1960 de către un filosof al limbajului, americanul Paul Grice, sub numele de "maxime conversaționale"9, numite în Franța legile discursului. Aceste "legi" joacă un rol important în interpretarea enunțurilor și reprezintă un ansamblu de norme despre care se presupune că interlocutorii le respectă în momentul în care participă la un act de comunicare verbală. În concepția lui Grice, ele depind de o lege superioară pe care o numește principiul de cooperare. Contribuția voastră la conversație trebuie să fie, în momentul în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de cel al producerii. Subînțelesurile Legile în cauză nu reprezintă normele unei conversații ideale, ci niște reguli care joacă un rol crucial în procesul de înțelegere al enunțurilor. Prin simplul fapt că se presupune că ele sînt cunoscute reciproc de interlocutori, ele permit transmiterea unor conținuturi implicite. Să ne imaginăm astfel că în locul lui " Fumatul interzis" avem o tăbliță asemănătoare pe care ar scrie "Visatul interzis" și care ar fi plasată în anticamera unui vestit guru indian. Interdicția pare ciudată; totuși
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
detaliat sînt asemenea norme; - o recunoaștere reciprocă a participanților, a rolului lor și a cadrului comunicării. F. Flahault vorbește chiar de raporturi de locuri: Nu există vorbire care să nu fie emisă dintr-un loc și care să nu convoace interlocutorul într-un loc corelativ; fie că această vorbire presupune numai că raportul de locuri este în vigoare, fie că locutorul așteptă de la ea recunoașterea locului propriu sau îl obligă pe interlocutor să se înscrie în raport. La Parole intermédiaire, Le
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
emisă dintr-un loc și care să nu convoace interlocutorul într-un loc corelativ; fie că această vorbire presupune numai că raportul de locuri este în vigoare, fie că locutorul așteptă de la ea recunoașterea locului propriu sau îl obligă pe interlocutor să se înscrie în raport. La Parole intermédiaire, Le Seuil, 1978, p. 58 - apartenența la vorbire a numeroase genuri discursive care definesc situația de comunicare (vezi cap. 5). 2. Principalele legi Pertinența și sinceritatea Lista legilor discursului și a relațiilor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe care ne străduim s-o prezentăm în exterior. Comunicarea verbală presupune cel puțin doi participanți și de aceea există cel puțin patru astfel de fețe implicate în comunicare: este vorba de fațeta pozitivă și fațeta negativă a fiecăruia dintre interlocutori. Orice act de enunțare poate constitui o amenințare pentru una sau mai multe dintre aceste fațete: a da un ordin valorizează fațeta pozitivă a locutorului, devalorizînd-o pe cea a interlocutorului, adresarea către un necunoscut amenință fațeta negativă a destinatarului (facem
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
vorba de fațeta pozitivă și fațeta negativă a fiecăruia dintre interlocutori. Orice act de enunțare poate constitui o amenințare pentru una sau mai multe dintre aceste fațete: a da un ordin valorizează fațeta pozitivă a locutorului, devalorizînd-o pe cea a interlocutorului, adresarea către un necunoscut amenință fațeta negativă a destinatarului (facem o intruziune pe teritoriul său), dar și fațeta pozitivă a locutorului (care riscă să fie considerat o persoană nepoliticoasă). Putem distinge astfel: - cuvinte care constituie o amenințare pentru fațeta pozitivă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cuvinte care amenință fațeta pozitivă a destinatarului: critica, insulta etc.; - cuvinte amenințătoare pentru fațeta negativă a destinatarului: întrebări indiscrete, sfaturi nesolicitate, ordine etc. În momentul în care același cuvînt riscă să amenințe o fațetă încercînd să ocrotească o altă fațetă, interlocutorii sînt constrînși să facă compromisuri, să negocieze. Ei trebuie să încerce să-și ocrotească propriile fațete fără să le amenințe pe cele ale partenerului. Asistăm astfel la dezvoltarea unei întregi panoplii de strategii discursive pentru a găsi o soluție de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
legi care se aplică oricărei activități verbale trebuie să se adapteze specificității fiecărui gen discursiv: este posibil să insulți publicul într-o piesă de teatru, dar nu într-o conferință, vorbirea pe un ton profesoral poate amenința fațeta pozitivă a interlocutorului într-o conversație, dar nu într-o sală de clasă etc. Stăpînirea legilor discursului și a celor referitoare la genurile discursive (competența generică) reprezintă componentele esențiale ale competenței noastre comunicative, adică a aptitudinii noastre de a produce și de a
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și depinde de existența unui singur enunțiator, care controlează enunțul de la început pînă la sfîrșit (enunțul monologal dintr-o carte, de exemplu), sau de înscrierea enunțiatorului într-o interacțiune în care poate fi întrerupt sau deviat în orice moment de către interlocutor (enunțul dialogal). În situațiile de interacțiune orală se întîmplă adesea ca unele cuvintele să ne "scape", să trebuiască să le prindem, să facem precizări etc. în funcție de reacțiile celuilalt. Discursul este o formă de acțiune A vorbi este o formă de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
perspectivă, conversația nu este considerată ca un discurs prin excelență, ci numai unul din modurile de manifestare chiar dacă cel mai important al interactivității discursului. Dacă admitem faptul că discursul este interactiv și că mobilizează doi parteneri, devine dificil să numim interlocutorul "destinatar": în acest caz avem impresia că enunțarea merge într-o singură direcție, că nu este decît expresia gîndirii unui locutor care se adresează unui destinatar pasiv. De aceea, asemeni lingvistului Antoine Culioli, nu vom mai vorbi de "destinatar", ci
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și femei, între femei, între superiori și subordonați etc. Dar, pe de altă parte, abordarea "discursului tinerilor" sau "discursului femeilor" ridică mari dificultăți, căci ele reprezintă categorii înșelătoare: un "tînăr" participă, de fapt, la o mulțime de activități discursive, cu interlocutori foarte variați. Pe lîngă diviziunile ce au la bază statutul partenerilor, există altele care pleacă de la poziționări de natură ideologică: "discursul socialist" sau "discursul catolic" al unei anumite epoci și dintr-un anume loc. De fapt, în cazul analizei discursului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]