6,068 matches
-
împart cu P. și romanul meu, „felia de viață“, cum ar fi spus Zola, devenit brusc naturalist odată cu înaintarea în vârstă. Pregătește-te să auzi tot mai mult despre cazul Portiei, cu consolarea că ea nu mai putea să-mi invadeze decât parazitar schema gata construită a romanului. Un an de zile am încercat, scriind, să-mi apropii femeile, cu ea văd că n-a mers. Probabil persoana ei era prea copleșitoare, chiar pentru după-amiezile de iarnă când băutura mă făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai ales faciesul pe care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de oră fără vise, neproductiv, în miezul zilei, în timp ce afară zgomotele naturii se înăbușă; dacă simți nevoia să dormi, îți zici că zgomotul trebuie să fie al unei ploi insistente, care nu slăbește nici după venirea iernii. Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
flecăreală în camera mea de lucru, pe care mama o reamenajase sumar, făcând din ea dormitor - în sensul că pusese niște albituri peste salteaua în echilibru precar, ca o barcă pe râu. La un moment în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
într-o după-amiază la birou. Singurul lucru care lipsea ca să fie o nuntă erau însurățeii și nici T. nu știu pe unde se găsea. O să se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și stă jumătate de oră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ar fi mie de foame. Mi se face greață de dragostea asta a lor... De mâine nu mai stau alături de ei. Am să mănânc unde găsesc primul loc liber. Vin și eu cu tine, i-am zis simțind că-i invadez intimitatea. Faci cum vrei, dar nu trebuie să te simți obligat față de mine. Știu că o placi și că ai vrea să îi fii cât mai aproape, așa că înțeleg . N-am să vă mint spunându-vă că în viata mea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
1 Când m-am trezit, lumina albăstrie a dimineții de iarnă Îmi invadase deja camera. E târziu, mi-am spus. Făcând un mare efort ca să-mi țin ochii deschiși, m-am ridicat Încet din adoratul meu pat și am aruncat o privire rapidă către Maria. Devenisem expertă În mersul pe vârfuri dimineața pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sărutat din nou, de data asta mai apăsat și mai lung. Era un sărut diferit de toate celelalte. Nu mai exista veșnica noastră superficialitate. Era un sentiment adevărat. Era ceva nou. Odată ce am putut respira din nou, mintea Îmi fu invadată subit de o ceață groasă. Toată determinarea mea de a-l părăsi pe Victor se stingea Încetul cu Încetul și ideea Începea să mi se pară chiar ridicolă. Poate că, În fond, Îl iubeam. Sau cel puțin Îl plăceam, nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
a lăsat singură. Acum, că nu mă mai privea nimeni, puteam dansa liberă. Mă gândisem deja la un final pentru dansul meu. Ar fi fost perfect, dacă aș fi putut proiecta În realitate imaginile fantastice din mintea mea. Muzica a invadat sala și, la fel ca de fiecare dată, m-am lăsat purtată de ea. M-am lăsat pe spate atât de mult, Încât până și eu am fost uimită de poziția În care mă aflam. Mâinile mi-au alunecat pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur să aud asta, zise el. Înghețatele astea nu merita irosite. ― Ai dreptate, am spus, străduindu-mă să nu mă mai gândesc la altceva În afară de aroma de căpșuni. N-am reușit. Amintirile Îmi invadau mintea. Eram doar o fetiță când Începusem să fac cursuri de dans. Era munca mea de o viață. N-ar fi trebuit să mă urc niciodată În mașina lui Victor. Totul era din vina lui. Dacă ar fi fost atent
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mai regăsise cerul acela rozaliu, înnegrindu-se după asfințit, când se așezau amândoi în genunchi și îl priveau prin geamurile înalte ale camerei de cămin. Pe urmă intrau fetele gălăgioase și vraja dispărea sfâșiată iute, ca o pânză de păianjen invadată de un stol de muște negre și bâzâitoare. Daniel își lua rucsacul și pleca la el în cameră, în căminul de băieți, în Târgușorul Copoului. * nopțile noastre toate trec/ prin patul stricat/ pat de tren, zici tu, sau de spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
toate scrisorile pe care le trimisesem Mihaelei, legate cu o panglică și rânduite cu grijă, cronologic. Nici una nu lipsea. ― Hm, mi-am spus, scumpa mea vecină se crede obligată să-și dea în petic. Ajuns în cameră o grijă mă invadă subit. Dacă-i adevărat? Dacă Mihaela nu mai ține la mine? Dacă și-a dat seama că are de-a face cu un flușturatic care aduce femei la el acasă și îl disprețuiește? Cât timp scrisorile se aflau în păstrarea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi ieșit din groaznicul tunel în care orbecăiam, pașii mei apucau poate pe alt drum. Dar nu erai acasă. Am sunat zadarnic o jumătate de oră. Ca și când părea de neînchipuit și ireparabil să lipsești în ceasul acela, m-a invadat o descurajare vecină cu moartea. Picioarele mi s-au muiat din genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
e fericirea? Poate că e o stare negativă. Ușurarea de a te simți golit de orice grijă. A nu mai dori nimic, zicea Epictet. Adică, a-ți ajunge ce ai. Stau cu obrazul lipit de nisip și "ascult" cum mă invadează liniștea, o lene luminoasă, care-mi spală sufletul. În clipa aceasta nu mă mai interesează că, în genere, doresc prea mult sau că nu sunt capabil să primesc ceea ce mi se oferă. Îmi ajunge acest nisip cald care-mi dezmorțește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
liniștit: "Nu-ți fie frică. Luăm caii și fugim". Mă trezesc tușind și, câteva clipe, sunt buimăcit. Prin întuneric, abia găsesc butonul veiozei. Ce oră e, oare? Nu e nici patru. În zilele în care am fost fericit aici, lumina invada toate fibrele ființei mele. Nu mai aveam greutate, nu mai aveam vârstă, nu mai aveam amintiri. Trăiam, cu întregile mele resurse, într-un prezent, parcă, fără sfârșit. Acum, mă bate gândul că unicul timp real este trecutul. Viitorul nu există
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuie să mă mut mereu din pricina umbrelor care se lungesc. Se simte că vara a intrat în ultima ei parte. Ziua începe să fie mai scurtă. Ieri, pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc, pescărușii invadează plaja. Pe nisip, au ceva ciudat. Ciocul ascuțit și ghearele contrastează violent cu impresia de eleganță pe care o lasă când îi vezi, în zbor, executând grațioase arabescuri. Încerc apa cu degetele să văd dacă mai e destul de caldă. Azi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fără să mă gândesc (era toamnă frumoasă atunci) la furtuni. Mi-ar fi greu să spun ce aștept să revăd la Delfi. Misterul care aducea, pe vremuri, valuri de pelerini s-o audă pe Pythia s-a stins în pietrele invadate de bălării. Pe culmile Parnasului, muzele au lăsat locul caprelor. Nici măcar crăpătura pe unde ieșeau aburii halucinogeni nu se mai vede. Dacă a existat vreodată. Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat cunoștință de existența altor oameni pe planetele altor stele. Fiind invadați o dată. Își vor lua fără îndoială, o seamă de precauții. Cu toate acestea, vei avea cel puțin o săptămână, vreme în care Gosseyn ar trebui să te găsească. Janasen era interesat. - Și atunci? - Cheamă-l la dumneata și dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
impulsuri, un flux de "trecut" organic îi parcurse creierul - amintirile celeilalte conștiințe. Ashargin. Ashargin. Moștenitorul. Imensa semnificație ajunse la el încet, vag, abia schițat, fiindcă se petrecuseră atâtea lucruri! La paisprezece ani, el, Ashargin, văzuse școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe planeta natală a lui Enro, Gorgzid, și-l încredințară preotului Zeului Adormit. Aici, lucra la câmp, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-o misiune care nu reprezenta decât un incident în cariera lui? Rour tăcea. Ugell spuse: - Excelența Voastră, am interogat mai mult de o mie de persoane, oameni și ofițeri. Relatările converg spre următorul tablou al situației: armatele noastre au invadat cu succes cetățile rebele. Apoi, după moartea mareșalului Thorson, noul comandant a ordonat abandonarea lui Venus. Firește, aceste ordine au fost executate. Astfel, vedeți că nu este un eșec al armelor noastre, ci acțiunea unui om ale cărui temeiuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cavalerul tău mult așteptat va ajunge în strânsoarea brațelor tale, fă-ți acum doza de vaccin în umărul drept. șase în al patrulea loc: anxietatea dispare, simți cum doza de vaccin cu salivă de furnici albe își face efectul, cum invadează tot sângele tău, care duce bucățele mici de vaccin la fiecare loc julit, simți puțină căldură, nu e vina nimănui că s-a întâmplat, e plin ținutul de mici mine cu plumbi îngropate în pământul bătătorit de mâinile neistovite ale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fără să afle, sub cuibulețele lor, o sămânță a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale către înalt în teritoriul vecinului de dedesubt, invadat de animale păroase și oarbe, care sapă tuneluri pe sub pământ, cum a rezistat el până în ziua când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă în vis. nouă deasupra: acum înțelegi că evoluția de la baobabii primitivi la baobabii-bătrâni capricioși trebuie să fi avut loc într-un ținut invadat de cârtițe, în care au supraviețuit numai exemplarele care aveau studii superioare de supraviețuire în prezența animalelor păroase și oarbe de dedesubt, care sapă tuneluri, și, din acel ținut, mase de aer au deplasat semințe până în ținuturile acestea, pe unde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
care s-au petrecut în timp. În definitiv, Irina poate a evoluat. M-a iubit la început mult, și apoi gândul că trebuie să se aranjeze într-un fel i-a încolțit, i-a înmuiat dragostea și la urmă a invadat-o complect. Deci sentimentele ei au fost în veșnică mișcare. Și nici evoluția nu s-a făcut mecanic. Au fost reveniri, remușcări, apoi din nou hotărâri de eliberare. Ezitările perpetue complică extrem chestiunea. Memoria mea nu poate să aranjeze trecutul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gândise mama, bunica și străbunica ei. Dar, desigur, dacă viitorul va fi puțin variat, nu se va întîmpla nici o nenorocire. Într-o zi, intr-o magazie, și-a făcut apariția o nouă familie, compusă din mai mulți tineri, care dimineața invadau plaja. Viky deveni curând prietenă cu ei. Dintre toți, am desprins două fete, și te întrebai ce caută împreună, atât era deosebirea de mare. Una gravă, întunecată la față, fără un surâs, cu un profil bărbătesc, cu haina lipsită de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]