5,860 matches
-
singur ca Înaintea sfinxului. CÎmpia Își dezvăluie astfel obrazul trecător. Ea hrănește, dar se deschide să primească și mormintele. Nimeni nu va fi Îngropat Între iluzii pe munte. Acolo rămîne stînca singură În ploaie, ca un zeu virtual. Dacă va izbuti cineva, lovind-o cu o daltă, s-o facă să surîdă, va deveni chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca o flacără sub un cer care amintește puritatea marmurilor grecești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are nici o legătură cu zeii, iar Homer e citit mai mult În rezumate școlare... Mă Îndoiesc de exactitatea afirmației lui Burckhardt după care grecii au izbutit să vadă un lucru și să se intereseze de el fără să dorească să-l aibă. Și dacă este așa, tot nu voi crede că este de invidiat o fericire abstractă cînd viața ne oferă un adevăr care poate fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rămînÎnd În același punct și uitîndu-mă cum se Înalță soarele pe cerul Încă nedecis, văd toate acestea parcă pentru prima oară; și știu că, de fapt, nu Încîntarea de moment mă interesează, cît bucuria de a-mi enumera certitudinile. Să izbutesc să văd același lucru cu o emoție mereu nouă, iată Începutul unei Înțelepciuni anevoioase căreia aș vrea să-i epuizez toate resursele. Proteu mi se pare un zeu trist. Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Stăm acolo În iarba luminoasă toată noaptea și-mi dau seama că și zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iarba luminoasă toată noaptea și-mi dau seama că și zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Marea pierde pe zi ce trece din senzualitate. Albastrul devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sine decăderea din mister. Un Don Quijote internat Într-un ospiciu pentru a se vindeca de rătăciri și vedenii n-ar interesa decît medicul său. Și poate și mai rea, În cazul lui Aiax, e decăderea din ceea ce orgoliul unui om izbutește să suporte. Însă orgoliul, ca și deșertul, ne poate scoate În cale o piramidă sau o Fata Morgana. Important este ce aleg din toate acestea. Visez că Într-o zi voi avea destul curaj ca să Înfrunt orice Întrebare, dar dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și deja marea teamă că L-ar ispiti pe Dumnezeu se risipi. A doua zi dimineață, în ziua plecării, se sculă devreme și, începând să se îmbrace, îi veni o teamă atât de mare încât i se părea că nu izbutește să se îmbrace. Deși simțea oîmpotrivire, ieși din casă și din oraș înainte de a se lumina de ziuă. Totuși teama nu se risipise; ea stărui până la Argenteuil, un castel situat la trei leghe depărtare de Paris pe drumul spre Rouen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva care, obosit fiind, se odihnește cu suflet liniștit, evlavios și vizitat; această odihnă nu a contenit nici la foc și nici de alte câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca o scânteie măricică, înfățișându-se priceperii 4 sau atrăgând-o la sine și arătând a fi aceeași șființă dumnezeiascăț. A PREASFINTEI TREIMI 25 șbisț. Vineri ș7 martieț - La rugăciunea obișnuită, începând cu multă evlavie și, cu toate că aș fi voit, neizbutind să cresc în evlavie, privind în sus. De la mijloc încolo, deosebit de mare și neîntreruptă evlavie, cu multă limpezime strălucitoare, caldă și foarte suavă, și care nu a contenit nici după rugăciune; apoi, în timpul rugăciunii pregătitoare, șm-am simțitț cu spiritul liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
face în fiecare zi, trebuie să rămână vreme de o oră, dobândind astfel mulțumire sufletească la gândul că a rămas o oră întreagă înexercițiu, și mai degrabă șsă rămânăț mai mult decât mai puțin. Pentru că, nu de puține ori, dușmanul izbutește să-l facă să scurteze ora unei contemplații, meditații sau rugăciuni. 13. A treisprezecea. De asemenea, trebuie atras atenția că, așa cum în vreme de consolare îi este simplu și ușor să rămână în contemplație o oră întreagă, în vreme de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alții la vremea aceea, după revoluție și nu se pierduse în vicii sau în goluri fascinante, deși unii apropiați și chiar rude îl credeau o mizerie pentru că plecase de acasă și nu rămăsese acolo unde credeau că îi este locul. Izbutise să iasă triumfător din întunericul în care bâjbâise, ajungând la lumina care îl chemase. Pomii erau arămii, semn că venise toamna și aici în vestul țării. Gânduri lipsite de importanță veneau abuziv și o torturau fără voia ei. Rațiunea căuta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să le privești cu luciditate. Deci da, să le detabuizezi. Dar toate aceste discuții sunt paralele cu filmul lui Mungiu. Alexandru Budac : Exact, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile nu se ocupă de asemenea probleme. Când vizionezi filmul, nu izbutești să te gândești decât la ce se întâmplă pe ecran. E alert, bine jucat, visceral, crud și tocmai de aceea memorabil. Alex. Leo Șerban : Și ajungem astfel la faimosul domn Bebe, personaj odios, după părerea celor mai mulți. De unde vine el ? Care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să scrâșnești. Te pup ca să te împac. Noapte bună. Dan E lungă scrisoarea asta, draga mea. Aștept, neliniștită, vești de la tine. Intermezzoul lui Dan are să-mi înveselească nițel scrisoarea, care se vaită fără să se vaite. Ești gândul meu; nu izbutesc să creez o prezență prin intensitatea amintirii mele, dar strig după tine zi și noapte, seara și dimineața. Mâine am să fiu la Mangalia și am să mă gândesc la silueta ta firavă de la 5 sau 7 ani, la fetița
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fiecare zi. Azi, cum mergeam la Muedin să iau zilnicul surogat de cafea execrabil, am găsit la o masă pe inginerul Necșulea cu d-na și copiii Smaranda și Dan. Au vorbit de tine cu entuziasm și cu convingerea: Va izbuti! Nu uita, cât poți și atât cât crezi că nu ți ai face rău, să fii sprijin lui Cinci , care are, cred, atâta nevoie de afecție sigură și energică. Aștept întăia ta scrisoare; nu știu cum ai trecut la Curtici, cum ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
les Negulescu azi dimineață. Vreo treizeci de „vilegiaturiști“ mai stau tolăniți pe plaja mică ?, ? ca niște popice căzute. Eu am cartierul general în barca nouă a lui Riza, unde nu am nici nisip, nici frig, nici prea mare indiscreție. Am izbutit, pentru prima oară, să fac nudism aproape integral. Marți și miercuri a venit în barca de alături Ina și uneori Alecu, și vorbeam din fundul bărcilor respective, cu impresia unei intimități ce mi lipsește acum iar. Cum stau cu fața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
masă. Astă seară am mers la masă la Comino și-am mâncat calcan prăjit, și m’am gândit la tine, ce vei fi mâncând acolo! Orice bani vei fi luat, sper să ți-i pot trimete, dacă aranjamentul meu va izbuti. Astă seară a fost o manifestație pe stradă: a trecut un camion cu manifestanți și erau plini de entuziasm cerând moartea trădătorilor de țară, care au vrut să fugă din țară, împreună cu șeful lor; inconștienți care au dus țara la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țară, care au vrut să fugă din țară, împreună cu șeful lor; inconștienți care au dus țara la ruină și care nu știu să meargă în ritmul lumei noui. De la tine, tot nimic. Voiam și sper să plec miercuri, dacă voi izbuti să strâng proviziile de care voi avea absolută nevoie; cel mai târziu voi pleca joi. Tu știi, acum îmi dau seama că ai plecat; s’a canalizat răscoala apelor și curge greu și tulbure, dar în matcă. Te iubesc. Luni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
umpleau casa cu prezența ta. În fond, ce pueril devine omul în momentele tragice; plimbam avid, sensual, hârtia fină, străvezie, ce mă ajuta să pot întregi silueta sufletească a Monicăi mele. Nu știu dacă vei avea talent literar, dar ai izbutit să pui flacără de viață în încremenirea mea și a casei tale. Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți, fotolii, divan, fotografia tatei, colțul simbolic și cu aspecte tragice și tutelare, și pentru ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dintre care le cunoști doar pe cele două prietene ale tale și, din auzite, pe mama lui M[ircea], care, bineînțeles, le-a vorbit tuturor despre fiii ei, „niște genii“; după ce a plecat, toată lumea îi zicea „cloșca cu genii“; a izbutit să se smiorcăie într-un colț, la fiecare aparteu. Te rog să-l întrebi pe fiul lui „muți scump“ dacă mai are aceleași mijloace de trai, fiindcă ea e îngrijorată - ca orice mamă, de altfel. Draga mea, cu această carte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care au fost colonizați circa 11.000 de evrei (aproape 14% din totalul evreilor din Basarabia), care se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor. „Ceea ce Încercase În zadar Împăratul Austriei [cu evreii din Bucovina] - a comentat Ion Nistor - părea că izbutise să realizeze țarul Rusiei. Dar curând se arătă că evreii n-aveau predispoziții pentru cultura pământului și prăsila vitelor. După un timp oareșcare ei Începură să se retragă la târguri, vânzând pământurile lor la moldoveni” <endnote id="(400, p. 210
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
public sub cele mai sălbatice strigăte de ură contra evreilor. Puterea armatei interveni, dar mateloții amenințară că vor stârni un măcel, dacă armata s-ar opune proiectului lor. Consulatul grecesc și autoritățile locale, care nu putură pune stavilă acestor neorânduieli, izbutiră totuși a liniști spiritele, Îngrădind zarva la scenele regretabile de mai sus și neîngăduind să ia o Întindere mai mare. Căci, față cu numărul cel mare al mateloților, care staționară În acel moment În port, o zarvă născândă s-ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trec spre Udești Marți 9. III, cu rapidul, ca de obicei. Poate mă și opresc, cel puțin pînă seara - vreau să-ți arăt „isprava” mea, „Cartea Geților” („Geții în opera lui Ovidiu”) înainte de a o da tiparului. Cred că am izbutit un lucru deosebit. Dacă rămîn, îți vei scoate și tu pîrleala, biciuindu-mi lipsa spiritului de ospitalitate, a doua oară dovedită. Dar - știi cuvîntul cu zilele și cu sacul! Pînă atunci, Vale, E. Camilar </citation> (27) <citation author=”Eusebiu Camilar
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
matale, cât mai curând. Te rog să primești, dragă domnule Călin, salutări cordiale - împreună cu doamna - și urări de succes. Constantin Ciopraga </citation> (31) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”14 august 1997”> Dragă domnule Călin, De abia acum am izbutit să definitivez textele pe care le primești. Nu știu dacă sunt potrivite pentru scopul urmărit. Am în lucru un serial de eseuri, dar vor trebui șapte-opt luni până la rotunjirea lor. Sunt în criză de timp; nu am continuitatea necesară, căci
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]