7,857 matches
-
în Political Theory 40, 5 (2012), p. 645. 28 Ibidem, p. 646. 29 Ibidem, p. 631. 30 În special în Mark Philp, Political Conduct (Harvard University Press, Cambridge, 2007). 31 Glen Newey, After Politics: The Rejection of Politics in Contemporary Liberal Philosophy (Palgrave, New York, 2001), p. 8, p. 14. 32 Ibidem, p. 34. 33 Ibidem, p. 17. 34 Cea mai atentă și complexă analiză critică a argumentației lui Newey din After Politics a fost oferită, după știința mea, de Paul Kelly
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nu constituie o valoare fundamentală, axiomatică, ci una derivată, una care poate fi compromisă în numele altor valori economice, sociale sau politice. Mai mult, afirmă Talisse, "cei mai sofisticați conservatori" (i.e., conservatori de tip nord-american sau ceea ce noi, europenii, am numi liberali) au o astfel de concepție, fiind de părere că "demnitatea nu este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere" (Talisse, Democracy and Moral Conflict, p. 187). Talisse nu a acordat, însă, atenția necesară înțelegerii - și conștientizării caracterului abstract al
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
caracterului abstract al - ideilor exprimate de cele două principii. Invocarea celor două principii în versiunea abstractă prezentată de Dworkin nu echivalează, desigur, cu invocarea unei interpretări particulare (și controversate) a lor. Cele două principii comportă, fără îndoială, interpretări comprehensive diferite. Liberalii și conservatorii au o viziune diferită în privința a ceea ce înseamnă respectarea în practică, din toate punctele de vedere ("all things considered"), a principiului egalității umane fundamentale și a principiului responsabilității/libertății individuale. Aceasta nu înseamnă, însă, că nu există o
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ceea ce înseamnă respectarea în practică, din toate punctele de vedere ("all things considered"), a principiului egalității umane fundamentale și a principiului responsabilității/libertății individuale. Aceasta nu înseamnă, însă, că nu există o interpretare minimală a acestor principii acceptată atât de liberali, cât și de conservatori (interpretare care să includă, spre exemplu, egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, egalitatea în fața legii, libertatea conștiinței etc.) sau că liberalii și conservatorii nu sunt de acord în privința valabilității principiului egalității umane fundamentale sau a principiului
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nu înseamnă, însă, că nu există o interpretare minimală a acestor principii acceptată atât de liberali, cât și de conservatori (interpretare care să includă, spre exemplu, egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, egalitatea în fața legii, libertatea conștiinței etc.) sau că liberalii și conservatorii nu sunt de acord în privința valabilității principiului egalității umane fundamentale sau a principiului responsabilității (i.e., libertății) fiecărui individ de a decide ce valori să urmeze în viață. În ceea ce mă privește, cunosc foarte puține doctrine care neagă ideea
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sunt, desigur, doctrine rezonabile. Nu este nicio îndoială, așadar, că "cei mai sofisticați conservatori" ar respinge pe loc descrierea realizată de Talisse poziției lor. De fapt, deși conferă exigențelor demnității umane o interpretare diferită în anumite aspecte față de cea a liberalilor, și conservatorii sunt, ca și liberalii, adepții ideii că demnitatea este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere. Nu insistă oare conservatorii nord-americani, la fel ca și liberalii (i.e., social-democrații, în limbajul european), că nu poate exista o societate
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nicio îndoială, așadar, că "cei mai sofisticați conservatori" ar respinge pe loc descrierea realizată de Talisse poziției lor. De fapt, deși conferă exigențelor demnității umane o interpretare diferită în anumite aspecte față de cea a liberalilor, și conservatorii sunt, ca și liberalii, adepții ideii că demnitatea este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere. Nu insistă oare conservatorii nord-americani, la fel ca și liberalii (i.e., social-democrații, în limbajul european), că nu poate exista o societate liberă fără garantarea libertății indivizilor de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
demnității umane o interpretare diferită în anumite aspecte față de cea a liberalilor, și conservatorii sunt, ca și liberalii, adepții ideii că demnitatea este cea mai importantă valoare în cadrul unei societăți libere. Nu insistă oare conservatorii nord-americani, la fel ca și liberalii (i.e., social-democrații, în limbajul european), că nu poate exista o societate liberă fără garantarea libertății indivizilor de a-și alege valorile de urmat în viață și fără garantarea acestei libertăți - în mod egal - tuturor indivizilor (pentru că toți indivizii au o
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations (Basic Books, New York, 1978), Joseph Raz, The Morality of Freedom (Clarendon Press, Oxford, 1986), Susan Moller Okin, Justice, Gender, and the Family (Basic Books, New York, 1989), Will Kymlicka, Multicultural Citizenship. A Liberal Theory of Minority Rights (Oxford University Press, New York, 1996), Michael Sandel, Liberalism and the Limits of Justice, ediția a II-a (Cambridge University Press, Cambridge, 1998), John Rawls, The Law of Peoples (Harvard University Press, Cambridge, 1999), Ian Shapiro, The
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
The Review of Politics 75 (2013), pp. 407-432, Enzo Rossi, "Justice, Legitimacy and (Normative) Authority for Political Realists", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 15, 2 (2012), pp. 149-164, Matt Sleat, Liberal Realism: A Realist Theory of Liberal Politics (Manchester: Manchester University Press, 2013) sau Matt Sleat, "The Primacy of Politics. Towards a More Realistic Liberalism", în Juncture 21, 4 (2015), pp. 305-310. 15 Tot ceea ce ne spune Geuss este că toți cei care trasează și se încred
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
celor avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking Reasonable Pluralism Seriously: An Internal Critique of Political Liberalism", în Politics, Philosophy & Economics 10, 3 (2011), pp. 334-337. 46 Și aceasta, desigur, numai în baza prezumției că argumentele liberalilor comprehensivi sau/și perfecționiști, potrivit cărora dezacordul moral generalizat specific societăților liberale nu îi obligă pe filosofi să aducă argumente neutre din punct de vedere moral pentru principiile de organizare politică pe care le favorizează, nu sunt argumente suficient de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de vedere moral pentru principiile de organizare politică pe care le favorizează, nu sunt argumente suficient de solide. Articolul lui Freyenhagen nu ridică însă, din câte am reușit să observ, niciun fel de obiecție împotriva acestui tip de argumente ale liberalilor comprehensivi sau/și perfecționiști. 47 Am în vedere aici genul de teorii dezvoltate în lucrări precum G. A. Cohen, "On the Currency of Egalitarian Justice", în Ethics 99, 4 (1989), pp. 906-944, retipărit în G. A. Cohen, On the Currency
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
așa cum încerc să arăt, el are la bază idei și argumente mult mai puțin plauzibile și solide, dacă nu chiar extrem de slabe, prin comparație cu argumentele care susțin moralismul. 1 Glen Newey, After Politics: The Rejection of Politics in Contemporary Liberal Philosophy (Palgrave, New York, 2001), p. 2, Matt Sleat, "Realism, Liberalism and Non-ideal Theory Or, Are there Two Ways to do Realistic Political Theory?", în Political Studies (2014), DOI: 10.1111/1467-9248.12152. 2 Mark Philp, "What Is to Be Done
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Geuss, Philosophy, pp. 9-11, Galston, "Realism in Political Theory", p. 398, Rossi și Sleat, "Realism in Normative Political Theory", p. 691. 32 Geuss, Philosophy, p. 8, Bernard Williams, In the Beginning, p. 3, Richard Bellamy, "Dirty Hands and Clean Gloves: Liberal Ideals and Real Politics", în European Journal of Political Theory 9 (2010), pp. 412-430. 33 În propriile lor investigații ale obiecțiilor realiste împotriva moralismului, Jonathan Leader Maynard și Alex Worsnip ("The Realist Narrative about 'Ethics-First' Political Philosophy", Draft, 2016, http
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Law Review 69, 3 (1994): "Symposium on John Rawls's Political Liberalism", pp. 691-707, Adam Swift, "Political Philosophy and Politics", în What Is Politics? The Activity and Its Study, (ed.) Adrian Leftwich (Polity Press, Oxford, 2004), pp.135-146, Julia Skorupska, "Liberal Dilemmas and the Concept of Politics", în Journal of Political Ideologies 13, 3 (2008), pp. 297-320, Mathias Risse, "What Difference Can It Make: Why Write Books on Global Justice in the First Place?", în Journal of International Political Theory (2016
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
visuri s-au născut raporturile anarhice ale oamenilor între ei și cu puterea, pentru că progresul sau mai curând ideea progresului a născut gândul a tot felul de emancipări, fără a le statornici marginile... Toți cei pe care noi îi numim liberali sunt anarhiști, dacă nu de fapt, dar cel puțin de gândire. Fiecare din ei urmărește iluziile libertății și cade în anarhie, protestând pentru simpla plăcere de a protesta... Să revenim la presă. O vom lovi, cum vom lovi tot ceea ce
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
din ce în ce mai mult să gândească prin ei înșiși, vor sfârși prin a vorbi la unison despre ideile noastre, pentru că vom fi singurii care vom propune direcții noi gândirii... prin intermediul unor persoane cu care, bineînțeles, nu ne vor crede înțeleși. Rolul utopiștilor liberali va fi definitiv sfârșit când regimul nostru va fi recunoscut. Până atunci ei ne vor face un bun serviciu. Pentru aceasta vom mai împinge spiritele să născocească tot felul de teorii fantastice noi și așa-zise progresiste; căci noi am
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de a combate răzvrătirile în modul acesta. În acest scop, prin presă, în discursurile noastre publicate în manualele de istorie bine făcute, am făcut reclamă pentru martiriul, așa-zis acceptat, de răzvrătitori, în vederea binelui comun. Această reclamă a înmulțit contingentele liberalilor și a aruncat mii de creștini în rândurile turmei noastre. Sumar: Programul financiar. Impozitul progresiv. Perceperea progresivă în timbre. Casă de fond de titluri și stagnarea banului. Curtea de conturi. Desființarea reprezentării. Stagnarea capitalurilor. Emisiunea de bani. Schimbul aurului. Schimbarea
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
VOINȚA NAȚIONALĂ, gazetă apărută la București, zilnic între 10 iulie 1884 și 31 decembrie 1912 și săptămânal de la 6 ianuarie 1913 la 12 aprilie 1914. În acest oficios al Partidului Liberal, cel mai important ziar editat de liberali după 1880, preocupările literare și-au făcut loc sporadic, mai ales atunci când un scriitor era membru al redacției. În cei dintâi ani director fiind omul politic și ziaristul Gh. C. Cantacuzino, funcția de prim-redactor i-a fost încredințată lui
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
spre sociologie, spre tot ce e susceptibil a susține transformările pe linia progreselor înregistrate în Occident. Astfel, contrar celor afirmate în program, V.r. este și o revistă politică, nu în sensul îngust al tribunelor de partid, deși pledoariile în favoarea liberalilor nu lipsesc. În cronicile interne (foarte multe aparținând lui C. Stere), în studii precum Social-democratism sau poporanism? și Neoiobăgia d-lui Gherea ale aceluiași, în amplele expuneri semnate de G. Ibrăileanu, Radu Rosetti, Ion Radovici, Ion Teodorescu ș.a., se militează
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
la Facultatea de Litere din Iași în 1923, Ralea devine redactor al V.r. și preia multe din sarcinile lui G. Ibrăileanu. Urmând și în plan politic pe foștii săi profesori, care vedeau acum „spiritul democratic” reprezentat nu de vechii liberali, ci de partidele țărănești, Ralea merge mai departe: contribuie la elaborarea doctrinei prin propriul scris și deschide coloanele revistei tovarășilor de idei. În plan cultural, prin Ralea, D.I. Suchianu și Petre Pandrea (Petre Marcu-Balș), V.r. intervine începând din 1925
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
al scriitorilor, atunci când ridică, în fața unei delegații sovietice, chestiunile cenzurii și a închisorilor din URSS*. Intelectualii care participă la CPLC vin din orizonturi diferite. Alături de ex-comuniști* ca A. Koestler, I. Silone, S. Spender, F. Borkenau sau C. Plisnier, găsim și liberali (R. Aron), membri ai social-democrației* (E. Reuter, A. Philip) și ai exilului* rus (B. Nikolaevski, S. Schwartz) și polonez (E. Giedroyc, J. Czapski), federaliști europeni (D. De Rougemont, H. Frenay), membri ai stângii antitotalitare și anarhiști. în Franța CPLC este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
utopiștilor comunitariști ca R. Owen, E. Cabet, T. Dezamy sau W. Weitling, cât și în ale comuniștilor adepți ai revoltei ca L.-A. Blanqui și A. Barbès. în această logică, principiul „egalitate” depășește limitele noțiunii de „drept natural”, reținută de liberali, de radicali și de socialiști, pentru a se afirma ca „egalitate reală”, cea din primele societăți, anterioare apariției proprietății. Preschimbată în „drept burghez”, „falsa egalitate” sau „egalitatea formală” este denunțată ca ideologie* a sistemului exploatator, care ar masca alienarea producătorului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după anexarea țării lor de către URSS* în primăvara anului 1921; lideri menșevici care editează, la Berlin, Curierul socialist, difuzat în URSS până la sfârșitul anilor 1920; socialiști revoluționari ca Alexandr Kerenski; anarhiști ca Volin și Mahno, refugiați în Franța; monarhiști sau liberali ca Pavel Miliukov. Emigrația rusă se răspândește în lumea întreagă: în Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria, Polonia, Germania - Berlinul devine unul din marile sale centre, și aici apar numeroase cărți și periodice -, țările baltice, Franța, China. în Franța, figura fostului general rus
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rolul conducător al PCUS și este restabilită proprietatea privată asupra mijloacelor de producție. Dar, dacă abandonează postul de secretar general al partidului și, în martie 1990, este ales președinte al URSS, Gorbaciov este atacat atât de conservatori, cât și de liberali: după exemplul lui Boris Elțîn, președintele Federației Ruse, aceștia rup cu PCUS în iulie 1990, reclamând o democrație de tip occidental și trecerea la economia de piață. în sfârșit, Gorbaciov este confruntat cu forțe centrifuge care, în 1990, fac ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]