6,839 matches
-
cel care voia să mă facă să mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu această cunoaștere, am simțit un nou imbold lăuntric spre lacrimi, la fel ca și mai apoi, înainte de liturghie și în timpul ei, cu o mare, calmă și liniștită evlavie și cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu lacrimi, cu unele priceperi; și înainte, și după am simțit că mă părăsește dorința de a trece mai departe, îndeosebi după acea liniște mare sau desfătare a inimii, părându-mi-se că nu aveam pentru ce să continui cu liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi, decât pentru a aduce mulțumire cu prisosință, nu din nevoia de a primi confirmare pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată sau de mai multe ori primind și priceperi spirituale, într-atât încât mi se părea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată sau de mai multe ori primind și priceperi spirituale, într-atât încât mi se părea a socoti că aproape nu mai aveam ce să aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înainte dorisem să aflu evlavie față de Preasfânta Treime, nu doream și nu eram gata nici să caut și nici să o aflu în rugăciunile către Tatăl, nepărându-mi-se a fi vreo consolare sau apropiere în Preasfânta Treime. În timpul acestei liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în Ea în mod ființial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea că șsufletulț se luptă, ca focul cu apa, cu niște gânduri. A PREASFINTEI TREIMI 22. Sâmbătă ș23 februarieț - La rugăciunea obișnuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
convingător pentru a merge în sărăcie deplină, iar toate celelalte temeiuri între care am făcut alegerea luptau tot pentru aceasta; acest gând mă purta spre evlavie și lacrimi și la o neclintire care, chiar dacă nu aș fi aflat lacrimi la liturghie sau la liturghii etc., mi se părea de ajuns ca, în timp de tulburare și ispită, acel sentiment să rămân neclintit. Cu aceste gânduri, mergând și înveșmântându-mă șpentru liturghieț, am crescut în creștere, și aceasta mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
merge în sărăcie deplină, iar toate celelalte temeiuri între care am făcut alegerea luptau tot pentru aceasta; acest gând mă purta spre evlavie și lacrimi și la o neclintire care, chiar dacă nu aș fi aflat lacrimi la liturghie sau la liturghii etc., mi se părea de ajuns ca, în timp de tulburare și ispită, acel sentiment să rămân neclintit. Cu aceste gânduri, mergând și înveșmântându-mă șpentru liturghieț, am crescut în creștere, și aceasta mi s-a părut o confirmare, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
terminat să-mi iau veșmintele, cu această intenție de a întipări adânc în mine numele lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că sunt confirmat pentru viitor, mi-au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că sunt confirmat pentru viitor, mi-au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har și evlavie și cu lacrimi liniștite de-a lungul întregii liturghii, chiar și după sfârșitul ei rămânându-mi o mare evlavie și pornirea de a lăcrima, până când m-am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi pentru tot cerul sau pământul sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de evlavie călduroasă și foarte dulce. La pregătirea altarului și la înveșmântare, o înfățișare a numelui lui Isus cu multă dragoste, confirmare și cu o tot mai mare dorință de a-L urma; lacrimi și sughițuri. De-a lungul întregii liturghii, tot timpul o mare evlavie și multe lacrimi, pierzându-mi deseori graiul; toată evlavia și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de Fiu; iar asupra acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-mi deseori graiul; toată evlavia și simțirile sfârșeau la Isus, neputând să le simt pentru celelalte Persoane, în afară de prima Persoană, ca Tată al unui astfel de Fiu; iar asupra acestui lucru, ecouri spirituale: „Ce Tată și ce Fiu!”. O dată terminată liturghia, la rugăciune, cu aceeași simțire a Fiului- cum dorisem confirmarea din partea Preasfintei Treimi, și simțind că îmi era dată prin Isus, arătându-mi-se și dându-mi multă tărie lăuntrică și încredințare de confirmare, fără a mă teme de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult har, chiar dacă, în ceea ce mă privește, în ciuda unor piedici pe care le simțeam din partea altora, mă trăgeam cu ușurință deoparte, fără a cere sau căuta confirmare, ci dorind împăcare cu cele trei Persoane dumnezeiești; apoi, înveșmântat pentru a spune liturghia, neștiind cui să mă încredințez sau cu cine să încep, mi-a venit în minte, în timp ce Isus mi se oferă: „Doresc să merg înainte”, și cu aceasta să încep mărturisirea, confiteor Deo4, cum spunea Isus în evanghelia zilei, confiteor tibi5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Doresc să merg înainte”, și cu aceasta să încep mărturisirea, confiteor Deo4, cum spunea Isus în evanghelia zilei, confiteor tibi5 etc. Atunci, și mai departe, începând mărturisirea cu o reînnoită evlavie și nu fără înclinația de a lăcrima, și continuând liturghia cu multă evlavie, căldură și lacrimi și pierzându-mi câteodată graiul, iar în rugăciunile către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu poate fi spusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și lacrimi și pierzându-mi câteodată graiul, iar în rugăciunile către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau vedere care nu poate fi spusă în cuvinte. O dată terminată liturghia, șsimțiri însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi spusă în cuvinte. O dată terminată liturghia, șsimțiri însoțiteț de dorința de a mă împăca cu Preasfânta Treime; și implorându-L pe Isus, și nu fără lacrimi și suspine, încredințându-mă și nesimțind nevoia vreunei confirmări, nici să mai spun liturghii pentru aceasta, ci numai pentru a mă împăca. A PREASFINTEI TREIMI 25. Marți ș26 februarieț - Prima rugăciune, netulburată și neîntreruptă, cu destulă evlavie, iar începând de la mijloc cu mult mai multă evlavie, cu toate că în ea, mai ales în prima parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am ajuns să-I cer și să-L implor pe Isus să mă facă pe potriva voinței Preasfintei Treimi pe calea care I se va părea mai potrivită. Apoi, îmbrăcând veșmintele, creștea această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de Preasfânta Treime, și astfel, tot timpul liturghiei, șfiindț cu multă evlavie față de Ea. A PRIMEI ZILE DIN POSTUL MARE 26. Miercuri ș27 februarieț - La rugăciunea obișnuită, destul de bine, și ca de obicei, până la jumătatea ei, șapoiț mai departe, sporind mult până la capăt, cu multă evlavie, pace și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucru contrar. Apoi, tot la fel, L-am simțit pe Isus făcând același lucru la gândul de a mă ruga Tatălui, părându-mi-se și simțind înlăuntrul meu că El făcea toate dinaintea Tatălui și a Preasfintei Treimi. Intrând la liturghie, multe lacrimi și, de-a lungul ei, multă evlavie și lacrimi. Astfel, la un moment dat, am avut limpede aceeași viziune a Preasfintei Treimi ca mai înainte; creștea mereu în mine o iubire tot mai mare pentru Maiestatea Sa dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și lacrimi. Astfel, la un moment dat, am avut limpede aceeași viziune a Preasfintei Treimi ca mai înainte; creștea mereu în mine o iubire tot mai mare pentru Maiestatea Sa dumnezeiască, într-atât încât uneori îmi lua graiul. O dată încheiată liturghia, la rugăciune, iar mai apoi lângă foc, în mai multe rânduri, foarte multă evlavie sfârșind în Isus, și nu fără deosebite mișcări lăuntrice spre lacrimi sau chiar mai mult; și scriind acestea, mi-am simțit mintea atrasă spre vederea Preasfintei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nu fără deosebite mișcări lăuntrice spre lacrimi sau chiar mai mult; și scriind acestea, mi-am simțit mintea atrasă spre vederea Preasfintei Treimi, ca și cum aș fi văzut, chiar dacă nu la fel de limpede ca mai înainte, trei Persoane 1. Iar în timpul liturghiei spuneam: Domine Jesu Christe, Fili Dei vivi etc.1. Mi s-a părut a pricepe în spirit, că șdupă ceț mai întâi Îl văzusem pe Isus, așa cum am spus, alb, adică în umanitatea Sa, în acest timp simțeam în suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sau vedere a lui Isus la picioarele Preasfintei Treimi, și aceasta cu mișcări și lacrimi. Această viziune nu a fost la fel de lungă sau de limpede ca cea de dinainte, cea de miercuri, chiar dacă părea a fi la fel. Apoi, în timpul liturghiei, lacrimi, multă evlavie și niște sentimente rodnice, acestea nelipsind nici după liturghie. A RĂNILOR 2 28. Vineri ș29 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la început și până la sfârșit, deosebit de mare evlavie și foarte luminoasă, acoperind păcatele și nelăsându-mă să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mișcări și lacrimi. Această viziune nu a fost la fel de lungă sau de limpede ca cea de dinainte, cea de miercuri, chiar dacă părea a fi la fel. Apoi, în timpul liturghiei, lacrimi, multă evlavie și niște sentimente rodnice, acestea nelipsind nici după liturghie. A RĂNILOR 2 28. Vineri ș29 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la început și până la sfârșit, deosebit de mare evlavie și foarte luminoasă, acoperind păcatele și nelăsându-mă să mă gândesc la ele. Afară din casă, în biserică, înainte de liturghie, vedere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nici după liturghie. A RĂNILOR 2 28. Vineri ș29 februarieț - La rugăciunea obișnuită, de la început și până la sfârșit, deosebit de mare evlavie și foarte luminoasă, acoperind păcatele și nelăsându-mă să mă gândesc la ele. Afară din casă, în biserică, înainte de liturghie, vedere a patriei cerești sau a Stăpânului ei, sub forma înțelegerii celor trei Persoane, în Tatăl fiind cea de-a doua și cea de-a treia. În timpul liturghiei, din când în când, mare evlavie fără vreo pricepere sau vreo înclinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]