5,961 matches
-
final, la conac sosește avocatul Andriano și descurcă ițele: cel de-al doilea moștenitor nu este nimeni altul decât locotenentul Azureanu. Crezând că Mariana nu-l iubește și l-a folosit doar, Azureanu rupe logodna. Pentru a-l convinge pe locotenent să se însoare cu Mariana, aceasta îi promite maiorului Mura că o va înzestra pe Miss Mary cu jumătate din moștenire. Locotenentul Paul se căsătorește cu Mariana, iar maiorul Mura cu Miss Mary. În vara lui 1905, N. Niculescu-Buzău își
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
că Mariana nu-l iubește și l-a folosit doar, Azureanu rupe logodna. Pentru a-l convinge pe locotenent să se însoare cu Mariana, aceasta îi promite maiorului Mura că o va înzestra pe Miss Mary cu jumătate din moștenire. Locotenentul Paul se căsătorește cu Mariana, iar maiorul Mura cu Miss Mary. În vara lui 1905, N. Niculescu-Buzău își repeta în cadrul companiei lirice Grigoriu rolul principal din opereta germană „Moștenitorii veseli”, localizată de Paul Gusty. În principal, era vorba despre un
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
au reușit să obțină concursul gratuit al unor mari nume ale scenei bucureștene. În rolul maiorului Mura juca Victor Antonescu de la Teatrul Național, ordonanța sa — Boboc — era Gheorghe Timică de la Teatrul Nostru, Jean Georgescu, actor la Teatrul Mic, juca rolul locotenentului Paul Azureanu, Constantin Stăncescu de la Teatrul Național era avocatul Andriano, Nae Tomescu, jucând la compania de revistă a cinematografului „Roma” era Lie, ordonanța locotenentului, Nicolae Chiriș din compania „Bulandra” era străjerul Gruia, iar M. Bejan, actor la compania de revistă
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
sa — Boboc — era Gheorghe Timică de la Teatrul Nostru, Jean Georgescu, actor la Teatrul Mic, juca rolul locotenentului Paul Azureanu, Constantin Stăncescu de la Teatrul Național era avocatul Andriano, Nae Tomescu, jucând la compania de revistă a cinematografului „Roma” era Lie, ordonanța locotenentului, Nicolae Chiriș din compania „Bulandra” era străjerul Gruia, iar M. Bejan, actor la compania de revistă a cinematografului „Marconi” juca rolul primarului. Rolurile feminine principale au fost interpretate de Elvira Godeanu de la Teatrul Național (Mariana Petrașcu), Marietta Sadova de la compania
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
nu. Cei trei copii care sunt închiși aici au vârste între 13-16 ani, trăiesc într-un bloc separat și au fost recomandați pentru repatriere. Anul trecut, un capelan musulman din marină conducea chemarea la rugăciune. De cinci ori pe zi, locotenentul Abuhena Saif-ul-Islam îi chema, prin megafon, la rugăciune. Uneori se plimba prin închisoare, stând de vorbă cu deținuții printre gratii. Întrebat dacă legile confidențialității l-ar împiedica să dezvăluie o posibilă amenințare la adresa SUA, el a spus că ar trebui
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
obținut diploma de bacalaureat (1964-1966). După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Școlii Superioare de Ofițeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofițer activ în cadrul Forțelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969). După un scurt stagiu militar în funcția de comandant de pluton elevi (decembrie 1969 - decembrie 1971), a studiat la Academia de Înalte Studii Militare din București (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
septembrie 1999 a deținut și demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naționale. A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997 , General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 și General de armată (General, cu patru stele) la 25 octombrie 2000 . Ca șef al Statului Major General, el a continuat restructurarea acestui organism suprem de conducere a Armatei, optând în aprilie 1997
Constantin Degeratu () [Corola-website/Science/304924_a_306253]
-
al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Solomon s-a născut la Craiova în casa de pe strada Păltiniș nr. 1, care se păstrează și azi. A fost nepotul căpitanului Petre și fiul polcovnicului Ioan Solomon (1793-1859), fost ofițer rus precum cunoscut locotenent sub Tudor Vladimirescu, care a încercat în Revoluția Română din 1848, împreună cu colonelul Ioan Odobescu îndepărtarea guvernului provizoriu. Viitorul general a fost căsătorit cu Sofia (d. 22 septembrie 1892), fiica marelui ban Constantin Ghica (6 iunie 1804 - d. 28 august
Alexandru Solomon (general) () [Corola-website/Science/304954_a_306283]
-
București. După 1834, până în 1838 continuă studiile militare de specializare la Jitomir în Rusia, la vest de Kiev. La 3 aprilie 1838 este avansat praporcic, rang consemnat în Arhondologia Nouă a Țării Românești La 14 februarie 1843 este numit porucic/locotenent prin Ofis domnesc de către Gheorghe Bibescu, domnitorul Țării Românești (1842-1848). În anul 1844 este trimis în Rusia, la Tuia, pentru instrucție și achiziție de material militar. La 12 februarie 1848 se căsătorește cu Maria Fisența, fiica lui Emanuel Fisența, fiul
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Pometești, Adâncată și altele. Împreună au avut patru copii, Ecaterina (11 noiembrie 1848 - ?), Dimitrie (22 septembrie 1852 - 4 iulie 1907), Alexandru (14 martie 1854 - 24 noiembrie 1920) și Vladimir (1 septembrie 1858 - 22 septembrie 1918). La data de 25 august locotenentul/porucicul A.D. Macedonski este pus în disponibilitate, fiind ostil guvernului revoluționar, fiind reabilitat la 28 septembrie, iar în anul următor în 4 decembrie este avansat căpitan. Între anii 1850 - 1852, traduce din rusește și i se editează Reglement ostășesc de
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
Emanoil Florescu, atât de capabilul ministru de război, să elaboreze un manual pentru instruirea oștirii, inițiat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale. Manualul a fost redactat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale - locotenentul de stat-major Eustațiu Pencovici. Între 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871 fost numit, ca independent, Ministru de Război în Guvernul Ion Ghica 3. Inevitabilitatea declanșării războiului (1877 n.n.), iminența pătrunderii trupelor ruse pe teritoriul țării noastre și a marșului lor
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
la 23 August 1944. În 1905 a fost admis la Scoala Militară de Ofițeri de Infaterie și Cavalerie pe care a terminat-o în 1907. Proaspătul sublocotenent a fost repartizat la Batalionul 6 Vânători. Pe 1 iulie 1910 este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă ca șef de promoție Școală Superioară de Război. Între 1911 - 1913, locotenentul Mihail urmează un curs de specializare în armată austro-ungară, fiind foarte
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
repartizat la Batalionul 6 Vânători. Pe 1 iulie 1910 este promovat locotenent și mutat la Regimentul 34 Infaterie, unitate în care a servit un timp îndelungat. Între 1919-1920 absolvă ca șef de promoție Școală Superioară de Război. Între 1911 - 1913, locotenentul Mihail urmează un curs de specializare în armată austro-ungară, fiind foarte apreciat de superiorii armatei. Întors în țară este promovat căpitan, participa la campania din Bulgaria din 1913 în fruntea unei companii din Regimentului 34 Infanterie Constantă. În toamna anului
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
februarie 1881, în localitatea Chiojdeanca (județul Prahova). A urmat între 1900-1902 Școala Fiilor de Militari de la Iași, Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război din București. La data de 10 mai 1907 a fost înaintat la gradul de locotenent. Cunoscător al limbii germane, locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, în Imperiul Austro-Ungar la Triest, în cadrul Regimentului 97 Infanterie. Avansat căpitan a fost admis la Școala Superioară de Război, de la data de
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
județul Prahova). A urmat între 1900-1902 Școala Fiilor de Militari de la Iași, Școala Militară de Infanterie și Școala Superioară de Război din București. La data de 10 mai 1907 a fost înaintat la gradul de locotenent. Cunoscător al limbii germane, locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, în Imperiul Austro-Ungar la Triest, în cadrul Regimentului 97 Infanterie. Avansat căpitan a fost admis la Școala Superioară de Război, de la data de 1 septembrie 1911, pe care
Ștefan Ionescu () [Corola-website/Science/304991_a_306320]
-
absolvirea Liceului "B.P. Hasdeu" din Buzău, a urmat Școala Militară de Ofițeri Activi de Tancuri și Auto de la Pitești (1957-1960), absolvită ca șef de promoție. După absolvirea Școlii de ofițeri, a fost avansat la 22 august 1960 la gradul de locotenent în cadrele active ale Forțelor Armate. A îndeplinit funcțiile de comandant al Plutonului 2 tancuri din Compania a 4-a a Regimentului 68 Tancuri și Autotunuri (1960-1961), apoi comandant de pluton și de companie la Școala Militară de Ofițeri de
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
din Compania a 4-a a Regimentului 68 Tancuri și Autotunuri (1960-1961), apoi comandant de pluton și de companie la Școala Militară de Ofițeri de Tancuri și Auto din Pitești (1961-1966). În această perioadă, a fost avansat la gradul de locotenent major (30 decembrie 1963), iar peste numai doi ani, la 30 decembrie 1965, la cel de căpitan, în mod excepțional. Între anii 1966-1972, Ștegan Gușă a urmat cursurile de la Facultatea Militară Tehnică, secția Tancuri și Auto din cadrul Academiei Militare Generale
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
mai târziu regimentele 11 și 27 Panzer (a 6-a "Panzer Division"). Sven a luptat pe toate fronturile, cu excepția Africii de Nord și a fost rănit de mai multe ori. În cele din urmă el a ajuns la gradul de locotenent și a primit o medalie Crucea de Fier 1 și clasa a 2-a. El s-a predat trupelor sovietice de la Berlin în 1945 și și-a petrecut anii următori în diverse lagăre de prizonieri. El a început să scrie
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
Bulgaria și Ungaria. A fost secretar general al Ministerului de Externe în perioada 1944-1945. Ca scriitor a publicat numeroase traduceri literare. s-a născut în București la 28 iulie 1896. Tatăl său, Nicolae Filotti era farmacist militar, cu gradul de locotenent, iar mama sa, Aurelia Filotti (născută Felix) era fiica doctorului Iacob Felix. Era al doilea copil din familie, având un frate cu 4 ani mai mare, Mircea Filotti (n. 1892). Nicolae Filotti a murit însă de tuberculoză când Eugen Filotti
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
politică externă. Intenționând să urmeze aceeași carieră cu tatăl său, în 1914 se înscrie la Facultatea de Farmacie din București și urmează cursurile facultății în primii doi ani. În 1916, la intrarea României în Primul Război Mondial este concentrat ca locotenent farmacist și lucrează în această calitate în unitățile medicale de pe front. La retragerea trupelor române în Moldova, este afectat unităților militare de pe valea Trotușului. După terminarea războiului abandonează studiile de farmacie si se înscrie la Facultatea de Drept din București
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
scăpat cu zile, devenind legende vii (sublocotenentul Ioan Hristea, viitor comandant al Regimentului 2 călărași-cercetare în campania din 1942, cu fapte deosebite și atunci, sergentul Alexandru Chițan, salvat miraculos și ajuns și mai miraculos la regiment înainte de bătălia de la Mărășești, locotenentul Constantin Postelnicescu și mulți alții), ceilalți intrând în nemurire... Un cimitir militar a fost înființat pe locul unde s-au desfășurat luptele și unde au căzut la datorie peste 300 de soldați din Regimentul 2 Roșiori. În 1933 a fost
Șarja de la Prunaru () [Corola-website/Science/306046_a_307375]
-
didactică și a îndeplinit mai multe funcții începând cu cea de secretar de clasă și județ ajungând până la funcția de șef de secție al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc. După ce a absolvit Școala Militară de Ofițeri cu gradul de locotenent, în anul 1952, lucrează în Ministerul de Interne, până în 1974, ca specialist în învățământul militar. Aici îndeplinește mai multe funcții (șef de birou, șef de serviciu, adjunct șef de direcție), urcând în ierarhie până la funcția de șef al direcției învâțământ
Iulian Vlad () [Corola-website/Science/306075_a_307404]
-
1910 și repartizat comandant de pluton la Regimentul 9 artilerie. În 1912 a absolvit primul din promoția sa cursurile școlii de aplicație de artilerie. În primul război mondial, în funcția de comandant al bateriei a doua din Regimentul 21 artilerie, locotenentul Stoenescu a participat la luptele din Transilvania, atrăgând admirația tuturor pentru actele sale de bravură. La 1 noiembrie 1916 a fost avansat excepțional la gradul de căpitan, iar la 1 septembrie 1917 tot excepțional a fost avansat la gradul de
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
înăbușită în sânge, se încadrează în regimentul de cazaci valahi reînființat la cererea rușilor de către Constantin Ipsilanti, domnitorul Țării Românești (1806-1807) și, la luptele de la Obilești-Ilfov (2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
privind "exilarea capilor revoluției." La 23 septembrie 1848, George Barițiu comunica fostului împuternicit al guvernului provizoriu muntean pe langă Parlamentul de la Frankfurt, prof. Ion Maiorescu, prezența la Brașov a câtorva revoluționari fugiți din Țară Românească, în frunte cu doi dintre locotenenții domnești (Tell și Heliade), printre aceștia aflându-se și Ion Bălăceanu. 23 decembrie 1848 Bălăceanu se află la Belgrad, împreună cu Nicolae Bălcescu, de unde cei doi intenționau să se îmbarce pentru Constantinopol, via Triest. La începutul lui aprilie, Bălcescu își anunță
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]