6,058 matches
-
o va termina. Redactor la periodicul „Orizont” din Râmnicu Vâlcea, se va angaja apoi la Televiziunea Română. Își face debutul la cotidianul „Secera și ciocanul” din Pitești, în 1961. Colaborează cu versuri, reportaje, interviuri, articole pe teme sociale la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Magazin istoric”, „Contemporanul”, „România pitorească”, „Informația zilei”, „Curierul de Vâlcea”, „Viața Vâlcii” ș.a. I s-au decernat, în 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. De la prima plachetă, Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), apărută
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
La naiba cu frunzele galbene și face parte din membrii fondatori ai cenaclului din jurul publicației. Susține o bogată activitate literară, colaborând la principalele reviste care promovau tinerii scriitori, precum „Amfiteatru”, „Viața studențească” (în 1973 devine secretar de redacție la ambele), „Luceafărul”, dar și la „Cronica”, „Steaua”, „Convorbiri literare” ș.a. Începând din 1980 se specializează ca redactor și realizator de emisiuni de televiziune, din 1990 devine redactor-șef al Departamentului emisiunilor de jocuri și concursuri, iar din 1993 al celui de emisiuni
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
Anicuța Cârje. Traducerile sunt semnate de A. Steuerman-Rodion (fragmente din Torquemada de Victor Hugo și din Romeo și Julieta de Shakespeare), Mihai Codreanu (Martira de Jean Richepin) ș.a. În paginile publicației sunt recenzate „Viața românească”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Luceafărul” ș.a. A. St.
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
revista „Floare-albastră”, unde îi cunoaște pe Ilarie Chendi și pe St. O. Iosif, scrie articole pentru „Tribuna poporului” (Arad, 1901). În 1902 pleacă la Budapesta, unde activează ca secretar al Consulatului General al României (1902-1906), redactor și editor al revistei „Luceafărul”, întemeietor, în 1905, al tipografiei publicației, în care ies primele cărți ale lui Octavian Goga (Poezii), Ion Agârbiceanu (De la țară), George Murnu (traducerea Iliadei de Homer) ș.a. Mutat la Sibiu, devine secretar administrativ al Astrei (1906-1914), fiind și director al
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Industriei și Lucrărilor Publice, iar în 1926 senator de Mureș. Însă principalul cadru în care își va manifesta vocația militantă va fi întotdeauna cel cultural. În 1919 este ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. Editează pentru scurt timp, la București, „Luceafărul” (1919-1920), colaborează intermitent la „Țara noastră”, „Dimineața”, „Universul”, „A.B.C.”, „Zorile”, „România literară”, „Gazeta Ciucului” ș.a. Înființează Institutul de Arte Grafice „Luceafărul” la București și Institutul de Arte Grafice „Ardealul” la Cluj. În 1941, împreună cu Emil Giurgiuca și Dan Botta
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
întotdeauna cel cultural. În 1919 este ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. Editează pentru scurt timp, la București, „Luceafărul” (1919-1920), colaborează intermitent la „Țara noastră”, „Dimineața”, „Universul”, „A.B.C.”, „Zorile”, „România literară”, „Gazeta Ciucului” ș.a. Înființează Institutul de Arte Grafice „Luceafărul” la București și Institutul de Arte Grafice „Ardealul” la Cluj. În 1941, împreună cu Emil Giurgiuca și Dan Botta, redactează revista „Dacia”. De-a lungul vremii a mai semnat T. Codru, Ion Brad, Mihai Stan. Numele lui T. se leagă, alături de
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
la Cluj. În 1941, împreună cu Emil Giurgiuca și Dan Botta, redactează revista „Dacia”. De-a lungul vremii a mai semnat T. Codru, Ion Brad, Mihai Stan. Numele lui T. se leagă, alături de cel al lui Octavian Goga, îndeosebi de revista „Luceafărul”, în a cărei redacție intră în iulie 1902, chiar după înființarea publicației. Se află în conducerea ei din 1903 (când devine proprietar și editor), cu o întrerupere în 1914-1919, din cauza războiului, până în 1920. „El a fost - afirmă Sextil Pușcariu - înainte de
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
iulie 1902, chiar după înființarea publicației. Se află în conducerea ei din 1903 (când devine proprietar și editor), cu o întrerupere în 1914-1919, din cauza războiului, până în 1920. „El a fost - afirmă Sextil Pușcariu - înainte de toate un organizator. Rolul lui la «Luceafărul» îl aseamăn cu rolul lui Iacob Negruzzi la «Convorbiri literare». [...] Cel ce, pășind de la început în redacția «Luceafărului» cu toată masivitatea firii sale energice, a făcut din foaia câtorva studenți timizi de la Budapesta revista cea mai citită și mai prezentabilă
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
cu o întrerupere în 1914-1919, din cauza războiului, până în 1920. „El a fost - afirmă Sextil Pușcariu - înainte de toate un organizator. Rolul lui la «Luceafărul» îl aseamăn cu rolul lui Iacob Negruzzi la «Convorbiri literare». [...] Cel ce, pășind de la început în redacția «Luceafărului» cu toată masivitatea firii sale energice, a făcut din foaia câtorva studenți timizi de la Budapesta revista cea mai citită și mai prezentabilă în România, a fost Tăslăuanu.” Programul lui T. este „propovăduirea culturii în popor”, promovarea specificului transilvănean, dar și
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
și a specificului național în genere, apropierea de cultura și limba română din Regat, într-un cuvânt - un program menit a pregăti, ca și la publicațiile conduse de N. Iorga, unirea politică a românilor. Totuși, ideologia lui T. exprimată în „Luceafărul”, ca și gândirea sau acțiunea lui, nu se identifică cu orientarea sămănătoristă (cu care uneori au fost abuziv asimilate). Le desparte nu doar tradiția specifică a militantismului ardelenesc, ci și adoptarea unor idei maioresciene, precum lupta împotriva stricătorilor de limbă
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
câmpul teoriei și criticii literare. După el, caracteristica scriitorilor transilvăneni ar sta într-o dramatică dualitate spirituală: tensiunea dintre impulsul autohton tradiționalist („static”) și cel european („faustic”, „heraclitic”), ilustrată exemplar de creația lui Octavian Goga. Din inițiativa lui, în 1910 „Luceafărul” realizează o amplă anchetă privitoare la poporanism, în cadrul căreia se înscrie și răsunătorul său articol despre cele două culturi. Comentariile critice ale lui T., probe și conștiincioase, nu se disting în peisajul epocii prin judecăți de valoare care să se
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
și al educării în sensul unității spirituale românești și al unei culturi naționale cu deschidere europeană. Mai importantă pentru istoria literară, prin substanța ei documentară, ca și prin unele fulgurații de critică literară, e memorialistica lui T. referitoare la revista „Luceafărul” și la Octavian Goga. Paginile publicate în timpul vieții (1936, 1939), cărora li se alătură cele postume din Spovedanii (1976), precum și bogata lui corespondență, relevă un scriitor capabil să reînvie o epocă, să reconstituie atmosfera și să portretizeze unele personalități definitorii
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
de război, București, 1915; ed. 2, București, 1915; Hora obuzelor, București, 1916; Pentru neam. De ce România nu putea urma altă cale, Iași, 1918; Statele Unite ale Orientului, Târgu Mureș, 1924; Valuri politice, București, 1933; Sub flamurile naționale, Sighișoara, [1935]; Amintiri de la „Luceafărul”, București 1936; Octavian Goga. Amintiri și contribuții la istoricul revistei „Luceafărul”, partea I: Epoca budapestană, București, 1939; Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București, 1976; Obsesia europeană. Studii politice, îngr. Gelu Voican-Voiculescu, postfață Vasile Secăreș, București, 1996; Din vârtejul
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
1916; Pentru neam. De ce România nu putea urma altă cale, Iași, 1918; Statele Unite ale Orientului, Târgu Mureș, 1924; Valuri politice, București, 1933; Sub flamurile naționale, Sighișoara, [1935]; Amintiri de la „Luceafărul”, București 1936; Octavian Goga. Amintiri și contribuții la istoricul revistei „Luceafărul”, partea I: Epoca budapestană, București, 1939; Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București, 1976; Obsesia europeană. Studii politice, îngr. Gelu Voican-Voiculescu, postfață Vasile Secăreș, București, 1996; Din vârtejul războiului, I-III, îngr. și pref. Gelu Voican-Voiculescu, București, 2001. Repere
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
19; Octavian Goga, Adevărul, LU, 1908, 11-12; Ibrăileanu, Opere, IV, 123-125; C. Sp. Hasnaș, „Trei luni pe câmpul de război”, FLR, 1915, 42; Petronius [Al. Ciura], „Trei luni pe câmpul de război”, „Patria”, 1919, 62; A. P. Bănuț, Cum a răsărit „Luceafărul”, „Patria”, 1934, 20; Radu Brateș, „Amintiri de la «Luceafărul»”, GR, 1936, 12; Adrian Maniu, „Amintiri de la «Luceafărul»”, U, 1936, 285; Virgil Carianopol, „Amintiri de la «Luceafărul»”, DEP, 1936, 2 722; Teodor Murășanu, Doi memorialiști: Oct. C. Tăslăuanu și A. P. Bănuț, PLI, 1939
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Opere, IV, 123-125; C. Sp. Hasnaș, „Trei luni pe câmpul de război”, FLR, 1915, 42; Petronius [Al. Ciura], „Trei luni pe câmpul de război”, „Patria”, 1919, 62; A. P. Bănuț, Cum a răsărit „Luceafărul”, „Patria”, 1934, 20; Radu Brateș, „Amintiri de la «Luceafărul»”, GR, 1936, 12; Adrian Maniu, „Amintiri de la «Luceafărul»”, U, 1936, 285; Virgil Carianopol, „Amintiri de la «Luceafărul»”, DEP, 1936, 2 722; Teodor Murășanu, Doi memorialiști: Oct. C. Tăslăuanu și A. P. Bănuț, PLI, 1939, 6; Chinezu, Pagini, 261-267; Emil Socor, Spovedaniile d-
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
pe câmpul de război”, FLR, 1915, 42; Petronius [Al. Ciura], „Trei luni pe câmpul de război”, „Patria”, 1919, 62; A. P. Bănuț, Cum a răsărit „Luceafărul”, „Patria”, 1934, 20; Radu Brateș, „Amintiri de la «Luceafărul»”, GR, 1936, 12; Adrian Maniu, „Amintiri de la «Luceafărul»”, U, 1936, 285; Virgil Carianopol, „Amintiri de la «Luceafărul»”, DEP, 1936, 2 722; Teodor Murășanu, Doi memorialiști: Oct. C. Tăslăuanu și A. P. Bănuț, PLI, 1939, 6; Chinezu, Pagini, 261-267; Emil Socor, Spovedaniile d-lui O. C. Tăslăuanu, „Azi”, 1939, 19 noiembrie
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Al. Ciura], „Trei luni pe câmpul de război”, „Patria”, 1919, 62; A. P. Bănuț, Cum a răsărit „Luceafărul”, „Patria”, 1934, 20; Radu Brateș, „Amintiri de la «Luceafărul»”, GR, 1936, 12; Adrian Maniu, „Amintiri de la «Luceafărul»”, U, 1936, 285; Virgil Carianopol, „Amintiri de la «Luceafărul»”, DEP, 1936, 2 722; Teodor Murășanu, Doi memorialiști: Oct. C. Tăslăuanu și A. P. Bănuț, PLI, 1939, 6; Chinezu, Pagini, 261-267; Emil Socor, Spovedaniile d-lui O. C. Tăslăuanu, „Azi”, 1939, 19 noiembrie; Victor Papilian, Octavian Tăslăuanu și drama tăcerii, LU
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Murășanu, Doi memorialiști: Oct. C. Tăslăuanu și A. P. Bănuț, PLI, 1939, 6; Chinezu, Pagini, 261-267; Emil Socor, Spovedaniile d-lui O. C. Tăslăuanu, „Azi”, 1939, 19 noiembrie; Victor Papilian, Octavian Tăslăuanu și drama tăcerii, LU, 1942, 12; Grigore Popa, Drumul „Luceafărului” - drumul biruinței, LU, 1942, 2; Gabriel Țepelea, Un animator: Octavian C. Tăslăuanu, „Basarabia literară”, 1942, 3; Nichifor Crainic, Octavian C. Tăslăuanu, G, 1942, 9; Ion Agârbiceanu, Octavian C. Tăslăuanu, T, 1942, 11; Sextil Pușcariu, Scrisori de la Octavian Tăslăuanu, LU, 1943
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Popa, Oct. C. Tăslăuanu, critic și îndrumător literar, TR, 1976, 6; Coriolan Gheție, „Spovedanii”, F, 1976, 8; Bucur Țincu, „Spovedanii”, VR, 1977, 4; Octavian C. Tăslăuanu, coordonator Ilie Șandru, pref. Vasile Netea, Miercurea Ciuc, 1978; Ornea, Tradiționalism, 45-48, 103-104; Ion Neață, „Luceafărul” (1902-1914), Timișoara, 1984, 14-56, 170-176; Z. Ornea, Tăslăuanu vizionarul, RL, 1996, 46; Ilie Șandru, Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu, Târgu Mureș, 1997; Dicț. scriit. rom., IV, 515-516; Ion Itu, Rădăcinile doctrinei literare în Ardeal, Brașov, 2002, 103-328. C. H.
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Statele Unite ale Americii, unde în anul următor devine profesoară de limba română la International Center for Language Studies din Washington D. C. Scrie inițial în revista pentru copii „Luminița” (1964), iar primele schițe îi apar un an mai târziu în „Luceafărul”. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Astra”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Agora” (SUA), „Dialog” (Germania), „Ateneu”, „Familia” ș.a. Va fi distinsă cu Premiul pentru proză acordat de revista „Luceafărul” (1966) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Prima carte publicată
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Luminița” (1964), iar primele schițe îi apar un an mai târziu în „Luceafărul”. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Astra”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Agora” (SUA), „Dialog” (Germania), „Ateneu”, „Familia” ș.a. Va fi distinsă cu Premiul pentru proză acordat de revista „Luceafărul” (1966) și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Prima carte publicată de T., culegerea de proză pentru copii Strada lui Petrică, apărută în 1965, cuprinde texte de factură poetică și fantezistă, anunțând încă de pe acum un anume mod de
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
Pagini moldovene”, „Cadran”, „Bloc”, „Carnet literar”, „Peisaj”, „Însemnări ieșene”, „Curentul literar”, „Opinia”. După război colaborează la „Tânărul scriitor”“, „Pentru pace și cultură luptăm!” , „Iașul nou” (face parte din redacție), „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Scrisul bănățean”, „Contemporanul”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Chiar de la debut, versurile lui Ț. învederează propensiunea spre lirismul intelectualizat. Primul volum, Lebede negre (1936), adăpostește, asemenea celor următoare, termeni științifici, toponime, denumiri din sfera culturii (istorice, mitologice, artistice), aluzii (inclusiv titulare) livrești
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Viena (1992-1995), consilier în Ministerul Afacerilor Externe (1995-1997), ambasador în Danemarca (1997-2001), ministru plenipotențiar al Ambasadei României la Atena (din 2002). Debutează cu versuri la „Amfiteatru”, în 1968, iar editorial în 1970, cu volumul Apa vie. Mai e prezentă în „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Romano-Arabica” ș.a. A tradus mult din poezia și din literatura sapiențială persană și arabă (antologia Cele șapte mu’allaqate. Poezie arabă preislamică, 1978, a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), dar și din germană, daneză, engleză. Este
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Despre libertatea calului (1999) ș.a. O rememorare încărcată de emotivitate și admirație se află în paginile intitulate Dimitrie Stelaru, așa cum l-am cunoscut (1998). Versuri, articole referitoare la actualitatea literară, eseuri și interviuri publică în „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Argeș”, „Pagini bucovinene”, „Literatura și arta” ș.a. Ceea ce individualizează, de la bun început, lirica lui T. este o necontenită „foame de forme”. Dorind a capta, în toate datele ei, „viața care palpită”, încercând o raționalizare a ei în „gramatica străzii
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]