14,805 matches
-
și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese mai mare decât se așteptase Stefan. În ea era nu doar viteza cailor și panta dealurilor, care erau condiții pur strategice, ci era mult mai mult. Era sufletul și speranța nebună a fiecărui călăreț, era stema Moldovei și chipul luminos al voievodului, era furia Înfrângerii și setea de răzbunare. Comisul Jurj simți că are lângă el o forță imensă, care mătură totul, indiferent de ordine, indiferent de strategii. Simțea că nimeni nu mai gândește nimic dincolo de mișcările iuți ale sabiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce se Întâmplă. Mongolii descălecând În jurul lui Amir. Și, deodată, lângă umărul lui drept, vocea pe care și-o imaginase de mii de ori, pe care n-o auzise niciodată dar ar fi recunoscut-o prin vis. Vocea calmă, curată, luminoasă, spunând: - Alexandru... Se Întoarse. Se simți cutremurat de lumina ochilor albaștri și de o bucurie care Îl cufundă În el Însuși, În speranțele lui și În lacrimile lui și În așteptările lui. Era el. Nu putea fi decât el. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bucătărie deschizându-se. Căpitanul Oană ieși, ținând-o pe Erina de umeri. Tânăra Își șterse pe furiș lacrimile și zâmbi. Cei doi băieți se grăbiră să se apropie. - Noutăți? Întrebă Alexandru, parcă În treacăt. - Da! spuse căpitanul, cu un chip luminos. - Multe? - Două. - Ne faceți și nou cinstea de a ne informa... ? - Evident. Prima este oala cu sarmale, și a doua e plăcinta cu mere. Alexandru Îl privi pe Ștefănel, care ridică din umeri, spunând: - Mie mi se pare perfect. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sparg în afară. Lenora era tiiină de puroiul lor. Sau poate se rezorbeau, și lipsa lor era mai bună! Mini, deodată, surise delicios, surâsul acela, lângă vasul scund 20 de porțelan plin de roze proaspete, acel surâs fu singurul motiv luminos al Jiall-ulul. Așa fel încît privirea întîmplătoare a lui Nory, întîlnind acea lumină neobicinuită, sprâncenele ei subțiri desenară o mirare circumflexă. Mini se scoborâse în ea însăși. Distrată de vreun gând plăcut, Mini nu-și amintea acum de doctorul Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
anemicul mire al Elenei e ,.bărbatul" . . . "Omul". Văd că te-ai convertit la Biblie ... - La pod! îngînă moșu, și răspunsul violent al lui Nory se stinse. Se auzi un uruit încet și mici fantome simetrice trecură la distanță prin ceața luminoasă a nopței. - Trenul de 10, zise Lina. Tîrziu! și tot mai avem o bucată .. . Elena ca Elena! Tuși îndesat, strîngîndu-și pelerina de2 drum. - Are s(-i treacă, e tare, e tînără! Oare ce mă fac cu Lenora, acolo e greu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ei!" - dar nu pronunță cuvintele, nu putea, în noaptea aceea de surdină, articula sonor. In mintea ei treceau mai mult gesturi, culori, imagini decât idei. Asupra percepției noaptea lucrează deosebit ca ziua. Mai cu seamă noaptea asta fină, imaterială, nici luminoasă, nici obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
hârtia de douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care n-o vedea desigur, și la birjar, care, frecîndu-și labele înmănușate cu colțuni de lână cafenie, privea hodinit la ea ca și cum ar fi văzut străvezind ceva soare prin gerul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina intrând. - Nimic! Aceeași vorbă despre o iarnă aidoma, întîia după război, când Mini a văzut stafii și lupi și i-a fost frică, mititica!. Pe mine nu mă mănâncă lupii! Nici pe mine! spuse Mini. Cetatea era nobilă, mare, luminoasă! te chema și te sorbea în puterea ei cu o simțire de fericire sănătoasă și duioasă! Nory trase delicat pe Mini de cârlionții care zburau de subt pălărie. - Noi eram toți la moșie, la Hallipa, pe atunci. Acolo am stat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe de lăturea lui, punând puțină unduire pe șesul pășunei bucurene. - Ai văzut? - zise Nory, ocolind o birjă - ai văzut cum s-a urcat în grad lăcusta noastră? De la Școala de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
virtutea aleasă a umiiinții. Dar măsura supremă, pe care o putea atinge, nu era mândria de a se identifica cu un strat superior al vieței, era starea aceea când ea, Mini, nu mai era glorios înglobată în substanța ultimului strat luminos, ci era un atom plăpând, desprins din el, în preajma unei lumini noi, care abia se întrevedea. Atunci, ușoară, plutitoare, uimită, sta ca un fulg în pragul unei ferestre, privind spre un început al cunoașterei. Cu o desfătare leneșă, Mini își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lumini noi a carnațiunei sau unei renovări a proporțiilor, nu redase mai convins și mai expresiv a-ceastă îmbinare de opacitate și de străvezire, pe care cei vechi o concepuseră rudimentar pe icoanele rigide, în vulgaritatea stemei de aur, în cercuirea luminoasă bizantină sau prerafaelică a Madonei nimbate. Eclipsele, incursia violentă a negrului în alb, sau invaziile luminei în tenebre, fuseseră destui de speculate în culoare ca și în simțire, dar Mini acum se gândea la senzația rară a fuzionare! acelor nimburi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în fășii așezate numai pe anumite locuri. Mini. rămânea în spații salubre, de unde privea, ca o spectatoare pe care nu a cuprins-o ebrietatea nesănătoasă a emanațiunilor. Ideile, ca și aspectele, luau forme azi cumpătate, clare. Moșia grădina, casa, vestibulul luminos, cu petele de alb mat al rufelor, totul își despărțea luminile de umbre, totul era static, nu circula, nu se infuza ca atunci. Străbătând casa, Mini privi lucrurile dezordonate și le sfătui să nu fie triste, să primească legea acelei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de a dărui cugetarea și apoi de a o primi înapoi ci pe o bucurie. ..... timid al ..... ei, melodia va trece în strunele de orgă. Din mișcarea unduioasă a gesturilor ei feminine, sforțarea de a exprima va răzbi prin căile luminoase ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta care a dăruit și a primit. Gândurile care s-au cununat sunt plăceri izbăvite, care pică și lasă o alveolă nouă. Dar trupul sufletesc e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
seară, care cădea searbăd pe pânze, cât și cu teatrul ieftin de gelozii, vendettp și achturi, ale trio-ului principal, dau gustului un 118 dezgust pe care Mini se silea să-1 oprească. Știa că legea ei cerea să aibă suflet luminos, bun, fericit, că porunca era seninătatea și bucuria. Vroia să plece și încercă să interpeleze pe Nory, care se prefăcea a nu înțelege, implicată într-un "flirt" îndrăcit cu Viso, caricaturistul, subt pretext că îi făcuse o "figurină de pretutindeni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tinerii zvelți și atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mă luam la trântă cu obstacolele ce mi se așezau de-a curmezișul drumului, mă băteam pentru a-mi afla locul și rostul în profesie și în viață, făceam risipă de inteligență, de energie și chiar de sănătate. Viitorul, mai luminos sau mai pâclos, și-l făurește fiecare după împrejurări, după dorință, voință și resursele intelectuale, sufletești și fizice de care dispune. Totul este să nu te mulțumești cu binele de azi, ci să te gândești, mai ales la cel de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
până ce ceilalți colegi și părinții elevilor și-au dat seama că la mijloc este o escrocherie. După îndelungate urmăriri și cercetări cei doi au fost deferiți justiției, condamnați și îndepărtați din învățământ. Se pare că în zilele noastre, sub soarele luminos al democrației originale românești, vechile practici au renăscut pe scară largă, iar cei ce vor să-și rotunjească veniturile își lasă elevii corigenți pentru a-i pregăti tot ei pe bani buni ca să-i promoveze. Ce e mai grav este
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
inițiativă. Plata încălzirii, de exemplu, s-ar putea face nu după suprafața locuibilă, cum se practică în prezent, ci după nivelul gradelor Celsius din apartamente și după timpul cât stau unii vecini cu geamurile deschise. Se știe că în perioada luminoasă a socialismului unii colocatari și-au montat câte un perete întreg de calorifere pentru a acumula cât mai mult din puțina căldură pe care ne-o dădeau Partidul și Guvernul. Iar acum înregistrează în locuințe temperaturi sufocante, fiind obligați să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
luăm mai întâi pe bombardier. Cornwell Birch știe că nu există o a doua ocazie într-un șantaj. Decis să nu lase nimic la voia întâmplării, într-o astfel de noapte complexă de vânătoare, el s-a folosit de efectul luminos al lansării unei rachete semnalizatoare, de tipul celor folosite de soldații unchiului Sam pe frontul de vest. Aflat într-un copac învecinat, are vedere spre machan-ul maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte, poate se gândește chiar să facă o fotografie. În clipa aceea, este atins de un glonte rătăcit și cade la pământ pe o grămadă instabilă de crengi. Birch mai lansează o rachetă luminoasă spre cer și-și pierde echilibrul în acest proces, căzând din copac și (o întâmplare pe care o va regreta tot restul vieții) strivindu-și aparatul. Cineva strigă după doctor. Alte figuri indiene și europene fug printre copaci, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cred că au ajuns la o înțelegere cu el, iar miss Amanda Jellicoe, care a cunoscut viața mai bine (și pe Jonathan) consideră că dacă ar fi să moară mâine, ar face-o mulțumită. În timp ce bărbatul de rezervă urmărește dâra luminoasă care se întinde până departe în întuneric, Amanda stă la masă cu domnul și doamna Devereaux, însoțitorii ei, care cred că ea a stat culcată în cabină, nicidecum că a făcut dragoste cu Jonathan, sub copertina de pânză a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]