9,370 matches
-
minții, imagini demne de Coșbuc: Zările de farmec pline, Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele-n tufiș, Iar din codri noaptea vine, Pe furiș. Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind, Turmele se aud mugind, Iar flăcăii vin pe luncă, Hăulind. Cu cofița pe ndelete Vin neveste de la râu Și cu poala prinsă-n brâu, Vin cântând în stoluri fete, De la râu. Se ducea atunci o viață tihnită, patriarhală, când gospodarul nu-și punea problema să încuie portița cu lăcate
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
oasele-i trudite. Era epoca în care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci, să aibă cele mai frumoase «drigane» din sat și să-i fie pruncii năzdrăvani, după cum a boresei era să scoată pe luncă la albit cele mai frumoase straie de mâinile ei lucrate, numai așa, să se betejească de ciudă toate celelalte lelițe. Si-a mai avut satul formația sa muzicală ce cânta în sărbători și la nunți sau la alte petreceri, fanfara
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
hârtie», Ziua în arșița mare... Șopotindu-mi numai mie ! Dar voi, văi cu zmeuriș, Dar voi, fete și feciori, Cu pitulici în frunziș Cu obrajii roșiori, Și cărarea cea umbroasă, Mai jucați o învârtită, Pe unde urcam voioasă ? Colo-n lunca cea vestită ? Fruntea Malului Și acuma văd aevea O cărăruie pe muchea unui deal, în asfințit de soare, Cînd alergam cu picioarele goale Și zefirul cald ce bătea dinspre munte... îmi flutura părul ca o coamă aprinsă... Cădea deodată, atuncea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ceea?» - «Ba măi Pavăle, nu i-o putut face ni’c, pentru că tătă sara unu toaieș, de-acolo de la balcon so țânut cu lumina de la un lămpaș oblu pe ei!» Adunare Generală la C.A.P. Vajnici ceapiștii, doar chemați din luncă înlemniți în laviți trag la aghioase. Tovu președinte încă nu gătase De citit raportul și planul de muncă, Când lelea Mărie se săltă în oase Și ceru să plece, că ea are încă O clocă pe ouă, care nu prea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
avut de înfruntat inospitalitățile naturii, necunoscutul și neprevăzutul țărilor străine, a moravurilor oamenilor printre care trecea. Toate acestea în condițiile în care nu știa vorbi decât în limba lui dacoromană pe care a învățato atunci când copil fiind, se juca în luncă cu tovarășii săi de zburdălnicii. Iată ce scrie dl. N. Iorga în cartea sa «Oameni care-au fost» : «Badea Cârțan nu știa vorbi decât românește, dar el era sigur că toți frații latini sunt datori a înțelege accentele lui latine
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la rândul și la vremea lui, dacă viitorul i-o surâde, să-i ajute cu ceea ce o putea pe bătrâni și pe frații care rămân în sat, care-l vor suplini la truda zilnică la pădure, pe hotar sau în luncă. Era de la sine înțeles că dreptul lui la împărțirea loturilor de care dispuneau atunci părinții, se prescria. De cele mai multe ori i se păstra numai dreptul de a avea și el partea lui din casă, ca să aibă unde să tragă atunci când
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lor, spre mândria și propășirea satului, spre propria lor satisfacție spirituală și materială. Despre acei frumoși tineri intelectuali, satul întreg își mai amintește cum în vacanțele mari aceștia se întâlneau în zi de sărbătoare, pe scena căminului cultural sau pe luncă, unde organizau serbări spre deliciul locuitorilor care abia așteptau încheierea repetițiilor ca să-i vadă producându-se ca niște adevărați maeștri ai scenei, așa cum știau ei de la teatrele orașelor din care reveneau în perodicele lor vacanțe, sau de la serbările lor liceale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai bine și nici să strângă la chimir sau la bancă bani albi pentru zile negre. Dar după cum se știe, asta nu-i totul. Pe foarte mulți dintre ei îi topea dorul de țară, de casa lor cu ceardac, de lunca unde veneau la joc în sărbători să asculte doinele lăutarului Gheorghiță, dar mai ales de glia pe care cucul, ciocârliile și mierlele cântă mai frumos, decât oriunde în lume. Că așa au stat lucrurile, aflăm din cântecele celor plecați care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri din lunca de pe Vale De când furiș mă strecuram să-i ies drăguții-n cale. De-atâta plâns mi-s ochii seci, și-aud cum parcă sună Cântând din frunză Laie baci și doina lui străbună. Dar glas strident îmi țipă-n zori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ce vom constitui mulțimea, ce-a fost, cum a fost și de ce a fost, așa cum a fost, satul acesta, și mai ales care s de-acum încolo perspectivele sale. Să se mai adune odată întreaga suflare a satului, acolo pe luncă unde, să ni se reconfirme ceea ce spunea marele nostru om de stat și de cultură, savantul Nicolae Iorga, anume că :«la noi la români mai întâi se aud cântecele și numai după acea răsare soarele». Să se încingă din nou
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
odată veșnicia satului nostru și pentru a se adeveri predicția marelui filozof român Petrețuțea care a spus cândva că : numai atunci când va pieri ultimul țăran va pieri de fapt omenirea. Iar în marea horă ce se va încinge acolo în luncă, corurile reunite de copii, tineri, adulți și moșnegi ale celor două jumătăți inseparabile ale satului nostru, să se mai înalțe odată spre ceruri, frumosul imn-cântec patriotic: Din dragoste și din durere Pe-acest pământ noi ne-am născut, Creștini -am
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sau cum scârțâie-n vânt cumpăna 19. Țăranii din Ipotești și documentele locului amintesc de stupina căminarului așezată pe coama de deal din dosul casei părintești 20[...]. De la casa Eminoviceștilor drumul se despărțea: la stânga o lua spre Cătămărăști, trecând pârâul Luncii, iar la dreapta o lua spre Cucorăni, fost centru de comună (plasa Târgul-Miletin). Ipoteștii se dezvăluiau în mare parte tăcuți și liniștiți: satul în vale-amuțește21, în vreme ce casele, cu grădini împrejur, urcând celălalt deal dinspre vâlcioara scăldată în cristalul pârâului de-argint22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai până la vacanță nu mai era mult și, cu gândul acesta, se întorcea, probabil prin zastva Mihăileni, iarăși la... cariere. În vacanța anului 1860, înaintea înscrierii la Ober-Gymnasium, va fi din nou la Ipotești, reluându-și plimbările la stână, cutreieratul luncii, joaca de unul singur sau cu Ilie, mai apropiat ca vârstă. E vremea discuțiilor între frații mai mari, a istoriilor deslușite în vechile cronici. Seara, când se adunau acasă, poveștile depănate de Raluca înfierbântau imaginația copiilor. Câteodată, uitând de griji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce vor veni [...]. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 68. S-au cunoscut primăvara, în luncă. Un pui cu ochi de foc,/ Cu părul negru-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de marcat de această experiență originară și originală, încât de aici încolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în real și îl transformă. Activitatea poetică este asemenea unui vis; ea nu este o realitate 27. Altfel spus, în limbaj poetic eminescian, Numai poetul,/ Ca pasări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 28. Înzestrat cu harul divin al talentului său, numai poetul poate percepe ecourile și imaginile, arcane ale acestei lumi, invizibile pentru alții. Întorcându-ne acum la exemplul american al excluderii indirecte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care prevestea ploile cu grindină, începe, după ce-și însușește toate tainițele ungherelor curții, să râvnească la ceea ce se ascundea împrejurul ei, căci nimic nu-l rodea mai mult pe acest mic Napoleon al curții decât cucerirea pământului depărtării înspre luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni nu-l mai putea opri, nici biciul tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce spune celălalt, dereticând din automatism cine știe ce interior de Vavilon, copilul ia aminte fără pic de invidie la tot ce se spune. Atunci el, Ca pasări ce sboară/ De-asupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului, / În sfintele lunci,/ Unde pasări ca el/ Se-ntrec în cântări 102. Comunicarea este absolută, iar imaginația copilului, virgină prin definiție, își croiește lumi nebănuite de nici o minte matură; poate că și de aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu ochii sufletești 20, satul concret nu este altceva decât manifestarea imagistică a ceea ce-a rămas în memoria afectivă. În real, imaginile văzute de sus sunt cât se poate de clare: Iar pe văi oițe-n turme/ Pierd în luncă a lor urme/ Sau înconjură pădurea/ Pe la poale 21. Se poate vorbi de o veritabilă privire panoramică circulară, realitatea reflectându-se în creație așa cum i-a rămas pe retină copilului. Iată un exemplu revelator: Pe câte-un plan mai ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a ei corp ea tot nu-i udă178(s.n.). În poemul S-oglindă lacul, depărtându-se net de realitatea ipoteșteană, imaginația marchează trecerea spre... locul ei menit din cer: În lacul cu-albastru talaz se oglindește palatul de vară din lunca de brazi;/ În susur vin râuri vin valuri șuvoaie/ Aprinse în fugă de-a lumii văpaie 179. Aceleași nebănuite trepte sunt folosite de Eminescu și atunci când este vorba de insula de pe lac (existentă și astăzi în arealul pădurii, fostă proprietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ridica un mândru palat 193... De-aici înainte funcția de oglindă a lacului o preiau zidurile castelului, construite dintr-o marmură lucie și albă, atât de lucie, încât în ziduri se răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri 194. Visul eminescian își întinde mrejele-văpaie acoperind realitatea și contaminând-o cu aripa geniului: În aerul nopții Făt-Frumos își spălă fața în baia de lacrimi, apoi învălindu-se cu mantaua, ce i-o țesuse din raze de lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,/ Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,/ Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos 259. Mai mult, poetul se obiectivează într-atât, încât descrie mecanismul întreg al stării: Atuncea focu-mi spune povestea a mai frumoasă./ Din el o aud astfel cum voi să o aud (s.n.)/ Ș-amestec celelalte cu glasu-i pâlpâit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
soba de la bucătărie cu hârțoage vechi. A vizitat-o. Coșul de lângă plită era plin-ochi cu dosare îngălbenite. Deschizând coperta primului, a dat peste un soi de curriculum (ori, dacă vreți, mapă profesională) a funcționarului Filimon Taniac, născut la Kornuluncze (Cornu Luncii, desigur) în 1869. Între aceleași coperți, câteva povestiri: "Fiica lui Decebal", "Din vremea lui Ștefan cel Mare", "Petru Cercel domn și poet în scaunul Munteniei", "Capul lui Radu"... Instinctul l-a făcut pe Toader Hrib să le cumpere imediat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și-l cântă doamna Adriana : M-am născut într-un bordei, Învelit cu paie, Dormitor mi-a fost întâi Leagăn, - o copaie. Mama mă lua cu ea Când pleca la muncă Ba la grâu - la secerat Ba la fân - pe luncă. Pe sub tei umbriți pe câmp, Mă umbrea cu ramuri Și sudoarea greu curgea Pe obrajii mamei. Și oițele pășteau, Măicuța muncea, Cu frunze mă învelea Cu lapte mă hrănea. Unde sunteți blânde oi Drăguțe mioare Azi tare mi-e dor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de groapă, Bietul taică-tău m-așteaptă... Tu odorul mamei-n urmă Să te-aduni cu frații-acasă Și să-mparți agoniseala De pe urma mea rămasă: Lui Codrin să-i dai pământul De la Moară, și cu via; Vaca, și-un pogon din Luncă, Lui Mitruș să-i lași zăvoiul De răchiți, dintre pâraie Carul, boii și cu plugul Să le lași lui Nicolaie. Iar tu, ca mai cu stare Decât frații ziși pe nume, Să iei casa-n care, maică, Ți-a fost
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Veronica, și primul cititor și confesor, care-a cules și dres aceste rânduri, Monica. Mihai Iacobescu LUPUL Când eram mic se vorbea mult despre lupi în casa noastră. Stăteam în marginea satului Sasca, pe drumul ce leagă Baia de Cornu Luncii și Mălini. Uneori, iarna se auzea frecvent că lupii dădeau iama, în miez de noapte, venind fie din lunca Moldovei, din munții care erau aproape, fie din păduricea Șomuzului, de la Bolătăul din fața satului și încercându-și norocul spre târla vreunui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]