12,882 matches
-
stăteam la marginea lumii nu priveam în jos ca să nu amețim tu mușcai dintr-un măr verde iar eu îți vorbeam despre grădinile semiramidei iată că și lumea asta are un capăt (te alintai) m-ai sărutat cu gust de măr apoi ne-am împreunat tăcerile și am lăsat cuvintele să se odihnească 13 august 2011 Contradictoriu În mine se dospesc nesiguranțe, Așa mă regăsesc, incongruent, Când storc, ca într-un teasc, condoleanțe Pentru un presupus substituent. Să fiu același, dar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
umbra unui alt pom al binelui și răului două râuri mari vor pleca de acolo (lapte și miere între maluri) uneori ne va chinui ca o întrebare absența îndelungată a șarpelui dar dumnezeu va porunci heruvimilor să ne păzească iar merele nu vor fi niciodată un subiect tabú Vatmanul un tramvai spintecă noaptea șarpe însuflețit ieșit la vănătoare (intestine metalice) în pântece sunt oameni trăiesc (încă) geamurile sprijină frunți drumul către fiecare dintre ei este așternut cu tăceri doar vatmanul ascultă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nădejde, Kreindl care întotdeauna ne căra cărbunele în casă când Mama era bolnavă și care îl punea pe Kotzie să ne facă rețete pe nimica toată, îl numea „ungurul ăla târâie-brâu“ sau „porcul ăla de ungur“. Pe Kotzie îl poreclise „mărul copt“; pe dna Kreindl o numea „gâsca secretoasă“, pe Lubin „fiul pantofarului“, pe dentist „măcelarul“, iar pe măcelar „escrocul temător“. Nu-l putea suferi pe dentist, care de câteva ori încercase fără succes să îi facă o proteză pe măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de fotbal în ziua aceea - jucătorii se încordau și duduiau pe liniile albe trasate pe terenul înghețat. Era de-acuma o tânără domnișoară, iar vechile obiceiuri fuseseră îndepăratate, sunt convins, crescuse mare ca maică-sa, și cu tenul acela de măr roșu moștenit de la unchi-meu, purtând o pălărie din blană de raton, râzând cu poftă și agitând un steguleț al echipei din Michigan. Se pregătea să devină nutriționistă la Ann Arbor. Asta era deja la distanță de vreo zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o pătură sau să îmi las inima plină de amar să se usuce, înconjurat de oameni zdraveni și vioi, numai ca să nu se uite la mine. Un puști ca tine, de pildă, puternic ca un cârlan și rumen ca un măr. Un Alcibiade iubit de toți, pe legea mea. Nu știu ce inteligență ai; ești încă prea zvăpăiat, și chiar dacă te-ai dovedi foarte deștept, tot n-ai reuși să-l ajungi pe fiu-meu, Arthur. Nu trebuie să te superi că auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de orașele de pe fereastră, pestrițe asemeni podelelor lor. Moartea asta era un pungaș bătrân cu oase ce se zăreau prin franjurii pantalonilor de piele întoarsă, nu un gentil Sir Cedric Hardwicke ce le dă binețe băieților cocoțat pe creanga unui măr, dintr-o piesă pe care am văzut-o odată. Einhorn n-avea idee de așa ceva, dar era superstițios în legătură cu acest Tâlhar înspăimântător, și doar făcea pe stoicul Thanatopsis, când de fapt manevra în așa fel încât să învingă acest spectru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poate să o ia pe căi greșite și să se ducă la fund, și adio sănătate și frumusețe. Primele lucruri pe care le face când nu mai e copil sunt cele care îl definesc ca om matur. Un copil fură mere, pepeni. Dacă e derbedeu în timpul facultății, mai șterpelește un ban de pe ici pe colo. Dar să te apuci să dai spargeri înarmat... Nu eram înarmat... Am să deschid sertarul ăsta, mi-a spus plin de emoție, și-am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ferată când cineva ne-a înhățat de umeri și ne-a tras o cizmă în spate. Era un polițist însărcinat cu paza drumurilor. Purta pălărie de cowboy și pistol la brâu; fața lui inflamată de whisky era roșie ca un măr iernatic și pe bărbie îi strălucea un petec de salivă a nebuniei. Ne-a strigat: Data viitoare vă împușc de vă ia dracu! Așa că am fugit, iar el ne bombarda cu pietre din spate. Mi-am dorit în momentul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
povestit unele lucruri și mai groaznice dacă aș fi vrut, căci Simon se decisese să-mi aplice cel mai aspru tratament și mă alerga în dreapta și în stânga să-i aduc tot felul de lucruri, care nu erau deloc diferite de merele hesperide. Trebuia să mă țigănesc cu portarii pentru mangalul pe care li-l vindeam, să-i calmez și să le împing bacșiș, să îndulcesc târgul făcând cinste cu o bere, să mă iau la harță cu agenții de asigurări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un avion Stinson, punea să fie aruncate tone de gheață în lacul lui personal când se încălzea prea tare în iulie, mergea în excursii de vânătoare în Canada, purta butoni care valorau o mie cinci sute de dolari, trimitea după mere în Oregon și îl costau patruzeci de cenți bucata, plângea pentru că chelește etcetera. Tot ce îmi spunea era calculat ca să îmi demonstreze că nu îl iubea. Dar nu eram prea gelos. Cred că nu aveam motive, pentru că el pierduse acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
crezi că șarlatania din ei nu e decât o ciudățenie a naturii sau un efect al luminii nefavorabile. Dar eu nu slujisem în salonul de biliard al lui Einhorn degeaba și nici n-aveam educația Bunicii Lausch de flori de măr, și am recunoscut ce escroc nemernic și ce căcănar era de fapt. Nu, n-am urcat după el. L-a adus un tip când era mic de tot. Da’ cresc tare repede. Mi se pare că a trecut de adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de ce. Știe de tine. Nu te teme, nu i-am spus decât lucruri bune. Ei, bine atunci! a zis el, de la înălțimea lui superioară, căci era mai înalt cu vreo zece centimetri decât mine. Era rumen în obraji ca un măr, poate că din cauza sfruntării. Mi-a răspuns la întrebarea nerostită despre Charlotte, spunând: Nu credeam că o să-ți vină așa de greu să mă înțelegi. Nu, nu mi-e greu. Asta n-are nimic de-a face cu Charlotte. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mâine seară și stau aici, bineînțeles, în smoching. Firele de păr care-i săreau la frizerie, când se tundea, Iisuse Hristoase, ăsta-i începutul scrierii mele? În camera asta, care se va umple, încet, încet, cu brioșe și plăcintă cu mere? Poate că da. Nu vreau să cred, dar s-ar putea să fie așa. Dacă-mi impun să fiu selectiv într-o descriere, s-ar putea s-o las baltă înainte să o încep. Nu pot să aleg, când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să râd când l-am văzut așa, cu cruce la gât "vezi să nu te faci popă !" i-am spus : doar nimeni nu purta cruce la gât decât popa satului, un bătrân venit de cine știe unde, care ne lăsa să luăm mere și nuci din curtea bisericii dacă nu călcăm pe pământul de acolo, că spunea el " îs numa' morminte peste tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
peste tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uitam și mi se părea ba că e prea multă liniște, ba ploaia strălucește nu-știu-cum, ba că n-aveau ce căuta ghiocei la vremea fragilor și în iarbă erau și ghiocei, și lăcrămioare, și fragi, ba, uite, pe crengi erau mere coapte, dar și flori... ploaia trezise mirosul de salcâm înflorit, dar și de tei... iar la picioare... zmeura coaptă se răsfăța pe rugii cu frunze verzi și ruginii... Deodată, un fulger mă orbi, tunetul se rostogoli aproape, de parcă se zguduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
înăuntru, Sfânta Liturghie începuse deja... Era cald, mirosea a tămâie, a ceară proaspătă, a fagure, a soare... Era lumină... Lumina venea parcă nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii așezaseră o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai fi nimic : nici eu, nici tu, nici marea, nici cerul, nici pământul, nici stelele, nici soarele... nimic, nimic ! Fiindcă cel mai puternic e Dumnezeu. Dumnezeu a făcut omul (a, iar o să-mi spună povestea aceea cu grădina paradisului, cu mărul și cu ascultarea mi-am zis!). Da, văd că-ți aduci aminte mi-a răspuns. Chiar așa ! Nu crezi că, supărat că omul nu L-a ascultat, Dumnezeu ar fi putut să șteargă tot ce a creat și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
legătură cu ce întrebasem eu și că mă duce așa, cu vorba: Mai bine zi-mi ce face Fratele meu, Iisus, cu poverile... Tocmai asta-ți spuneam : omul nu L-a ascultat pe Dumnezeu (oof, iar începe cu grădina și mărul, m-am încruntat eu la el) da, nu L-a ascultat și dacă nu asculți Cuvântul Lui Dumnezeu e ca și cum ai omorî pe cineva. Iar omul a omorât atunci toată Creația lui Dumnezeu ; ia gândește-te : numai omul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vreodată așa ceva. Aur, adică. Nu, nu văzusem, dar auzisem că regii toți asta vor și că, dacă ai aur, ai tot ce-ți trebuie pe pământ și poți să-i cumperi chiar și pe zei ! Doar războiul Troiei de la un măr de aur pornise cel puțin așa auzisem... Așa că luasem pietrele la rând și atingeam fiecare piatră de o bucată de fier găsită tot acolo, pe plajă. La o vreme, când m-am ridicat fiindcă amețisem de-atâtea pietre câte-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pietros, în care lumina cactusul acum. Culorile puține, atenuate, fără strălucire, fără sonoritate; și, iată, ploaia aceasta, prima ploaie tropicală din viața mea, cade acum peste un oraș necunoscut... Înainte de Xalapa, pe marginea șoselei au început să apară tejghele cu mere roșii. Acolo unde ar fi trebuit, poate, să înceapă domnia bananelor și curmalelor, judecând după ceea ce îmi închipuisem eu că ne-așteaptă. Deoarece crezusem că vom întîlni o vegetație exuberantă și opulentă, care să anunțe în sfârșit tropicele. În locul ei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
făcînd un pas spre profesor, atingîndu-i încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai poate abține: repetă gestul făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspunde încet Aura, începînd să-și revină din leșin. Femeia mai în vîrstă o ține de după umeri cu brațul stîng, în timp ce cu palma dreaptă îi cuprinde tîmpla, obligînd-o să-și plece capul pe umărul ei. Scoate dintr-o geantă un măr și i-l pune în mînă, îndemînd-o să muște, la care Aura se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mînă și m-a plesnit... Am mai auzit povestea cu taică-su: un țăran înrăit, avar... Pe naiba! Era cel mai larg la suflet, toți îl iubeam. De Anul Nou, dădea fiecărui copil ce-l ura cîte un leu, un măr și un colac. Celor cu buhaiul, cîte trei lei, iar celor cu doba, cîte cinci. Și banii erau scumpi atunci... Dacă-i pe-așa, că ai un dinte împotriva lui Theo, întreabă Maria ce-ai mai căutat la noi? Puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cumplită smerenie auzi-mă, îndură-te și mă izbăvește, pre mine, robul tău, că mare este mila ta și ție rugăciune înălțăm; că ori mi-o scoți în cale pe femeia aceea ah, toate femeile sînt sfinte, inclusiv Eva, cu mărul cunoașterii -, ori, Doamne atotștiutorule, fă-mă, pre mine, robul tău, să o uit, Doamne, că am soție iubitoare, ce-mi va dărui un fecior de toată frumusețea... Unde este conștiința mea, unde?! Și doar m-am angajat în fața colegilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]