5,446 matches
-
fost incendiate. Sursele militare românești confirmă câteva localități distruse total sau parțial, Mareșalul Ion Antonescu indicând într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 1942 un număr de 7 sate distruse. 3 ofițeri ai Misiunii Militare Engleze implicați în evenimente (maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenetul Boxhall), au transmis presei londoneze corespondențe în care faptele petrecute în nordul Basarabiei au fost răstălmăcite, administrația și Armata Română fiind denigrate și acuzate, iar bandele bolșevice fiind reprezentate drept victime ale represiunii românești. Într-
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Cihoski - șeful adjunct al Marelui Stat Major, în raportul alcătuit de generalul comandant al Corpului 4 Armată pentru a explica cele întâmplate în noaptea retragerii, generalul Davidoglu este omis în a fi deferit curții marțiale, în timp ce cei retrași odată cu acesta, maiorul Popescu, locotenentul Dumitrescu și sublocotenentul Ardeleanu (comandanți ai batalionului aflat la nord de Hotin, al companiei de la Caplevca și respectiv al Bateriei 3 de Artilerie Călăreață), nu. Trei ofițeri britanici, maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenentul Edwin Boxhall (mai târziu
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
fi deferit curții marțiale, în timp ce cei retrași odată cu acesta, maiorul Popescu, locotenentul Dumitrescu și sublocotenentul Ardeleanu (comandanți ai batalionului aflat la nord de Hotin, al companiei de la Caplevca și respectiv al Bateriei 3 de Artilerie Călăreață), nu. Trei ofițeri britanici, maiorul MacLaren, căpitanul Iohansohn și locotenentul Edwin Boxhall (mai târziu colonel în serviciile speciale britanice), unul dintre ei cunoscător al limbii ruse, au fost arestați la Clișcăuți în toiul evenimentelor sub acuzația de a fi spioni români. Pe 11/24 ianuarie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și anchetați de autoritățile române. Faptele lor au produs asperități în relația autorităților militare române cu Misiunea Militară Britanică. Pe 7/20 februarie generalul britanic D. H. Greeneley, comandantul britanic al Misiunii l-a informat însă pe generalul Prezan că maiorul MacLaren odată adus la București, în ultimă instanță a recunoscut justețea imputărilor făcute de români și că regretă faptele făcute. Deși neplăcutul incident a fost rezolvat cu superficialitate, partea română s-a declarat satisfăcută. În centrul satului Naslavcea (nordul Republicii Moldova
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Eroii USLA cinstiți prin acest monument sunt următorii: Gradele militare înscrise în dreptul lor au fost acordate post-mortem. La data decesului, Gheorghe Alexandru Trosca, șeful statului major al USLA, era locotenent colonel, Eugen Trandafir Cotună, șeful serviciului de protecție apropiată, era maior. Ceilalți luptători decedați erau subofițeri. De fapt, toată mascarada cu chemarea expresă a lui Trosca și „confundarea” echipajelor USLA cu teroriștii era doar un act josnic de răzbunare personală. Gheorghe Trosca a fost ofițerul de contrainformații care, în anii ’80
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
Iliescu, din 26 decembrie 1989 și numit în funcția de ministru al apărării naționale după înlăturarea regimului Ceaușescu. Ca urmare a deciziei CNSAS, care a stabilit că: „Domnul Trosca Gheorghe a fost agent al poliției politice comuniste, având gradul de maior în cadrul Direcției a IV-a, U.M. 11656 București, în anii 1983 - 1985, respectiv Direcția a IV-a, U. M. 01305 București, în anul 1984", în 2011 președintele Traian Băsescu a decis retragerea titlului de Erou-Martir al Revoluției pentru fostul șef al
Monumentul Luptătorului Antiterorist () [Corola-website/Science/328181_a_329510]
-
pe Blanca, originară din Arad. Pe 1 aprilie 1885 ia fost îngăduit să poarte Crucea de Cavaler al Ordinului „Șoimu Alb” al Casei Arhiducale de Saxonia-Weimar în Austria. În ziua de 1 noiembrie 1887 a fost trecut la rangul de maior, apoi la 1 mai 1892 la cel de locotenent-colonel. În ziua de 1 mai 1895 a fost numit colonel și comandant al regimentului de infanterie "Karl Alexander Großherzog von Sachsen-Weimar-Eisenach" nr. 64. La cererea sa, împăratul Franz Josef I al
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
atât pe Frontul de vest, cât și pe Frontul din răsărit. A fost rănit de două ori serios, pierzându-și un ochi. s-a născut la Brandenburg într-o familie prusacă cu tradiții militare. Tatăl său, Kurt Hausser, a fost maior în Armata Imperială. Hausser s-a înrolat în armată în 1892, fiind cadet până în 1896, de unde a fost admis la Academia de cadeți din Berlin-Lichterfelde, pe care a absolvit-o cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
admis la Academia de cadeți din Berlin-Lichterfelde, pe care a absolvit-o cu succes în 1899. În martie 1899 a fost promovat locotenent și mutat la Regimentul de infanterie 155. În 1 octombrie 1903 a fost avansat la gradul de maior la batalionul 2 al regimentului. A fost admis la Academia Militară Prusacă din Berlin din octombrie 1908, absolvind academia în 21 iulie 1911. După absolvire a servit în Reichswehr foarte redus după Primul Război Mondial până în 1927, având gradul de
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
Iosif Rainer. Ulterior reușește la examenul pentru postul de medic secundar în chirurgie, practicând în specialitățile de chirurgie și ginecologie. Se căsătorește la 7 februarie 1903 cu Francisc Rainer, reputat anatomist și antropolog. În timpul Primului Război Mondial este mobilizată cu gradul de maior și conduce trei spitale militare - spitalul Colțea, spitalul de chirurgie instalat la Palatul regal din Calea Victoriei (la cererea Reginei Maria) și spitalul de la Școala de Poduri și Șosele, organizat de Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei - unde operează soldații răniți. După război
Marta Trancu-Rainer () [Corola-website/Science/327617_a_328946]
-
În 1761 bunurile au fost readuse pentru scurt timp în Scoția pentru a fi vândute 5 ani mai târziu lui Alexander Keith. Dunnottar a fost moștenit în 1852 de Sir Patrick Keith-Murray of Ochtertyre care și-a vândut în 1873 maiorului Alexander Innes pentru £80,000. Dunnottar a fost cumpărat în 1925 de Weetman Pearon, primul visconte de Cowdray, acesta investind în reparații. De atunci castelul a rămas în familie și este deschis vizitatorilor. Charles Anthony Pearson, cel mai tânăr fiu
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
batalionul a participat la operațiuni de acoperirea și apărare a Dunării în zonele Oltenița și Corabia. După trecerea Dunării, batalionul s-a deplasat spre Nicopole și a participat la Asediul Plevnei. La 30 august 1877 batalionul a trecut sub comanda maiorului Alexandru Candiano-Popescu, acesta înlocuindu-l pe maiorului Mateescu, rănit cu câteva zile înainte în luptele din jurul Plevnei. Grigore Ion a participat la a treia bătălie de la Plevna din 30 august 1877, bătălie în care trupele turcești din reduta Grivița 1
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
și apărare a Dunării în zonele Oltenița și Corabia. După trecerea Dunării, batalionul s-a deplasat spre Nicopole și a participat la Asediul Plevnei. La 30 august 1877 batalionul a trecut sub comanda maiorului Alexandru Candiano-Popescu, acesta înlocuindu-l pe maiorului Mateescu, rănit cu câteva zile înainte în luptele din jurul Plevnei. Grigore Ion a participat la a treia bătălie de la Plevna din 30 august 1877, bătălie în care trupele turcești din reduta Grivița 1, conduse de colonelul Sevfet, au fost nevoite
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
turcesc, l-a atacat și, cu sprijinul altor doi camarazi de batalion, sergentul Gheorghe Stan și caporalul Nica Vasile, a reușit să captureze drapelul pe care l-a predat ulterior comandantului de batalion. După două zile, la 1 septembrie 1877, maiorului Candiano însoțit de Grigore Ion, Gheorghe Stan și Nica Vasile au adus drapelul capturat la Poradim unde se afla cartierul general al Armatei Române și l-au prezentat Regelui Carol I care i-a decorat cu „Virtutea Militară”. La 2
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
decorat cu „Virtutea Militară”. La 2 septembrie, cei patru prezintă steagul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei care, la rândul lui, îi decorează pentru fapta de vitejie cu Crucea Sfântului Gheorghe. La 7 septembrie 1877, în cadrul unei parade militare, maiorul Candiano-Popescu și cei trei ostași, Grigore Ion, Stan Gheorghe și Nica Vasile, prezintă drapelul turcesc reginei Elisabeta și populației entuziaste a Capitalei. După încheierea păcii, Grigore Ion, avansat la gradul de sergent deși nu știa carte, s-a reîntors în
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
II se afla la reședința de la București a baronului von Keil (Vasile Cosma), ambasadorul Germaniei în România. Militarii complotiști și conducătorii PCR au convenit să pună mâna pe acest plan cu orice preț. Ofițerul responsabil de Planul Margareta II era maiorul Werner von Richter (Ion Caramitru), fiul generalului Siegmund von Richter din Marele Stat Major al Wehrmacht-ului, unul dintre cei mai buni strategi militari germani. După absolvirea Școlii de Specializare în Tancuri la Frankfurt pe Main, acesta fusese trimis în
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
acuză calitatea slabă a oțelului furnizat de germani la Uzinele Rogifer, unde se produceau tancuri. Raportul ajunge la Richter, iar acesta îl contactează pe căpitan și-l roagă să vină la sediul Ambasadei Germane. Cei doi își reiau relațiile, iar maiorul german mărturisește că s-a săturat de război, dar că va lupta ca soldat până la capăt. Udrea devine un invitat obișnuit în clădirea Ambasadei și o cunoaște pe Corina. Aflând de o întâlnire a baronului cu violonista într-o vilă
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
o întâlnire a baronului cu violonista într-o vilă discretă de pe str. Stockholm nr. 3, căpitanul ajunge mai repede acolo și simulează o ambuscadă, în urma căreia reușește să ia tiparul cheii de la seiful în care Richter păstra Planul Margareta II. Maiorul observă că s-a făcut un mulaj după cheie, schimbă locul unde se afla planul și dispune instalarea unui sistem de alarmă la seif. El o bănuiește pe Corina și solicită informații suplimentare despre ea. La serata muzicală din miercurea
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
împușcată de un militar de la paza Ambasadei. Înaltul Comandament German ordonă Grupului de Armate Ucraina Sud să ocupe de urgență Bucureștiul și să înăbușe rebeliunea. Avioanele germane bombardează capitala. Se dau lupte grele între unitățile militare germane și trupele române. Maiorul von Richter conduce personal o unitate de tancuri în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă să elibereze Bucureștiul de trupele germane. La finalul filmului sunt date câteva
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
biroul său din sediul Legației Germane din București, clădire aflată azi la intersecția dintre Calea Victoriei și bulevardul Dacia. Anterior și-a ucis și secretara. Werner von Richter este un personaj ficțional, dar în cadrul Ambasadei Germane de la București a existat un maior SS pe nume Gustav Richter (1913 - aprox. 1982), care era consilier pe probleme evreiești și un apropiat al ambasadorului Killinger. Dramaturgul Horia Lovinescu (1917-1983), directorul Teatrului Nottara (1964-1983), a scris un scenariu literar despre momentul întoarcerii armelor de către România împotriva
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
consultant CFR ing. Radu Teodorescu. Copia standard a fost definitivată la 28 decembrie 1978. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 1.347.000 lei. Secvențele de arhivă provin din filme românești realizate în anii 1927-1977 și anume: "Maiorul Mura", "Gogulică ceferist", "Așa e viața", "Visul lui Tănase", "Bing-Bang", " O noapte furtunoasă", "O scrisoare pierdută", "S-a furat o bombă", "De-aș fi... Harap Alb", "Brigada Diverse intră în acțiune", "Cîntecele mării", "Brigada Diverse în alertă!", "B.D. la munte
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
care o urăște, de majordomul Matei (Gheorghe Dinică), obraznic și cu tendințe protectoare, și de alți câțiva servitori. Ea rămăsese de timpuriu văduvă și era încă tânără, dar este copleșită de plictiseală în acel loc izolat. Frecvent este vizitată de maiorul german Willi Schmidt, care o curtează dar, în realitate, vrea să găsească lista cu spionii naziști din Balcani ascunsă de soțul decedat, și de un prieten din tinerețe, Dinu (Zephi Alșec). La petrecerile de la conac se consumă cantități mari de
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
mic al celor doi frați. Nefiind în cele mai bune relații cu stăpâna casei, aceștia pleacă deseori în cursul zilei la moșia verilor de la Crețești. În timpul nopții, boierul Costi caută și el lista cu spioni naziști, scotocind prin toate camerele. Maiorul german discută cu Costi și ajung la concluzia că lista fusese probabil încredințată fetiței, care-și veghease tatăl pe patul de moarte. Ca să mai alunge singurătatea Zazei, Dinu i-o aduce de la București pe fosta artistă Zaraza Lopez (Stela Popescu
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
meșter priceput și repară ceasurile, radiourile și instrumentele muzicale din casă. El este comunist și participă în timpul liber la întâlniri conspirative cu localnicii ce au aceleași convingeri politice. Pe măsură ce frontul se apropie, găsirea listei cu spioni nemți devine din ce în ce mai necesară. Maiorul neamț aduce doi soldați pentru a repara instalațiile electrice, dar aceștia verifică pereții casei pentru a găsi o ascunzătoare. Costi continuă și el căutarea, pălmuind fetița și închizând-o în cameră pentru a afla locul unde era ascunsă lista. În
Pe malul stîng al Dunării albastre () [Corola-website/Science/327758_a_329087]
-
de pe banca unde se așezase fostul ofițer și ia în brațe un copilaș pe care-l strânge la piept. Scenariul filmului a fost scris de Malvina Urșianu. Au fost folosiți pe post de consultanți dr. Ion Ardeleanu, ing. Toma Octavian, maiorul Nicolae Sterian și Alexandru Taraivan. Regizori secunzi au fost Adriana Lupu și Dumitru Câta. Malvina Urșianu a apelat la acest film la doi colaboratori noi: operatorul Sorin Ilieșiu și compozitorul Vasile Șirli. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]