5,310 matches
-
familia orhideelor, se mai numește "iarba-șarpelui" sau "limba-cucului"), grâușor (untișor) și iarba de baltă. Pot fi întîlniți reprezentanți atât ai faunei din Carpați, cât și Balcani sau Asia. Au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate (43 specii de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii reptile și 10 specii de amfibii) și 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de tipuri sînt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întîlnesc: cerbul comun, cerbul lopătar, cerbul roșu, căprioara
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
mod semnificativ, fiind înclocuit cu culturi de viță de vie, livezi de măr sau câmpuri de floarea soarelui. Cu referire la Codrii Moldovei la începutul secolului al XVIII-lea Dimitrie Cantemir menționa: De asemenea, un număr semneficativ mai ales de mamifere (mai puține păsări) au dispărut ca urmare a defrișărilor și braconajului intensiv de-a lungul secolelor XVIII-XX. Se cunoaște cu certitudine că Codrii au fost populați de specii ca: zimbrul (disp. sec. XVIII), elanul (sec. XVII), râsul, bourul (aprox. sec
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
Șoarecele scurmător (Myodes glareolus, sinonim Clethrionomys glareolus) denumit și șoarece scurmător de pădure, șoarece roșu, șoarece roșu de pădure este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în regiunea palearctică a Europei și Asiei, care trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților. În România este răspândit în zona de munte din
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
mai puțini pui (2-5), ulterior având câte 6-7 pui la o naștere. Perioada până la maturizarea sexuală este, de asemenea, scurtă, de circa două luni. Figurează pe lista de hrană a tuturor răpitoarelor de zi și de noapte. Este vânat de mamifere mici carnivore (dihori, nevăstuici, hermine, bursuc, jderii, pisica sălbatică), apoi de vulpe, bursuc, mistreț, ursu, șerpi și păsări răpitoare: ciufii, huhurezii, bufnițele, striga Esze gazda a numeroși ectoparaziți (acarieni, purici) și endoparaziți (cestodele cu localizări în intestinul subțire și ficat
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
în Oltenia. Este evidentă o scădere a populației sale în ultimii ani, mai ales din cauza distrugerii habitatului, dezvoltării turismului neorganizat, aprinderii focului în peșteri, poluării fonice etc. Nu este protejat acum, dar trebuie să fie inclus în lista speciilor de mamifere vulnerabile din România.
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
este un parc cu lacuri bituminoase pe teritoriul Los Angeles-ului, California. Este cunoscut datorită numeroaselor descoperiri de animale dispărute în pleistocenul târziu. Descoperirile includ o faună bogată de mamifere mari, inclusiv ursul cu bot scurt, leul american, pisici cu dinți sabie, lupi groaznici, mamuți, mastodonți, leneși giganți, cămile de vest, bizoni preistorici, pecari, cai americani, lame și altele. Doar un singur om a fost găsit aici, este vorba de
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
ani î.Hr.) în urmă, care avea între 17 și 25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
25 de ani la moarte, fiind totodată găsită cu resturile unui câine domestic, probabil fiind vorba de o ceremonie de înmormântare. Parcul este cunoscut pentru descoperirea unui număr nenumărat de fosile mamifere datând cu ultima perioadă glaciară. În timp ce fosilele de mamifere generează un interes semnificativ, alte fosile, inclusiv insectele fosilizate și plantele, și chiar granule de polen, sunt, de asemenea, evaluate. Aceste fosile contribuie la definirea unei imagine a ceea ce se crede a fi climatul mai rece umed din bazinul Los
La Brea Tar Pits () [Corola-website/Science/333726_a_335055]
-
peste o mare parte a emisferei nordice, reducând suprafața pe care marile erbivore își puteau găsi hrană) și vânarea de către oameni, la care s-ar fi adăugat eventual, o răspândire a unor boli grave în populațiile deja împuținate ale marilor mamifere.
Rinocer lânos () [Corola-website/Science/333746_a_335075]
-
în primele 10-15 zile de viață. Ei sunt alăptați 3 săptămâni, iar după înțărcare pot părăsi imediat culcușul, pentru a se hrăni singuri. Ating maturitatea sexuală la vârsta de 7-8 săptămâni (două luni) Principalii dușmanii naturali ai șoarecelui subpământean sunt mamiferele carnivore (vulpi, nevăstuici, hermine, dihori și bursuci) și păsările răpitoare de noapte, mai rar șerpii. Fiind preponderent nocturn este rar atacat de păsărilor răpitoare de zi. Este considerat dăunător pentru că distruge plantele, rozându-le rădăcinile. Având în vedere că populațiile
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
floră rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
seamănă superficial cu cel a unui crocodil, nu există înregistrări autentice a unor atacuri grave asupra oamenilor. Lepisosteiformele sunt în principal piscivore, hrănindu-se cu alți pești, iar mai multe specii își suplimentează hrana cu broaște, crabi și alte nevertebrate, mamifere mici sau chiar cu gunoaiele deversate în apă. Peștii aligator mari se hrănesc ocazional cu păsări de apă (rațe, anhinga americană etc). Sunt uneori canibale. Fălcile alungite ale acestor pești, prevăzute cu dinți ascuțiți facilitează prinderea prăzii, care înoată în
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Lupul de pămînt sau lupul tuku (Proteles cristata) este un mamifer carnivor asemănător cu hiena care trăiește în zonele de deșert, nisipoase sau cu arbuști, din sudul și estul Africii. Lungimea cap + trunchi este de 55-80 cm; coada 20-30 cm; greutatea 8-12 kg. Longevitatea = 13 ani. În captivitate au trăit și
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
izolat sau în perechi, mai rar în grupuri familiale de 5-6 indivizi. Sunt animale nocturne și teritoriale, își marchează teritoriul cu secrețiile glandelor anale. Ziua stau ascunși în vizuinele săpate de ei în pământ sau în cele abandonate de alte mamifere, mai ales ale porcului furnicar ("Orycteropus afer"). Hrana constă în principal din termite (specii de "Trinervitermes") și alte insecte și larvele lor, pe care le descoperă săpând pământul. Mai rar mănâncă și șoareci, păsări mici, șopârle etc. Sunt monogame. Reproducerea
Lup de pământ () [Corola-website/Science/333809_a_335138]
-
soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN Mamifere
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN Mamifere: cerb lopătar ("Dama dama"), căprioară ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), vidra de râu ("Lutra lutra"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), liliacul de iaz ("Myotis dasycneme"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini"), liliacul cu urechi late ("Barbastella
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
multe specii faunistice aflate pe lista roșie a IUCN și enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: două mamifere: ursul brun ("Ursus arctos") și liliacul comun ("Myotis myotis"); un amfibian: ivorașul cu burta galbenă ("Bombina variegata"); și patru nevertebrate: croitorul de fag ("Rosalia alpina"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria") și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". Printre
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
dubii; "Pajiști de altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere: mistreț ("Sus scrofa"), cerb lopătar ("Dama dama"), căprior ("Capreolus capreolus"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), vidră de râu ("Lutra lutra"), breb ("Castor fiber"), popândău european ("Spermophilus citellus"), hârciog european ("Cricetus cricetus"), jderul de copac ("Martes martes"), hermină ("Mustela erminea"), șoarecele pitic
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
speciale, datorită căreia organismul se deplasează activ în spațiu. Locomoția organismelor vii este asigurată de un aparat locomotor. La locomoție participă în mod pasiv scheletul și în mod activ musculatura. Scheletul omului este alcătuit din: Sistemul muscular este alcătuit din: Mamiferele terestre se clasifica, după modul în care se deplasează, în: Adaptarea scheletului uman la locomoția bipedă - apare curba plantară (scobitura din talpă), se lungesc oasele copsei și gambei, se lărgește centura pelviană, iar coloana vertebrală este curbată în forma literei
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
le sau ginetas (Genetta) sunt un gen de mamifere carnivore de talie mică sau mijlocie, din familia viveridelor ("Viverridae") răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei, cu corp cilindric, subțire și alungit, purtat pe picioare scurte, cu gheare retractile. Capul este mic și alungit, coada
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
perechi de mamele abdominale. Genetele trăiesc în zonele împădurite, cu lăstărișuri dese și în cele cu tufișuri sau ierburi înalte. De obicei trăiesc solitari sau în perechi. Ziua o petrec ascunse în crăpături de stânci, în galeriile săpate de alte mamifere, în scorburi sau pe ramurile arborilor camuflate de liane. Se cațără ușor în arbori, dar cel mai mult timp îl petrec pe pământ. Pot pătrunde în orice loc prin care reușesc să bage capul, corpul lor subțiindu-se datorită articulațiilor
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
se despart de mamă. Genetele au glande anale cu secreții urât mirositoare (deschiderea glandelor este în afara deschiderii anale), care le servesc la îndepărtarea dușmanilor (vulturii, leoparzii, pisicile-tigri, râșii-africani). Se hrănesc cu toate animalele pe care le pot prinde pe sol: mamifere mici (șoareci etc.), păsări, reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se apleacă
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
Bivolul african sau bufalul african ("Syncerus caffer" sau "Bubalus caffer") este un mamifer rumegător din familia bovide ("Bovidae"), asemănător cu boul domestic, cu talie mare și greoaie, bot mare, coarne robuste, răsfrânte lateral și arcuite în jos, apoi curbate în sus, coada lungă, prevăzută în vârf cu un smoc de peri lungi care
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
le sau șevrotinii, cerbii pitici (Tragulidae) este o familie de mamifere rumegătoare de talie mică răspândite în Africa și în sud-estul Asiei, care seamănă oarecum cu cerbii, indivizii trăind izolați, majoritatea în păduri. Capul este mic, botul ascuțit, nasul îngust, golaș și cu nările situate în vârf. Membrele lungi, delicate, sunt
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]