8,009 matches
-
urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă pentru nas la mijloc, iar firul de plastic transparent În trecea peste urechi și fusese lipt de obraji ca să nu cadă. — Pot să vă ajut cu ceva? Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că se sufocă, „nu voi ști niciodată cum arăta chipul lor în ultimele zile. Amintirile mele sunt vechi de ani de zile, peste ele nu trecuse încă toată durerea aceea“. Nu rămânea nimic pentru un portret, nici măcar acele macabre imagines, măștile de ceară care se făceau pentru morți și cărora li se datorează expresivitatea dramatică, veritabilă, crudă a numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sau poate că din nedreptate și violență, oarbe asemenea vântului și focului, făcea parte și el. Cât conta oare durerea unui singur om? Slujea ea la ceva? Și dacă da, la ce anume? „Sau tot ce știu oamenii este doar masca pe care teama o pune pe chipul necunoscutului? Nu știm. Dar vrem să știm. Și, mai ales, vrem ca viața noastră să fie mai puțin crudă.“ Preotul de la Sais spunea că viața este energie pură. Să dai viață sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar și pe vreme rea, străbătea drumurile sub soarele Siciliei și pădurile de pe Rhenus în vreme de iarnă. Călătorind astfel, fără mulți însoțitori și fără să anunțe în prealabil, după cum îl învățase Germanicus, descoperea lucrurile așa cum erau în realitate, dincolo de masca pompei oficiale. Vizitele lui îi înspăimântau pe unii, dar pe cei mai mulți îi entuziasmau. Se îngrijea ca pe drumurile imperiului să se poată circula rapid. Se înfuria pe curatores viarum - care evitau mai mult decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu n-ai nimic al tău, ești goală ca masca de clovn pe care o bați În cuie, În fiecare dimineață, pe fața ta imobilă, când te scoli speriată, fiindcă nu mai știi ce rol să reciți!“ „Insultă-mă mereu, fii tu, m-ai obișnuit așa!“ De când ne-am căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care i-o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis, schimbându-mă În funcție de importanța rolului asumat, prin simpla punere a unor măști; masca tatălui, masca copilului, masca femeii; pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era ușor să le manevrezi; dar În același timp mi se părea că asist la un spectacol În care nu mă simțeam deloc implicat.) (vineri) Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pune În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis, schimbându-mă În funcție de importanța rolului asumat, prin simpla punere a unor măști; masca tatălui, masca copilului, masca femeii; pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era ușor să le manevrezi; dar În același timp mi se părea că asist la un spectacol În care nu mă simțeam deloc implicat.) (vineri) Ce concert complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În mână. „Dar nu are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis, schimbându-mă În funcție de importanța rolului asumat, prin simpla punere a unor măști; masca tatălui, masca copilului, masca femeii; pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era ușor să le manevrezi; dar În același timp mi se părea că asist la un spectacol În care nu mă simțeam deloc implicat.) (vineri) Ce concert complex, ce bogăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
are nici un gust, nu are nici un gust...“, scâncește micuțul. (Aveam strania senzație că eu jucam, pe rând, personajele acestui vis, schimbându-mă În funcție de importanța rolului asumat, prin simpla punere a unor măști; masca tatălui, masca copilului, masca femeii; pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era ușor să le manevrezi; dar În același timp mi se părea că asist la un spectacol În care nu mă simțeam deloc implicat.) (vineri) Ce concert complex, ce bogăție de sonuri, ce desțelenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar va veni și vremea răzbunării! 29 mai 1960 (duminică) În inima mea există un gol mare - acela al dragostei. Nu pot iubi decât pe himera Arthur, deoarece viața nu-mi oferă decât caractere mici, josnice și suflete goale sub masca frumuseții. În cercul În care mă aflu n-am găsit nici un caracter corespunzător ideilor mele - dârz, sincer, puternic. Totul va dispărea. Dar În schimb, În loc să plâng, Îmi unesc toate forțele și Încep un antrenament serios și intens de vară. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e dor să simt dragostea, nu numai să o mimez... Martin Îmi rămâne inaccesibil. Dar, cum niciodată nu voi Întâlni omul acela drag și care să mă iubească, va trebui să fiu mereu o actriță În fața spectatorilor, care văd numai masca de pe fața mea și corpul. Sufletul nu-l voi da nimănui. E un suflet mare, pe care nimeni nu l-ar Înțelege și l-ar profana, dacă l-ar cunoaște. Mai bine singură toată viața, decât adaptarea sufletului meu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
răscruce mă vei aștepta... Iubire pământeană, nu mă pot opri pentru tine... Aș vrea și eu să dansez... dar nu știu ce mă oprește. Poate mă supără mâinile ce se ating de mine, mâini pe care nu le iubesc... Poate pentru că peste masca mea cu care ies În lume masca de a ritma cu pașii muzica mi se pare ridicolă. Mască peste mască! Ar fi idiot! Iluzie de fericire... ce imensă dragoste Îmi puteai da... și cum te-ai spulberat... și cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă pot opri pentru tine... Aș vrea și eu să dansez... dar nu știu ce mă oprește. Poate mă supără mâinile ce se ating de mine, mâini pe care nu le iubesc... Poate pentru că peste masca mea cu care ies În lume masca de a ritma cu pașii muzica mi se pare ridicolă. Mască peste mască! Ar fi idiot! Iluzie de fericire... ce imensă dragoste Îmi puteai da... și cum te-ai spulberat... și cum ai murit... Mă gândesc și-acum la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar nu știu ce mă oprește. Poate mă supără mâinile ce se ating de mine, mâini pe care nu le iubesc... Poate pentru că peste masca mea cu care ies În lume masca de a ritma cu pașii muzica mi se pare ridicolă. Mască peste mască! Ar fi idiot! Iluzie de fericire... ce imensă dragoste Îmi puteai da... și cum te-ai spulberat... și cum ai murit... Mă gândesc și-acum la el. Animalul acela splendid, dublat de un suflet cum numai imaginația poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă oprește. Poate mă supără mâinile ce se ating de mine, mâini pe care nu le iubesc... Poate pentru că peste masca mea cu care ies În lume masca de a ritma cu pașii muzica mi se pare ridicolă. Mască peste mască! Ar fi idiot! Iluzie de fericire... ce imensă dragoste Îmi puteai da... și cum te-ai spulberat... și cum ai murit... Mă gândesc și-acum la el. Animalul acela splendid, dublat de un suflet cum numai imaginația poate să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
speranță... Trebuie să scriu ceva mare. Nu se poate să nu rămână nimic În urma mea. Prea mă arde ceea ce e de scris. Prea mă arde... 3 octombrie 1964 Tăceri de dincolo de stele, rotinde stane-ale durerii, oare voi sunteți doar o mască a zbuciumului de materii? Publicitate... iar publicitate... Femei frumoase... umeri goi și albi... Bietul poet... el spune atât de firesc: „Mi-ar plăcea o asemenea femeie“; dar se Întoarce, tot atât de firesc, la cunoscuta lui bătrână, puțin strâmbă și puțin filosoafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și primeai ca răsplată bătaia. Soția pe care ai avut-o te-a umilit și te-a Înșelat cu prietenii tăi. Tremuri când mă prefac că te iubesc. N-ai simțit niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
observe de către toți marea favoare ce-mi făcea doar mie, de care nu se rușina; o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu toate sinceritățile pe care de obicei un autor le pune În seama unui personaj fictiv ori le lasă spre publicare post-mortem. Dacă așa stau lucrurile, este de Înțeles de ce Marin Mincu Își publică această parte din jurnalul său sub măștile prestigioase și Înșelătoare ale unei construcții de tip romanesc. De neînțeles este Însă altceva: de ce, ascunzăndu-se Într-o casă a ficțiunii, criticul lasă apoi toate ușile și ferestrele deschise, ca orice trecător să poată Înțelege că, de fapt, acolo locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe umerașe. Rafturile din sticlă, mare parte din ele sparte și lipite la loc, erau pline cu pachete de cărți, baghete, monezi false și cutii cu articole pentru magicieni amatori. Un mulaj al creaturii din filmul „Alien” stătea lângă o mască și un costum al Prințesei Diana („Fii prințesa petrecerii!” se putea citi pe o inscripție alăturată - asta de parcă nimeni din magazin nu știa că era moartă de mult, gândi Sachsă. Balzac împături la loc foaia și începu să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
celălalt era înfățișat un om îmbrăcat într-un costum alb cu negru, foarte asemănător ca aspect cu o tablă de șah. Cu toate că personajul păstra un aspect prietenos invitând trecătorii să intre la spectacol, avea ceva deranjant, după cum observă Sachs. Poate masca neagră ce îi acoperea jumătate din chip sau poate aspectul său ușor grotesc. Te făcea să te gândești imediat la Magician, ascuns la rândul său de măști și deghizări. Ascuns la fel ca și planurile sale. Kara observă expresia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în fiecare piesă de teatru. De fapt, erau mereu aceleași personaje și purtau măști tocmai pentru ca publicul să își dea seama despre ce personaj este vorba. - Mă întrebam de ce se numește comedie, spuse Sachs, care își oprise privirea pe o mască mai degrabă demonică. - S-ar numi mai degrabă comedii negre. Arlecchino nu era tocmai o figură eroică. Nu avea niciun fel de simț al moralității. Îi păsa doar de mâncare și de femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
năvălit în dormitor, primul său gând nu a fost la extinctoarele pe care cei doi polițiști le aduseseră, ci la tubul de oxigen pe care ajutorul său îl ținea în mână. Salvați-mi întâi plămânii! se gândise el. Thom pusese masca de oxigen pe fața lui Rhyme cu mult înainte ca flăcările să fie anihilate cu totul, iar el a inhalat cu nesaț gazul dulce al vieții. A fost dus la parter și examinat atât de personalul de pe ambulanță, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o bucată de carne terciuită pe pământul din cort. Suspină, gândindu-se că un copil fusese strivit. Dar nu, era doar o fâșie de balon spart. Un biberon, o bucată verde de material, provenind probabil din hainele cuiva, popcorn, o mască Arlecchino suvenir, o jucărie - toate fuseseră strivite de greutatea mulțimii. Dacă cineva ar cădea, ar fi omorât în câteva secunde. Sachs însăși avea probleme în a-și menține echilibrul și controlul mișcărilor; i se părea că în orice moment ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mâna pe el în holul blocului, în pivniță sau pe acoperiș. Nu ne așteptam să intre pe ușa din față. - Și după ce a intrat, unde s-a dus? - A apărut pur și simplu în sufragerie. Ne-a lăsat pe toți mască. - Așadar, e posibil să fi avut destul timp să lase niște dulciuri în bucătărie. - Nu, nu se poate să fi lăsat ceva în bucătărie, îi explică Bell, Lon și cu mine eram acolo. - În ce alte camere ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]