5,818 matches
-
Germaniei Naziste, pentru a lupta împotriva „terorismului” - adică împotriva Rezistenței franceze - de partea Regimului de la Vichy. Miliția, condusă de Joseph Darnand, a fost implicată în execuții sumare, asasinate și a ajutat la arestarea și deportarea evreilor și a luptătorilor rezistenței. Miliția era succesoarea forței paramilitare "Service d'ordre légionnaire" (SOL). Asemeni Gestapoului, Miliția a folosit de multe ori tortura pentru a smulge informații sau mărturisiri de la cei arestați. De multe ori, milițienii au fost considerați mai cruzi și mortali decât gestapoviștii
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
partea Regimului de la Vichy. Miliția, condusă de Joseph Darnand, a fost implicată în execuții sumare, asasinate și a ajutat la arestarea și deportarea evreilor și a luptătorilor rezistenței. Miliția era succesoarea forței paramilitare "Service d'ordre légionnaire" (SOL). Asemeni Gestapoului, Miliția a folosit de multe ori tortura pentru a smulge informații sau mărturisiri de la cei arestați. De multe ori, milițienii au fost considerați mai cruzi și mortali decât gestapoviștii și SS-iști, de vreme ce erau francezi care luptau împotriva conaționalilor lor. Soldații
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
a folosit de multe ori tortura pentru a smulge informații sau mărturisiri de la cei arestați. De multe ori, milițienii au fost considerați mai cruzi și mortali decât gestapoviștii și SS-iști, de vreme ce erau francezi care luptau împotriva conaționalilor lor. Soldații Miliției, cunoscut ca "miliciens," erau îmbrăcați uniforme albaste, cămăși maro și berete albastre. În timpul operațiunilor militare, milițienii purtau căști metalice model antebelic. Ziarul mișcării era "Combats", care nu trebuie confundat cu ziarul "Combat". Milițienii erau angajați cu normă întreagă sau parțială
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
albastre. În timpul operațiunilor militare, milițienii purtau căști metalice model antebelic. Ziarul mișcării era "Combats", care nu trebuie confundat cu ziarul "Combat". Milițienii erau angajați cu normă întreagă sau parțială, iar mișcarea avea și o aripă de tineret. Primii membri ai Miliției erau membri ai partidelor de extremă dreapta franceze din perioada interbelică, așa cum fusese Action Française, dar și muncitori, care ajunseseră să fie convinși de binefacerile Național-Socialismului, dar și câțiva catolici fanatici, nerăbdători să se răzbune pe elementele de stânga, comuniste
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
Național-Socialismului, dar și câțiva catolici fanatici, nerăbdători să se răzbune pe elementele de stânga, comuniste sau republicane pentru Afacerea Dreyfus sau pentru participarea voluntarilor francezi le luptele războiului civil spaniol de partea republicanilor. În afară de cei care au intrat în rândurile miliției din convingere politică, alții au devenit membri ai mișcării pentru a beneficia de solda și rațiile regulate. (Pentru supraviețuirea civililor, în condițiile în care distribuirea alimentelor fusese redusă până la nivelul înfometării de masă, rațiile erau de o importanță vitală). Au
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
membri ai mișcării pentru a beneficia de solda și rațiile regulate. (Pentru supraviețuirea civililor, în condițiile în care distribuirea alimentelor fusese redusă până la nivelul înfometării de masă, rațiile erau de o importanță vitală). Au existat membrii care au intrat în miliție pentru că membri ai familiilor lor fost ucise în bombardamentele Aliate, sau au fost amenințați sau atacați de membri ai rezistenței comuniste. Au mai existat și mici infractori, cărora li s-a promis că le vor fi iertate infrancțiunile dacă se
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
ai familiilor lor fost ucise în bombardamentele Aliate, sau au fost amenințați sau atacați de membri ai rezistenței comuniste. Au mai existat și mici infractori, cărora li s-a promis că le vor fi iertate infrancțiunile dacă se înscriau în miliție. Un avantaj important al milițienilor era acela că erau feriți de mobilizarea pentru muncă forțată în Germania. Rezistența a început vânătoarea "milițienilor" individuali, care erau asasinați în locuri publice, precum cafenelele sau străzile aglomerate. Primul asasinat a avut loc pe
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
lor mai mulți politicieni și intelectuali de stânga notorii, precum Victor Basch și liderul conservator Georges Mandel. Dacă, la început, milițienii acționau în „zona liberă’’ a Franței aflată sub controlul Regimului de la Vichy, (care stabilise niște limite, împiedicând măsurile extreme), Miliția radicalizată de după ianuarie 1944, a început să acționeze și în „zona ocupată”, inclusiv în Paris. Miliția franceză și-a stabilit cartierul general în fostul sediu al PCF-ului. O școală pentru formarea ofițerilor a fost înfințată, cu evidente intenții ironice
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
Mandel. Dacă, la început, milițienii acționau în „zona liberă’’ a Franței aflată sub controlul Regimului de la Vichy, (care stabilise niște limite, împiedicând măsurile extreme), Miliția radicalizată de după ianuarie 1944, a început să acționeze și în „zona ocupată”, inclusiv în Paris. Miliția franceză și-a stabilit cartierul general în fostul sediu al PCF-ului. O școală pentru formarea ofițerilor a fost înfințată, cu evidente intenții ironice, în sinagoga din Auteuil. Poate cea mai amplă și cunoscută operație a Miliției a fost încercarea
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
inclusiv în Paris. Miliția franceză și-a stabilit cartierul general în fostul sediu al PCF-ului. O școală pentru formarea ofițerilor a fost înfințată, cu evidente intenții ironice, în sinagoga din Auteuil. Poate cea mai amplă și cunoscută operație a Miliției a fost încercarea din martie 1944 de înăbușire a Rezistenței din departamentul Haute-Savoie din sud-estul Fanței, de la granița cu Elveția. Eforturile milițienilor au fost insuficiente, și până în cele din urmă a fost nevoie de intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
granița cu Elveția. Eforturile milițienilor au fost insuficiente, și până în cele din urmă a fost nevoie de intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie 1944, milițienii au înăbușit cu mare brutalitate o revoltă a prizonierilor din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată scris în mod oficial. Miliția opera în paralel cu poliția vichyistă. Acțiunile milițienilor au fost în afara oricărei legi și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
până în cele din urmă a fost nevoie de intervenția trupelor germane. Pe 14 iulie 1944, milițienii au înăbușit cu mare brutalitate o revoltă a prizonierilor din închisoarea Santé. Statutul legal al miliției nu a fost niciodată scris în mod oficial. Miliția opera în paralel cu poliția vichyistă. Acțiunile milițienilor au fost în afara oricărei legi și nu au fost supuse nicioadată controlului judiciar. În august 1944, mareșalul Philippe Pétain, temându-se pe bună dreptate că va fi făcut vinovat de crimele milițienilor
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
oarecare de "miliciens" au reușit să scape de execuție, fie intrând în clandestinitate sau fugind în străinătate. O parte dintre ei au fost arestați până în cele din urmă. Unul dintre cei mai cunoscuți dintre aceștia din urmă a fost liderul miliției din Lyon, Paul Touvier. În 1994, el a fost condamnat pentru crime împotriva umanității, pe când avea 79 de ani și a murit în pușcărie doi ani mai târziu. După terminarea celui de-al doilea război mondial, termenul "milice" a căpătat
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
la putere a lui Nicolae Ceaușescu, au fost capturați, autoritățile nu au putut prezenta opiniei publice decît un singur caz de persoană trimisă în judecată pentru terorism, un milițian din Sibiu care sărise gardul unității militare aflată vizavi de sediul Miliției. Problema "adevărului despre revoluție" a fost una din temele centrale ale manifestațiilor din Piața Universității din București cît și a mitingurilor de protest organizate în orașul de unde a izbucnit revoluția, Timișoara. Aceeași problemă a figurat și pe lista de revendicări
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
1903) și de Legea pentru organizarea poliției generale a statului (8 iulie 1929), competențele organelor de poliție sunt extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate. Prin Decretul nr. 25 din 23 ianuarie 1949 se înființează Miliția, apoi, prin Decretul - Lege nr. 2/27 decembrie 1989 se reînființează Poliția Română ale cărei competențe vor fi reglementate, ulterior, prin Legea nr. 26 din 18 mai 1994 și prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. Din 1990, Poliția Română
Poliția Română () [Corola-website/Science/309335_a_310664]
-
proveneau din satele Cișmele, Achmanghit, Nerușai, Mihăileni Galilești și erau de etnie ucraineană, rusă, bulgară, găgăuza etc. Rebeliunea nu a fost susținută de țăranii români din Basarabia și de coloniștii germani. Rebelii au creat autorități sovietice - comitete revoluționare, unități de miliție populară și Gărzile Roșii. Pentru înăbușirea rebeliunii, Guvernul regal al României a trimis trupe de artilerie din Corpul III al Armatei Române și o unitate de marină. Primele unități militare au ajuns acolo la 17 septembrie 1924. S-au dus
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
eliberați din închisori: Total general țigani nomazi și nenomazi evacuați: 24.686 În perioada comunistă, mii de romi au părăsit România, contra unor sume importante de bani și aur, în cadrul unei filiere „mafiote” formate între clanurile de romi, Securitate și Miliție. Tradițiile sunt o parte esențială a vieții pentru romi. Acest grup etnic a păstrat multe din tradițiile lor de când erau sclavi. Cel mai decorat și important eveniment din tradiția lor este "nunta țigănească". Ca la cele mai multe culturi din lume nunta
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
orășelul puritan Lyme în 11 iunie. A recrutat în grabă patru mii de oameni dintre artizani și țărani și câteva zile mai târziu s-a proclamat rege. Armata ducelui a mărșăluit spre Londra până a întâlnit trupele regelui compuse din milițiile locale și mercenari, conduse de John Churchill și de Henry Fitzroy, Duce de Grafton. În noaptea de 6 iunie, Monmouth a dat ordin trupelor să atace prin surprindere. În lupta care a urmat, bătălia de la Sedgemoor, trupele lui Iacob au
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
Emilio de Bono, Cesare Maria De Vecchi și Michele Bianchi. În 1923 fu acuzat de a fi fost implicat în omicidul parohului antifascist Don Giovanni Minzoni, la Argenta, dar fu scutit de orice acuzație. În 1924 deveni comandant general al Miliției Voluntare pentru Siguranța Natională și subsecretar al economiei naționale în 1925. În 6 noiembrie 1926 fu numit secretar de stat în aviație și începu să organizeze Regia Aeronautică. În 19 august 1928 deveni Mareșal al Forțelor Aeriene și în 12
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
6 aprilie 1877 (18 aprilie pe stil vechi) s-a dat publicității decretul de mobilizare, al cărui text fusese aprobat încă la 1 aprilie (13 aprilie pe stil vechi). La decretarea mobilizării a fost emis un decret pentru numirea comandanților milițiilor din diviziile teritoriale pentru fixarea componenței Marelui cartier general și a comandamentelor marilor unități din armata activă. Colonelul Eustațiu Pencovici este numit Șef de Stat Major la Corpul 2 de Armată. Generalul Eustațiu Pencovici a fost fondator al revistei „România
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
apus avea ca scop preluarea controlului asupra teritoriului abandonat de trupele germane de ocupație care se retrăgeau din teatrul de operațiuni "Ober-Ost". De la un moment dat, Armata sovietică de Vest a intrat în conflict cu diferite grupuri de autoapărare și miliții populare din Bielorusia, Lituania, Polonia și Ucraina. Dintre aceste confruntări, cea mai importantă a fost bătălia de la Bereza Kartuska din 14 februarie, care a fost scânteia care avea să aprindă conflictul armat cunoscut mai târziu ca războiul polono-sovietic.
Armata de Vest (Rusia) () [Corola-website/Science/305017_a_306346]
-
Pe 5 ianuarie 1919, Armata Roșie a intrat în Minsk aproape fără să întâmpine rezistență, punând capăt existenței efemerei Republici Populare Belarus. În același timp, unitățile de autoapărare belaruse și poloneze s-au mobilizat în întregul Belarus occidental. Deși luptătorii milițiilor locale era slab echipați și în cea mai mare parte fără o experiență importantă de luptă, ei erau hotărâți să-și apere căminele de ccea ce un ziar local numea "amenințarea roșie". În același timp, în aceleași sectoare activau și
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
experiență importantă de luptă, ei erau hotărâți să-și apere căminele de ccea ce un ziar local numea "amenințarea roșie". În același timp, în aceleași sectoare activau și grupuri bolșevice, care s-au angajat în lupte de mică amploare cu milițiile locale. Înfruntarea polono-bolșevică pentru controlul asupra orașului Vilna din prima săptămână a anului 1919 a fost un semnal pentru războiul care se apropia. Milițiile poloneze au fost obligate să se retragă, iar unitățile Armatei sovietice de Vest au intrat în
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
aceleași sectoare activau și grupuri bolșevice, care s-au angajat în lupte de mică amploare cu milițiile locale. Înfruntarea polono-bolșevică pentru controlul asupra orașului Vilna din prima săptămână a anului 1919 a fost un semnal pentru războiul care se apropia. Milițiile poloneze au fost obligate să se retragă, iar unitățile Armatei sovietice de Vest au intrat în localitate. Ca răspuns, Armata poloneză renăscută a început să trimită unități ale armatei regulate în sprijinul grupurilor de autoapărare din est. Conflictul deschis a
Ofensiva sovietică îndreptată spre vest din 1918-1919 () [Corola-website/Science/305016_a_306345]
-
alegerile din 20 mai 1990. Szomantz Petre s-a retras înainte de alegeri, locul acestuia fiind ocupat de Octavian Stoica. La 14 mai 1990, Ion Cioabă a cerut compensații bănești din partea guvernului pentru familiile zecilor de rromi bătuți și împușcați de către miliție în timpul regimului comunist ca parte a campaniei statului de confiscare a aurului rromilor. O lege elaborată mai târziu a permis restituirea aurului confiscat de la rromi de către Banca Națională a României. Începând din anul 1990, Ioan Cioabă a făcut parte din Organizația Mondială a
Ion Cioabă () [Corola-website/Science/305986_a_307315]