6,725 matches
-
posturi TV l-au prezentat pe Cofariu de naționalitate maghiară, și se revoltă, scandalizat, „unde s-a mai pomenit ca o lume Întreagă să fie mințită de televiziune?” Cum unde, În decembrie ’89. Deducem că Nicodim n-are televizor (de mirare cîți oameni de presă au pierdut deodată acest aparat electric de respirat sub apă, 625 de linii, nu mai au nici linie). Nu mai posedă el televizor, Însă crede că „Europa ne e datoare cu scuze pentru atitudinea de minciună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
multe vrednicii În vecii aceștia viitori. „Să nu cumva să lipsească din șahul electoral al acestei primăveri”, șuruie acest al nost’ al treilea Iorga. Neputincios lucru să poți cuprinde și scorni cu mintea omeniască treburi atât de subțiri și de mirare ca acestea. Căci, iaca, În altă carte, trimete iară Învățătură nemuritoriul Neacșu, tot Întru apărarea comunismului cu orișice chip și vârstă, scriind: „Dac-am fi făcut pact cu China, Occidentul ar fi umblat cu noi precum cu ouăle de păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va prelua Coreea de la tata și căruia „un horticultor japonez i-a făcut cadou floarea numită Kimanjangilia”. Ce gest frumos. Catch 22. O fi otrăvitoare. Precum o proză semnată de Florin Jugravu, ce te umple instantaneu de cea mai lugubră mirare, mostră: „Am coborît din omida neagră, așa-i spunem dubei cu care se fac transporturile și cu care au plecat Iepurele Roșu și cu Tiflă și nu s-au mai Întors, În fața unei uși care a intrat În zid, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al modei nu se Înalță la Întîmplare, ci respectă În surdină anumite linii, unghiuri, cornișe, umbre, inserții, continuîndu-le cuantificat, astfel Încît ceea ce pare la Început extravaganța nucilor În pereți se dovedește a fi păstrare discretă a echilibrului, proporțiilor. Cu o mirare În plus, am mai constatat că belgienii Încă n-au inventat gardul. Am colindat toată Flandra Orientală și n-am zărit nicăieri asemenea Împrejmuiri, nici măcar o ulucă, nici măcar formală. Și azi mă mai Întreb uneori cum izbutesc să evite kitsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trei nu avea bani asupra lui În momentul arestării și, oricum ar fi - Nite Owl sau viol În grup -, cred că banii sînt ascunși undeva, năclăiți În sînge, ca și hainele pline de sînge arse de Coates. Gallaudet fluieră a mirare. — Deci avem nevoie de declarația fetei pentru a stabili factorul timp și pentru identificarea celorlalți violatori. — Exact. Și suspecții noștri și-au pus lacăt la gură, și Bud White l-a omorît pe unicul martor care ne-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ruinelor potcovăriei doar o clipire, continuându-și drumul până la cârciuma din apropiere, unde a aruncat un pumn de bani de aur pe tejghea, cerând să se dea băutură la toți, lui și celor de față, și s-au strâns cu mirare în jurul lui, îi priveau barba țepoasă și ochii goi și gura știrbă în care vărsa cănile cu vin, fără să scoată o vorbă, privindu-i și el, și parcă îl știau de undeva, parcă aducea cu unul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o seară s-a încăpățânat să rămână la mașina de scris, să-și aștearnă măcar gândurile. Nimic premeditat, dar era convins că poate fi o soluție pentru neliniștile lui de peste zi, un fel de ataraxie stoică. N-ar fi de mirare, chiar dacă nu și-a spus-o niciodată, să-l fi îndemnat și lecturile preferate, Seneca, Marc Aureliu, Montherlant și alții de felul lor, pentru care înjosirea Îistorică în cazul lor) poate fi înfrântă și depășită prin creație. N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce importanță are? zi de zi am a le șterge de praf... ...iar apoi ați plecat spre Snagov, unde s-a ridicat dintre ape insula, ați trecut cu ultima barcă și ați rămas acolo, deși se făcuse noaptea târziu, spre mirarea țăranului care vâslise și s-a întors apoi, de fapt nu se știe unde pentru că de jur împrejur nu se întind, prin pretutindenea, decât apele presărate cu prepelicari culcați în iarbă și cu boturile lungi, prin care nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și roșcat, fumând nervos. Pielea albă îi strălucea și o făcea frumoasă, cu aerul ei semeț adânc încrustat pe ovalul foarte prelung al feței și privirile ascunse sub sticlele fumurii ale ochelarilor. Îmi ziceam din nou că nu e de mirare că fusesem cândva îndrăgostit de ea. Câteva reviste erau deschise și aruncate alandala alături de ea, dar nu le dădea nici o atenție. Cemeilă și-a mai turnat un mescal, zicea el, și ne-a spus și nouă să luăm câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Simțea doar că se prăbușește. I se părea că intrase pe neștiute în ape tulburi, nu mai distingea între înainte și înapoi, acestea se amestecau și se confundau în pâclele dense pe care ar fi trebuit să le străbată, cu mirarea piciorului și a trupului și a gândului care n-ar mai fi sigure de terenul în care înaintează și dacă înaintarea nu este cumva întoarcere. Să se oprească și să aștepte risipirea pâclelor a căror apariție n-o înțelegea? Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oferit, înfiorând-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile și... Dacă are dreptate? își zicea, dintr-odată incapabil să se mai așeze la masa de lucru, uitându-se cu mirare la teancul de cărți încă necitite, a căror stivuire acolo, alături de el, n-o mai înțelegea, i se părea străină. Dacă gândurile lui sunt absurde și nu de partea lui, ci de a ei se află adevărul? Și mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca asta și încă la mine acasă?“ Bărbatul dădea din mână plictisit. „Stai jos, stai jos și nu mai trăncăni.“ Pe urmă părea să fi uitat de ea și se întorcea spre Andrei Vlădescu câteva clipe, ridicând din sprâncene a mirare că-l vede acolo la masă. Își amintea brusc că voise să spună ceva. „Nu-mi place rânjetul lui. Râde de mine. Nu-mi place să râdă careva de mine. Asta mă râcâie, chestia aia mă râcâie undeva aici sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie desfăcut contractul doamnei Winshaw și să primească o compensație care să țină seama în mod realist de situația financiară actuală a companiei. Ședința s-a încheiat la ora 16.41. Din Guardian, „Cronică“, 26 noembrie 1983 SPRÎNCENE ridicate a mirare peste tot la aflarea veștii că Hilary Winshaw a plecat recent de la televiziunea... A șocat nu atât faptul că a fost dată afară (majoritatea observatorilor preziceau acest lucru de ceva timp), cât suma imensă plătită drept compensație: 320 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vagon s-a întunecat și mai mult, podeaua a început să-mi fugă de sub picioare și am auzit pe cineva spunând: Atenție, leșină! și ultimul lucru de care mi-a amintesc este că m-am gândit: săracu’, nu e de mirare cu astmul lui: apoi nimic, nici o amintire despre ce a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum e. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ce să-și spună. Dar, în sfârșit, era desigur Roddy însuși. Îi prinsese privirea vinovată de mai multe ori și văzuse cum și-o ferise, speriat, deci era clar că n-avea nici un gând de împăcare. Nici nu era de mirare: singurul motiv pentru care venise ea la vernisaj era să-l facă să se simtă prost. Dar fusese o naivitate din partea ei să creadă că va reuși. Ea se simțea prost deocamdată, în timp ce îl privea cum se mișcă degajat printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câțiva ani. I-am sunat pe părinții mei, dar nici ei nu știau unde putea fi, așa că până la urmă am sunat-o pe Joan și am întrebat-o dacă nu mai are ea una din întâmplare. Și o avea, spre mirarea mea; se pare că o păstrase atâta amar de vreme. Mi-a trimis-o și - a fost plăcut să luăm legătura din nou, pentru că de atunci nu prea mai avusesem ce să ne spunem... ce să zic... după căsnicia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta. A organizat o excursie de șaizeci de kilometri cu sponsorizare în urmă cu câteva luni. — Păi - îmi făcu cu ochiul ca între bărbați, confidențial, într-un fel - ești un tip norocos, e tot ce pot spune. Nu-i de mirare că n-o împarți cu nimeni într-o zi ca asta. E o minunăție. — Nu pentru asta am venit aici. — O... — Nu. Am venit... din motive de sănătate, le-am putea numi. Nevoia de a se mărturisi cuiva deveni brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el a băgat mâna sub birou și a scos de acolo un plic sigilat. — Tocmai l‑am primit acum câteva minute. Scrie „Urgent“ pe el. I‑am mulțumit și m‑am așezat pe un scaun de pe hol, Întrebându‑mă cu mirare cine putea să‑mi trimită ceva prin curier vineri la ora zece noaptea. Am deschis plicul și am scos de acolo un bilețel: Draga mea Andrea, Mi‑a făcut mare plăcere să fac cunoștință cu tine În seara asta! Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pline, ușor umflate, dinții nu tocmai regulați. Dar și aceștia erau frumoși În felul lor - unul din acele defecte care, În chip misterios, făceau o față frumoasă să fie și mai frumoasă decît una cu trăsături impecabile. Nu-i de mirare, se gîndi Helen, cu un amestec neliniștitor de sentimente - invidie, admirație, și un ușor tremur al inimii. Nu-i de mirare că te-a iubit Kay. Pentru că asta era singura legătură dintre Julia și ea. Nici măcar nu se putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chip misterios, făceau o față frumoasă să fie și mai frumoasă decît una cu trăsături impecabile. Nu-i de mirare, se gîndi Helen, cu un amestec neliniștitor de sentimente - invidie, admirație, și un ușor tremur al inimii. Nu-i de mirare că te-a iubit Kay. Pentru că asta era singura legătură dintre Julia și ea. Nici măcar nu se putea spune că erau prietene. Julia era prietena lui Kay, așa ca Mickey - sau nici măcar atît, pentru că ea nu-și petrecea timpul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
puse mîna peste gură și zise: Îmi pare rău. Tatăl lui Își ridică privirea, iar Duncan observă că se roșise și mai mult. — De ce zîmbește? — Nu zîmbește cu adevărat, spuse Viv. — Dacă maică-sa ar fi aici...! Nu-i de mirare că ești indispus. — Renunță, tată. — Vivien nu se simte bine, Îi zise domnul Pearce arțăgos lui Duncan. A trebuit să se oprească pe drum. Ultimul lucru pe care și-l dorește este să audă prostiile tale. Ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mele, îmi dă aripi. Aproape că nu observ nimic pe unde trec, din cauza grabei. La un moment dat, înțeleg că în acest ritm voi obosi repede, așa că încetinesc și îmi las privirile să alunece în dreapta și-n stânga cu oarecare mirare. S-a mai schimbat câte ceva... Câți ani au trecut, nu mai țin minte. Un lanț de blocuri îmi taie calea și descumpănită oarecum, nu mai știu încotro s-o apuc. Mă rog în gând și hotărăsc să merg totuși pe
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
și m-am identificat cu ea. Eu cu ea într-o singura împletitură ce va dăinui cât voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am primit vești despre Mama Senciuc. A îmbătrânit, dar
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
un panaceu Cu ochi mari și decolteu! Tandrețe. Uneia Cade greu la învoială Chiar tratată cu blândețe, C-ar vrea altă socoteală, Dar plasată cu tandrețe! SCURTISIME La discotecă Într-o sferă De-ntuneric, Ea Veneră, El...veneric! Fecioara De mirare: Fată mare E-o fecioară, Solitară! Deochi La un ochi, Frumușel, Îl deochi Cu rimel! Holtei la vârsta a treia Că nici acum nevastă n-are, E o dilemă, un miraj: Ori e o lipsă de curaj, Ori este un
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
ridice, Dar duce lipsă de alice. Perfecționare Biblioteca l-a-nvățat, S-aibă-o viață mai ușoară, Dar și mai multe a luat ...De la bibliotecară. Pe-o viață E mândru, după-nsurătoare, Și admirat de-ntregul sat, Dar nu-i nimica de mirare, Căci este bine încălțat. Licențată peste hotare Pe la turci și ciprioți Fata mamei, fată mare, Dacă stai și mai socoți, Are drept de autoare. La libertate Bolnăvioara lui, mătușa, Pe la băi, la munte, mare, Nu mai ține-nchisă ușa, ...Curte
ION CUZUIOC by ION CUZUIOC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83937_a_85262]