6,060 matches
-
specific egiptene, cum ar fi piramidele, simboluri ale perfecțiunii și ale înălțării înspre cer. De aceste piramide benficiau doar marii regi sau descendenți regali, cele mai mari construcții de acest tip fiind cele ale faraonilor Keops, Kefren și Mikerinos. Conform mitologiei egiptene, mortul nu rămâne în mormântul său. Lui i se înfățișează zeița Isis sau zeul Anubis, care îl conduc înspre lumea morților. Mortul se urcă în barca lui Atum (Ra) și este dus la Osiris pentru a fi judecat. Zeița
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
În Orientul Mijlociu exista credința că morții sunt încă vii, moartea însemnând doar o separare a sufletului de trup. Concepția aceasta nu este prezentă însă și în epopeea lui Ghilgameș, unde eroul principal plânge după moartea lui Enkidu, prietenul său. În mitologia persană, după moarte omul se divide în trup și suflet. Trupul este considerat după moarte impur, este văzut ca o parte materială a ființei umane, de care nu mai este nevoie după moarte. Vechii perși nu își îngropau morții și
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului și prefigurau ce se va întâmpla în viitor după modul în care cădea victima. Druizii aveau, de asemenea, o doctrină complexă în ceea ce privește nemurirea, având o morală și o viziune generală aparte despre lume. Având o mitologie bogată, practicau rituri și ritualuri funerare adecvate. Ei considerau că moartea nu este decât o strămutare temporară și că viața continuă prin intermediul reîncarnărilor. Celții credeau, la fel ca galii, în reîncarnare. Ei considerau că din fiecare viață trăită de un
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
zeul morților. Se credea că, în acea zi, sufletele celor morți se întorc printre cei vii, odată cu venirea serii. Ritualurile celtice de atunci includeau costumarea participanților și sacrificarea animalelor prin ardere. Din această sărbătoare a evoluat mai târziu Halloween-ul. În mitologia nordică, moartea era văzută ca un eveniment tragic, prin care omul se desparte pentru totdeauna de Midgard, lumea celor vii. Zeii nordici, spre deosebire de zeii altor mitologii nu erau nemuritori, ci își câștigau această atribuție mâncând merele fermecate ale Idunnei. Aceste
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
și sacrificarea animalelor prin ardere. Din această sărbătoare a evoluat mai târziu Halloween-ul. În mitologia nordică, moartea era văzută ca un eveniment tragic, prin care omul se desparte pentru totdeauna de Midgard, lumea celor vii. Zeii nordici, spre deosebire de zeii altor mitologii nu erau nemuritori, ci își câștigau această atribuție mâncând merele fermecate ale Idunnei. Aceste mere le ofereau tinerețe veșnică, dar nu îi făceau invincibili. Lumea morților nu era unitară pentru nordici așa cum era la daci sau la celți. Exista un
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
condus de zeița Hel, se numea Helheim și era destinat celor răpuși de boală sau de bătrânețe. Mai exista un tărâm pentru cei înecați, era guvernat de zeița Ran și se afla pe fundul oceanului. Dacă în multe culturi și mitologii găsim o divizare a lumii în două, Paradis și Iad, în mitologia greacă, tărâmul morților este unul singur, condus de zeul Hades. Era un tărâm subpământean străbătut de cinci râuri: Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul lamentării, Lethe, râul uitării, Phlegethon
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de boală sau de bătrânețe. Mai exista un tărâm pentru cei înecați, era guvernat de zeița Ran și se afla pe fundul oceanului. Dacă în multe culturi și mitologii găsim o divizare a lumii în două, Paradis și Iad, în mitologia greacă, tărâmul morților este unul singur, condus de zeul Hades. Era un tărâm subpământean străbătut de cinci râuri: Acheron, râul tristeții, Cocytus, râul lamentării, Lethe, râul uitării, Phlegethon, râul focului și Styx, râul urii. Grecii aveau așadar o percepție pesimistă
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
greșelilor săvârșite înaintea părăsirii corpului. După o perioadă de timp sufletul se reîncarnează. La fel ca în scrierea indiană "Upanișade", se susține astfel că sufletul este indestructibil, dar este condamnat să treacă mai multe etape până la o eliberare finală. În mitologia etruscă, viața omenească se desfășoară în douăsprezece homeomade; după cea de-a douăsprezecea, oamenii își părăsesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn. Credințele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
cea de-a douăsprezecea, oamenii își părăsesc propriul spirit, iar zeii nu le mai trimit nici un semn. Credințele etrusce despre moarte nu au fost încă pe deplin clarificate. Din secolul al IV-lea, picturile tombale înfățișează un Infern inspirat din mitologia greacă, dar destul de diferit față de acesta. Mortul călătorește pe lumea cealaltă pe un cal sau într-un car și este primit de un grup de bărbați, probabil strămoși ai lui. Aita, zeu identificat cu Hades și Phersipnai, zeiță asemănătoare Persephonei
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
anului și se numeau "Velja noc", adică "Marea Noapte". Tineri numiți "koledari" sau "vucari" se costumau în acele zile cu haine lungi din lână de oaie și purtau măști grotești, apoi colindau prin sate în grupuri scoțând sunete ciudate. În mitologia aztecă, moartea, violența și sacrificiul uman sunt acceptate, recunoscute și necesare cererii divinităților. Moartea face parte din spiritualitatea poporului aztec, ea este inclusă în zodiac, alături de celelalte semne zodiacale. La azteci, ceremoniile de înmormântare sunt legate de credințe ancestrale, fiind
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
urnă și îngropată în casa defunctului. Urnele cu rămășițele pământești ale persoanelor importante erau depuse în temple. Aztecii cunoșteau și o metodă de îmbălsămare și de mumificare. Creștinarea timpurie în epoca de formare a poporului român a împiedicat formarea unei mitologii unitare, aceste credințe străvechi transformandu-se în superstiții de obicei asociate răului, sau personajele lor devin sfinți, în unele cazuri. În mitologia românească, viața omului parcurge trei etape importante: nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După moarte, sufletul se desparte de
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de îmbălsămare și de mumificare. Creștinarea timpurie în epoca de formare a poporului român a împiedicat formarea unei mitologii unitare, aceste credințe străvechi transformandu-se în superstiții de obicei asociate răului, sau personajele lor devin sfinți, în unele cazuri. În mitologia românească, viața omului parcurge trei etape importante: nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După moarte, sufletul se desparte de trup, se integrează cosmosului și se unește cu natura, formând cu aceasta un întreg. Această idee pornește de la niște concepții păgâne străvechi
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
importante: nașterea, nunta și înmormântarea (moartea). După moarte, sufletul se desparte de trup, se integrează cosmosului și se unește cu natura, formând cu aceasta un întreg. Această idee pornește de la niște concepții păgâne străvechi, care probabil își au originea în mitologia traco-dacă. Astfel viața de după moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul omului fiind aproape de spațiul în care a viețuit, idee dezvoltată și în balada "Miorița". Cu toate că moartea nu reprezintă un sfârșit al sufletului, al ființei, ci o
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
epocă la alta. Astfel, putem din păcate concluziona că avem de-a face cu descrieri influențate de credințele celor care trăiesc astfel de experiențe. Această condiționare culturală și chiar temporală, care face ca într-o arie dominată de o anumită mitologie în ce privește moartea să existe descrieri înrudite, și ca într-o aceeași cultură descrierile să varieze pe măsura ce realitatea tehnico-științifică a societății din care provine individul evoluează, nu poate fi explicată decât prin ideile preconcepute pe care indivizii le au
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
într-o aceeași cultură descrierile să varieze pe măsura ce realitatea tehnico-științifică a societății din care provine individul evoluează, nu poate fi explicată decât prin ideile preconcepute pe care indivizii le au în legătura cu moartea. Astfel, relatările din aria mitologiei iudeo-creștine, aveau relatări ce descriau imagini fixe acum unul sau două secole, în timp ce aceste relatări descriu azi în aceeași arie culturală adevărate "filmulețe". (Vezi explicațiile lui Douwe Draaisma de la Universitatea din Groningen, în articolul " "How it feels to die" " , al
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
a întâmplat ori datorită unei morți brutale și a setei de răzbunare, ori din cauză că nu au beneficiat de un ceremonial de înmormântare, deci nu li s-a conferit odihna veșnică. Aceste creaturi datează de mult timp în istorie. În multe mitologii ele erau văzute drept creaturi malefice, răzbunătoare, cu intenții ticăloase. În mitologia japoneză, strigoii sunt violenți, capabili de răzbunări fizice teribile asupra dușmanilor care au mai supraviețuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decât niște suflete pașnice, tăcute, docile, care pot
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
ori din cauză că nu au beneficiat de un ceremonial de înmormântare, deci nu li s-a conferit odihna veșnică. Aceste creaturi datează de mult timp în istorie. În multe mitologii ele erau văzute drept creaturi malefice, răzbunătoare, cu intenții ticăloase. În mitologia japoneză, strigoii sunt violenți, capabili de răzbunări fizice teribile asupra dușmanilor care au mai supraviețuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decât niște suflete pașnice, tăcute, docile, care pot fi uneori văzute. Poveștile cu case bântuite de fantome sunt elemente de
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
sensibilitatea și emoțiile unei persoane făcând-o astfel să creadă că vede aceste ființe paranormale. Dacă existența fantomelor, a strigoilor și a stafiilor ar fi dovedită, atunci s-ar putea afla și răspunsul la întrebarea privind viața de după moarte. În mitologie nemurirea însemna perfecțiune și invincibilitate, însușiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
la întrebarea privind viața de după moarte. În mitologie nemurirea însemna perfecțiune și invincibilitate, însușiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate de a atinge nemurirea, dar sub alte forme, iar acest privilegiu nu era acordat decât marilor eroi, care erau transformați în stele pe cer după ce mureau vitejește în luptă. De exemplu, după moarte
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
se numește în artă "dans macabru". O altă personificare a morții este psihopompul (din greacă, "psuchopompos", însemnând "ghidul sufletelor"). Acesta este termenul general pentru îngerul, demonul sau spiritul ce conduce sufletul omului pe tărâmul morților, idee ce apare în multe mitologii și religii. În Mexic, moartea este personificată devenind un sfânt, Santa Muerte, cărora unii oameni i se închină, cerându-i protecție, deși Biserica Catolică nu este de acord cu existența lui. În mitologie, există ființe fabuloase și uneori înspăimântătoare care
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
tărâmul morților, idee ce apare în multe mitologii și religii. În Mexic, moartea este personificată devenind un sfânt, Santa Muerte, cărora unii oameni i se închină, cerându-i protecție, deși Biserica Catolică nu este de acord cu existența lui. În mitologie, există ființe fabuloase și uneori înspăimântătoare care vestesc venirea ceasului morții. De obicei, în multe superstiții, păsările strigiforme cum ar fi bufnițele și cucuvelele sunt considerate a fi vestitoare de acest tip. În mitologia irlandeză, există niște zâne înspăimântătoare la
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de acord cu existența lui. În mitologie, există ființe fabuloase și uneori înspăimântătoare care vestesc venirea ceasului morții. De obicei, în multe superstiții, păsările strigiforme cum ar fi bufnițele și cucuvelele sunt considerate a fi vestitoare de acest tip. În mitologia irlandeză, există niște zâne înspăimântătoare la chip numite "banshee" care se arată înainte să moară cineva. Uneori moartea este vestită prin vise, premoniții sau viziuni. În "Miorița", elementul premonitoriu este oaia năzdrăvană.
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
le stăpânească, un inel să le găsească, / Un inel să le aducă pe toate și în întuneric să le unească"". Alt exemplu e pseudonimul ales, Count Grishnackh, preluat de la numele unui "orc" pe nume Grishnákh. Ulterior, tema predominantă a devenit mitologia nordică și păgânismul. Trilogia alcătuită din albumele Dauði Baldrs, Hliðskjálf și Belus se referă în special la moartea lui Baldur și simbolistica acestui mit în concepția lui Vikernes. Printre formațiile care au influențat Burzum se numără Hellhammer, Destruction, Bathory, Celtic
Burzum () [Corola-website/Science/302167_a_303496]
-
În mitologia persană, este zeița unei ierbi fermecate, divine ce poartă același nume. Seva acestei plante avea proprietăți anestezice, era băută în timpul sacrificiilor, oferea putere și vigilență războinicilor. Dacă era băută de mame în pragul nașterii, copii lor aveau să fie sănătoși
Haoma () [Corola-website/Science/302196_a_303525]
-
fructe,animale mici și mâncare putredă sau de la gunoi. Unele fapte remarcabile de rezolvare a problemelor au fost observate la unele specii, care să conducă la convingerea că este extrem de inteligent. De-a lungul secolelor, a fost un animal din mitologia folclorică, din artă, literatură și în multe culturi indigene, inclusiv în cele din Scandinavia, Irlanda și Țara Galilor, Bhutan, coasta de nord-vest a Americii de Nord, și Siberia și nord-est Asia, corbul comun a fost venerat ca o figură spirituală sau zeu. Corbul
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]